61 matches
-
a lecturii în spațiul cultural autohton (dar când se va scrie?), această carte va trebui analizată foarte serios, fiind unul dintre best-seller-urile consacrate de până la finele secolului al XIX-lea și chiar de mai târziu (dacă ținem cont de o "divagare utilă" a lui Bacovia: "O carte aș vrea să mai citesc o dată: Alixăndria."). Având la bază un text, redactat în limba greacă la finele Antichității (datările specialiștilor diferă uneori sensibil 56), astăzi pierdut, cunoscând ulterior numeroase versiuni bizantine, povestea vieții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
punctând și elemente de diferențiere (sau nu) de gen, lăsând posibile interpretări la latitudinea cititorului. În structurarea discursului am respectat într-o oarecare măsură întrebările care au avut ca obiectiv lămurirea analizei de gen, fără însă a mă opri din divagări specifice până la urmă oricărei rememorări. Copilăria și adolescența Am început acest demers autobiografic dinspre o abordare cronologică standard, încercând să rămân cât mai aproape de întrebările ce au ca obiectiv concretizarea perspectivei de gen. Suntem doi copii la părinți: un frate
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
este un astfel de personaj tipic. Povestea relației sale cu Ioana, o ciudată și dificilă femeie, dobândește o turnură lirică, deseori poetizantă. Proza lui B. se va orienta spre reflectarea prezentului sau trecutului spațiului autohton, prin introspecție psihologică, agrementată cu divagări lirice și descrieri de spații geografice exotice (cu personajele lor aferente), care sunt însă doar pretexte pentru prezentarea unor valori general umane: curajul, cinstea, corectitudinea, generozitatea. Astfel, romanul Ierni peste tei (1978) e o evocare a răscoalei antihabsburgice a țăranilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
axă a intrigii, exact ca și în cazul bărbaților, dar accentul pus pe carieră reprezintă doar una dintre multiplele traiectorii care apar pe grafic. În vreme ce reprezentarea grafică a acestui tip seamănă cu cea din cazul bărbaților, tinde totuși să prezinte divagări și digresiuni mult mai frecvente în traseul lor spre puntul superior graficului. Un al doilea grup (trei femei) amintește de ceea ce Gergen și Gergen numeau intriga „fericiți până la adânci bătrâneți” (1988), acest grup fiind dominat de axa familiei, presupunând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
restituiri îl are și inițiativa revistei de a relua, în serial, o parte dintre articolele lui Mircea Eliade din Oceanografie și de a publica pentru prima dată fragmente din eseul Filosofia nuanțelor al lui Petre Țuțea, ca și cele câteva „divagări” bacoviene inedite, pe care fiul poetului, Gabriel Bacovia, le-a oferit revistei. De asemenea, se cuvine a fi menționate paginile comemorative dedicate lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale și Nichita Stănescu, traducerile din literatura și filosofia universală (de exemplu, Rimbaud, Rubén
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285642_a_286971]
-
speranța că, nefiind prizonieri de război, nu li se va prelungi prea mult ora multrâvnitei repatrieri, gândurile le sunt minate de griji, până la fatala absență din contingent. Iar atunci, o mică neatenție e de ajuns spre a sancționa fără cruțare divagarea din real (o tăietură, în cazul Marthei, câteva cărămizi scăpate pe picior, în alt caz, și alte pricini aparent mărunte sunt, invariabil, cauzatoare de moarte). Șvabii, oameni simpli ori intelectuali, au un aplomb specific, izvorât din conștiința propriei valori, sunt
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
neterminate, era bibliotecar și, apoi, revizor școlar. E probabil că amorul dintre cei doi a început, din 1874, la Iași, (de nu cumva începuse încă la Viena), și Eminescu (are dreptate Călinescu cînd afirmă că prefera amorul carnal, neîncurcîndu-se cu divagări romanțioase) îi reproșa, în scrisori, că, de fapt, are nevoie de el numai pentru a-și ornamenta salonul literar, altfel ea petrecînd cu "lumea bună", din care nu lipseau ofițerii. În ciuda acestor reproșuri, e probabil că amorul lor carnal s-
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
fi solicitat deplasarea medicului Brădișteanu în Antalya era o chestiune care făcea parte mai mult din zona emoțională". "Traian Băsescu uită de fiecare dată când este vorba despre lucrurile care țin de imaginea lui, de compromisurile pe care le face, divagările de la o direcție clară. El folosește și politic ca o chestiune care să-i aducă eventual un avantaj în puncte, crezând că dacă l-a rugat pe profesorul Brădișteanusă se ducă în Antalya o să îl voteze țiganii. Asta este o
