27 matches
-
ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra), căruia i-ar veni greu, dacă nu de-a dreptul cu neputință, a se apropia de poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care ar disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în siajul criticii "impresioniste" a lui E. Lovinescu și a emulilor mai tineri ai acestuia: Perpessicius, Vladimir Streinu
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
privilegiul mișcării. Tot astfel, zîmbesc cînd aud vorbindu-se despre războiul cărților în rafturi". Pe linia acelei firi "participative", fidele "valorilor existenței", exegetul nu pregetă a se manifesta ca un impresionist (imaginea se îmbată de imagine), dar nu ca unul divagant, ci sintetic. Departe de-a se disocia penitent, fulgurantele însemnări se adună în mici, dar sugestive tablouri de grup: "Poate că mai mult decît lecția lui Sainte-Beuve și opțiunea structurală la raționalism ceea ce i-a reunit ideatic pe criticii de la
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
o justificare nu numai de natură reflexivă, ci și stilistică (stilul e omul, dar și invers!). Căci Alexandru Paleologu are grijă a se contura, cu eclatanță, și ca personaj avînd o fizionomie distinctă, ca suport epic al scriiturii sale nonșalant divagante, ŕ batons rompus, de fapt adunate pe liniile de forță ale eului auctorial. în aceeași atmosferă salonardă se încearcă și reabilitarea unor termeni ca frivolitate și lene. Destule lucruri frivole, susține dl Paleologu, sînt de facto profunde. Semnificativ, Goethe spunea
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
dîrele trăirii livresc-emoționale, în spontana lor șerpuire, de-a inculca printre rînduri o atmosferă, de-a resuscita fiorul unui timp revolut, totul sub zodia intelectului creator. "Metoda" de care face uz e disciplinat lirică, picant diegetică și, mai totdeauna, agreabil divagantă. înainte de-a numi localurile preferate ale echinoxiștilor, crede nimerit a face o incursiune în istoricul cafelei, căreia Jules Michelet îi închina, în Istoria Franței, "un somptuos elogiu", socotind-o "o licoare sobră, adînc cerebrală" și... "antierotică, substitutind atracției sexuale
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
Emanuel Bach, Rust și cei din școala dela Hanheim, au determinat transformarea suitei în sonată însă, cu toată neîngrădita complexitate ritmică - psihologică, în cadrul sistemului de măsuri, consacrat. Și acum vine rîndul părții celei mai interesante a acestei expuneri, în aparență divagante. Dela Beethoven, el și toți continuatorii lui direcți pînă la Vincent d’Indy, inclusiv, s-au străduit - după pilda romanticilor și modernilor - să dea măsurii și în general principiului simetriei, lovituri din ce în ce mai puternice, s-ar crede, pînă la desființare. Prin
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
pedantism, automatizare, încremenire". Lanțurile doctrinei sînt comparate cu cele metalice, reducînd sensibilitatea, mărginind cîmpul vizual, atentînd la agerimea spiritului. Împotriva acestor nefaste efecte se recomandă "antidotul poeziei". Desigur, eseistul nostru n-a rămas mereu "în condiția poetului", tratîndu-i produsele lejer-sentimental, divagant, cu fluctuații extraestetice. Dar "erezia" sa - cîtă putea fi la un spirit atît de cultivat și de fin - nu e oare mai mică decît cea a "stării de computer", a "strînsorii programului", spre a-l cita iarăși. Căci Nicolae Stenhardt
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Mircea Mihăieș După folkloriști și etnologi, psihanaliștii au scris cel mai mult (nu neapărat și cel mai bine) despre doliu. Explicabil, într-un fel: aparatura divagantă a psihanalizei n-a reușit să depășească în nici un caz notabil litera de evanghelie a studiului Doliu și melancolie (1917). Ca într-un ritual, psihanaliștii seduși de demonul scrisului consideră obligatorii reverențele față de cel care nu s-a sfiit să
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
doar un sunet, ceva între țipăt și mormăit, a fost, credeți-mă, la fel de grandios precum tot ce se întâmplase vreodată pe acea scenă." Asemeni lui Van Morrison, prin acest prim „sunet", Greil Marcus a stabilit tonul cărții: puternic, analitic, informat, divagant, mustind de trimiteri într-o multitudine de zone culturale și publice. El nu și-a propus să scrie o monografie dedicată unui artist pe care-l adoră, ci să-și construiască propriul spectacol admirativ pornind de la datele generoase oferite de
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
înregistrat în sfera vieții noastre culturale de atunci încoace și se mai înregistrează încă. O decizie bărbătească, o asumare eroică a unei cauze ce, în ochii scepticilor, se putea înfățișa ca una pierdută, străbat aceste rînduri subsecvent pilduitoare. Fără perifraze divagante, fără eschive stilistic-comportamentale, lucrurilor li se spune pe nume. Arătînd că „o cultură dirijată și sever controlată de Stat își pierde caracterul esențial al libertății creației artistice, pentru a se asimila cu o producție economică etatizată oarecare", George Ciorănescu, sub