Ponta, atac la Băsescu: A avut nesimțirea să-l sune pe Brădișteanu pentru a merge la Cioabă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35837_a_37162]
-
a absurd zisului «Proces Bologna», dar cine să remarce, necum să rețină asemenea rezultate ale strădaniilor unor profesioniști, în vacarmul produs de impostori? Ar trebui să mă scuz, fiindcă m-am abătut mult de la întrebarea dvs., dar nu este o divagare prin asocieri aleatorii; toți provenim din „ceva”, și nu atât din «gene», cât din ce ni se dă (desigur, și din ce selectăm, reținem). Și nu se înțelege că, din cauza asta, se poate prăbuși o Țară! Așadar, mă plămădeam, în
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
literare, studiile sunt aduse, unde e cazul, la zi. Volumul reprezintă sinteza comentariilor Irinei Petraș pe marginea prozei contemporane, cu mizele personale, dar fără ierarhizări. O listă egală, de luat în seamă. Se regăsesc aici, cu minime modificări, eseurile din Divagări (in)utile. Viață și literatură (2012), iar portretele de prozatori sunt, de asemenea, reluate, în totalitate sau parțial, din cele două tomuri de Literatura română contemporană (35 din O panoramă - 2008 și (aproape) cealaltă jumătate din Prelungiri - 2010). Unele, datate
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
la lumina rampei criza, neputința, o scenă goală pe care se rătăcește un personaj care vorbește delirant sau tace. Pentru Bacovia afazia este un stimulent care-l face să construiască din reziduurile lingvistice o imagine cutremurătoare". Simptomatic, în însemnările intitulate Divagări utile, întîlnim un Bacovia conștient de valoarea sa. Poetul copleșit de discreție, ros de o rea conștiință, alienat, marginalizat, nu ezită a-și adresa elogii: "Eu sînt Dumnezeul și judecătorul meu". Sau: "George Bacovia, artist înmormîntat și nemuritor în același
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
el cunoaște precedentul și nu vrea să i se supună: îi va ucide pe ceilalți doi fără să stea pe gânduri și va sacrifica și mioara cobitoare. Casanova la Veneția detaliază o secvență galantă și picantă din viața seducătorului cu divagări despre farmecul androginiei și obligația de a împărți cu ceilalți fericirea de alcov dacă nu vrei s-o pierzi. Vânzătorul de umbre e un Peter Schlemihl pe dos căzut cu tronc unei domnițe valahe, bun prilej de istorisiri cu iz
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
cotidian al lumii, aspectele existenței personale a celor care se confesează, toate acestea se impun de la sine atenției unor intelectuali care discută liber. Un subiect cheamă altul, o idee trimite la alta. Inițiatorul convorbirilor, „dispecerul”, are de înfrânat impulsul spre divagare al mai tuturor partenerilor de dialog și o face cu abilitate, cu tact și discreție. Oricât de liberă, discuția nu trebuia lăsată să alunece dincolo de obiectivele ei. Să subliniez, totodată, faptul că schimbul de păreri nu se petrece „în direct
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
secolul al XIX-lea, funcția de confluență a valorilor morale, sociale, filosofice, psihologice și se revendică de la modelul simfonic al construcției, definit de "începuturi greoaie", de "ezitarea sau căutarea îndelungată a motivului de bază" (p. 328, în volumul I), ocolișuri, divagări, juxtapuneri, restructurări din mers - reflexe și practici regăsibile în romanele brebaniene. Voi pleda - continuă autorul - până la ultima suflare pentru roman, așa cum îl văd eu, mărturisindu-mi de fiecare dată credința în viabilitatea sa, în necesitatea sa" etc. (p. 329, tot
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
de poezie. Vorbitorii s-au referit la semnificațiile filosofice, politice, socio-istorice, lingvistice și, desigur, literare ale temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis Colocviul în calitate de moderator al primei sesiuni. Au fost și divagări în expunerile prezentate, alunecări în platitudini lirice, în filosofări pretențioase ori în anecdotică, dar cei mai mulți vorbitori și-au impus să nu trădeze spiritul de rigoare și în mare parte au reușit. Ismail Kadare a vorbit despre capacitatea literaturii de-a
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
de meserie până la cititorul obișnuit; de la idee/ Idee la lume/Lume. O anume temă de meditație conduce la un enunț, și el construit în mai multe trepte și deschizător de suculente discuții. Enunțul e oprit când și când în loc pentru divagări etimologice spumoase, cu sensuri uitate ori cu nuanțe ignorate de vorbitorii grăbiți. Cele două trepte se slujesc generos una pe cealaltă, așa încât desfășurarea e vastă, învârtejită, labirintică, fără a-și pierde claritatea și forța de sugestie. În fine, cu un
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