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
dezminte încredințarea lui G. Călinescu din finalul cărții sale consacrate lui Ion Creangă (1938), și anume aceea că despre marele clasic „ca artist, sunt puține de spus și studiile se pierd în divagații“. Au venit în scurtă vreme studiile deloc divagante despre Creangă ale unor Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, apoi cele ale lui I. Negoițescu, Vasile Lovinescu, Cornel Regman, Zoe Dumitrescu- Bușulenga, Savin Bratu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu (capitolul din Istoria critică), studiile lui George Munteanu, Constantin Trandafir, Mircea
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă” a poetului Sorin Mărculescu. S-ar putea vorbi, de asemenea, despre tehnica anamorfozelor din aceste secvențe în care biograficul capătă un caracter liturgic. Proliferarea divagantă, labirintică amintește, oarecum, „visătoria” întortocheată a unui alt poet hipercultivat - M. Ivănescu, de care autorul Cărții singure se diferențiază, printre altele, prin dimensiunea biblicoreligioasă. Riscînd un joc doar aparent forțat de cuvinte, aș spune că demersul său are un caracter
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
precum R. Marcello (graficianul lui Dr. Justice, medicul care lucra pentru Organizația Mondială a Sănătății), M. Sièvre (care preluase de la duo-ul Lucien Nortier/Christian Gaty seria Robin des Bois), André Chéret, autorul lui Rahan. Și limbajul: textele erau lungi, divagante, pline de referințe culturale sau esoterice. Drept urmare, episoadele nu mai erau povestea unui șir de întâmplări insolite, a unor fapte riscante, a unor peripeții spectaculoase, ci narațiunea aproape onirică a unei meditații cu accente cinic-sentimentale despre viață, prietenie, trădare, miracol
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
din vedere, PERSPECTIVELE COSMICE ALE PROPRIEI POEZII! Nu ajunge să vorbești de soare, lună și stele, ca să creezi perspective cosmice. Trebuie să-ți sacrifici cuvintele, pentru/întru CÂNTEC/ARMONIE TOTAL-ORFICĂ! Degeaba vorbești de păsări planate - pentru a le încleia, apoi, divagant și vagant, printre semantici obscur-labirintice, de felulcuiburilor din crengi peste crevase/Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
în idolatrie și fărădelegi și că de fapt ceea ce se întâmpla era pe deplin meritat. Asuprirea mai venise și din faptul că oamenii nu erau uniți și nu erau uniți din pricina egoismului care stăpânea sufletele oamenilor care aveau interese proprii, divagante. De aceea trebuia ca poporul să se pocăiască de păcatele sale și să nu le mai facă iar stăpânirea avea să fie vremelnică de se vor fi întors cu toții la credința cea adevărată. Apoi cineva rosti acolo numele lui Irod
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
și chipeș”: editorul...mmm, vreau să spun publicul, sau e mai degrabă distribuitorul lanțurilor de magazine? Toate la un loc?! Totuși, pasiunea acestei amante de a genera și de a păstra sentimente, conștiincios și continuu, persistă să rămână o paralelă divagantă în paralaxa Benjaminilor. Peștii În încercările sale de a complace iubiților săi, poezia a devenit o performanță exhibiționistă a unui avatar aproape frustrat, umflat de un talent distins sub o oratorie directă, personalizată într-un cadru impersonal, care are nevoie
E VOIE LA SĂRUTAT? PROSTITUȚIA SCRISULUI SOAR (SOARING-WORDS.COM) de SOAR în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352112_a_353441]
-
pregătit, deoarece le poate încurca programul (de pildă, ulterior nu mai au informația la fel de proaspătă), iar respectarea unei discipline de lucru li se părea importantă. Există apoi profesori care, în timpul predării, sunt foarte riguroși și structurați, alții care sunt mai divaganți, arborescenți, cu paranteze în paranteze. Unul câștigă în acuratețe, pierzând însă în atractivitatea discursului, celălalt, invers. Pedagogia subliniază importanța ca profesorul să nu fie conflictual, ceea ce e absolut firesc, dar o mânie temperată este cât se poate de umană. La
Tipul profesorului ideal, din perspectiva unui profesor () [Corola-blog/BlogPost/338331_a_339660]
-
totul s’a săvârșit/ întru deplina înstăpânire-a deșertului. Deșertului. Nu asculta ce deliră strigoiul. Aceștia/ suntem noi înșine”. Prozele din Zidirea și alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic al literaturii lui U., dat fiind caracterul lor minor, divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă, o derivă controlată, un șir de preparațiuni nefinalizate, o prefață limbută după care nu mai urmează nimic. Rescriere a paradoxului eleat care neagă posibilitatea deplasării, naratorul conchide
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
care S. „rupe” discursul și schimbă subiectul. Personalitatea eseistului se verifică tocmai în devierea de la tranzitivitatea implicită criticii literare, în spațiul semnificativ alocat acestei devieri. Este aplicată cu consecvență tehnica deschiderii de paranteze, a apropoului, a asociației neașteptate și aparent divagante: doar aparent, întrucât toate aceste paranteze și alunecări pe lângă temă sfârșesc de regulă prin a servi tema. Ceva mai „aplicată” este critica în Ușor cu pianul pe scări, rezumând prezența cronicarului în revista „Ramuri”, activitate care a făcut deliciul epocii
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
maieutica) era nulă. Limbajul ironic era chiar umbra fidelă a gândirii ironice. Care se traducea fidel și consecvent în comportament ironic” ( Câte feluri de ironie sunt? - ABCDE-ul ironiei). În această perspectivă, într-o formulă colocvială și speculativă, fragmentară și divagantă, dar nu lipsită de rigoare, eseistul propune un scurt istoric al conceptului și al problematicii; reperează, după modelul lui Constantin Noica, stilurile și maladiile ironiei; imaginează și argumentează o tipologie; disociază între spiritul ironic și spiritul dogmatic, între ironie și
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
1944). Nici pedant, nici amator de frivolități impresioniste, B. trezește încredere prin moralitatea gestului său critic, dar, nu mai puțin, prin calma, discreta lui comprehensiune. Clar și sistematic, cu un bun-simț ce asigură moderația evaluărilor, criticul nu e o natură divagantă. Sobrietatea, care divulgă poate la el un minus al fanteziei, dictează fidelitatea lecturii. Ceea ce urmărește, operând cu instrumente de precizie, este să reconstituie „îndărătul operei” fizionomia autorului și atitudinea lui în fața vieții. Îl interesează mai degrabă să lămurească (și să
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
fără cap și coadă. Într-o lume în care anecdota trece drept demonstrație, afazia devine un ideal de integritate, căci se poate spune orice despre orice, iar bruitajul permanent seamănă cu tăcerea. Dimpotrivă, un Sancho al serilor petrecute în fața televizorului, divagant și digresiv, zapper desăvârșit, va fi mândru că s-a născut într-o lume inventivă, colcăind de inițiative și puncte de vedere, în care poate să se întâmple orice, bogată în asocieri libere și evocări poetice, o lume în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se întâmplă și cu Eseu despre Cezar Ivănescu (Ed. Macarie, Târgoviște, 1998), despre care aș putea spune rimând, à la Cornel Regman: Un poet insolit și criticul său iscusit. După obicei, criticul dezvoltă un cadru teoretic, ca fond problematic, aparent divagant, dar absolut necesar pentru demonstrație. Acest fapt se produce în prima parte a capitolului Cezar Ivănescu și "teroarea istoriei". În cronica de față mă voi referi la acest eșafodaj contextual, foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Reducerea capacității albiilor prin Îndiguirea cursurilor de apă, fără construirea lacurilor de retenție. - Despăduririle excesive, mai ales În zonele de formare a scurgerii râurilor. - Construirea În zonele de câmpie cu pantă redusă, unde râurile au albii abia schițate și curs divagant, iar pânza freatică este la suprafață. - Construirea pe terenuri inundabile. Se poate afirma În general că majoritatea teritoriilor lovite de dezastre sunt caracterizate de o densitate a populației crescută și mai ales atunci când aceasta se află În zone considerate de
Polarităţile arhitecturi by Alina Ionuţa FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92980]
-
Suhaia. Lunca Viișorii este o componentă a văii Călmățuiului, care este o vale interioară, mijlocie, asimetric alternativă cu terase locale ( Petre Coteț, "Câmpia Română, Studiu de Geomorfologie aplicată", 1976). Albia minoră prezintă un curs meandrat, datorită pantei reduse, meandrele sunt divagante în special în sectorul de sud odată la câțiva ani din cauza revărsărilor își schimbă cursul. Microrelieful luncii este în general de natură acumulativă reprezentat de forme pozitive și negative. Între formele pozitive întâlnim grădiști, popine, cursuri părăsite și grinduri fluvioeoliene
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
Ele se întâlnesc de obicei grupate dar pot fi și izolate. Cele mai tipice se dezvoltă în sectoarele cu profil de echilibru. Numele provine de la râul Meandras din Turcia. După aspect și după viteza de dezvoltare, se pot deosebi : meandre divagante și meandre încătușate. Sunt acelea care evoluează repede, care își schimbă des și uneori brusc poziția în spațiu și a caror formă nu se încadrează în cotiturile văii propriu zise. Ele se mai numesc și libere, rătăcitoare sau de câmpie
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]