Întrebat ce anume i s-a părut unic, incomparabil, un singur lucru, doar unul, spusese, În cele din urmă, copleșit: „Situația femeii urâte. Singurul loc din lume unde asta nu pare un handicap, nu devine motiv de excludere sau frustrare...”. Divagări, divagări... Așteptam ca vreun student să comenteze comentariul citit În fața clasei. Liniște, amplă tăcere. Am insistat să aflu opinia audienței. Câteva laconice și caustice condamnări ale buclucașei teze. Am Împărțit, apoi, mici pătrate de hârtie studenților, rugându-i să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ce anume i s-a părut unic, incomparabil, un singur lucru, doar unul, spusese, În cele din urmă, copleșit: „Situația femeii urâte. Singurul loc din lume unde asta nu pare un handicap, nu devine motiv de excludere sau frustrare...”. Divagări, divagări... Așteptam ca vreun student să comenteze comentariul citit În fața clasei. Liniște, amplă tăcere. Am insistat să aflu opinia audienței. Câteva laconice și caustice condamnări ale buclucașei teze. Am Împărțit, apoi, mici pătrate de hârtie studenților, rugându-i să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
confiscat obiectul ce simboliza hotărârea mea, m-a împrietenit cu ea dintr-o dată, simțind-o mult mai aproape sufletește decât pe vechiul meu cunoscut, Timotin. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfârșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. Un incident din liceu, amintit de Timotin, deschise capitolul amintirilor din viața de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de Balaban, "Dihanie" în loc de Divani, "Rus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ucigătorul surâs al Sirenei... care pândește sufletele slăbite. Se ridică de la fereastră și începu să meargă prin cameră. Se simțea ca bolnav, dar, nu dezarma... nu se lăsa pradă bolii. Lupta cu boala, nu vroia să cedeze. Și , din nou divagări, amintiri și imagini fără șir... Oamenii au nenumărate mijloace de a se chinui unii pe alții... murmură el. Ei singuri creează răul, ei singuri născocesc durerea... Sunt incapabili de fericire... nedemni de fericire. ” Să nu ucizi... și, să iubești pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fața lui tot mai vineție: — Trebuie să-ți dezvălui un secret pe care l-am păstrat atâția ani... E o poveste lungă... Tatăl meu își irosea în acele cuvinte ultimul suflu al agoniei sale, iar eu, cunoscându-i tendința spre divagare, spre întreruperea oricărei discuții cu digresiuni, paranteze și reveniri, mă temeam că nu avea să ajungă niciodată să-mi comunice esențialul. — Repede, tată, spune-mi numele persoanei pe care trebuie să-o caut, ajungând la Oquedal... — Mama ta... Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
definitiv sau până când cei pe care dorește să-i convingă de meritele lui vor sfârși prin a deveni, din cauza repetării, indiferenți la metodele și procedeele folosite. Și într-un caz și în altul, va exista câștig din start. Datorită șperaclului divagărilor, somnul reușise să deschidă o ușă, să se furișeze pe un coridor și apoi să-l facă pe comisar să viseze că ministrul de interne îi ceruse fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu celălalt admirator al lui Petică, Gr. Tabacaru, la sfîrșitul deceniului al treilea și începutul celui următor, cînd, după căsătoria cu Agatha, se stabilește într-o margine a Bucureștilor. însă și după aceasta, chiar și în ultimii ani ai vieții („Divagările utile” o dovedesc) trăiește cu amintirea „iubitului și frumosului poet”, din care, citind, își îndulcește nu o dată sufletul. „Și vremi, vremi au trecut”1) Bacovia le-a definit de puține ori, și atunci în termeni generali: „vremuri de demult”, „vremuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plin; cele „fără” sînt pripite, discordante, „reci și nesincere”. Poezia „Vînt” a apărut în 1915. Pe Bacovia problema propriilor versuri, cu sau fără talent, l-a frămîntat în continuare. Una din concluziile la care a ajuns e cuprinsă în următoarea „divagare utilă”: „în poeme de Plumb, acolo sunt neîntrecut...!”4). La afirmația sa, ar trebui, poate, de adăugat că „poemele de Plumb” nu se limitează la volumul cu acest titlu. Fețele „basmului” „Așa spune basmul ce azi l-am uitat”, rezumă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
schimbări de destin, ci pentru a dobîndi mai multă înțelepciune. Și aceasta era, de asemenea, o idee larg răspîndită. „Ce întunecime!...” Bacovia a murit la opt zile după Camil Petrescu: acesta marți 14 mai 1957, el miercuri 22 mai. în „Divagări utile” sînt cinci reflecții ale poetului în legătură cu încetarea din viață a celui ce-a scris Patul lui Procust și Danton. Prima: „Ce tristețe. S-a dus și Camil Petrescu cam pe la capătul zorilor. Cocoșul i-a cîntat pentru ultima dată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]