61 matches
-
40, aproape deci de miezul nopții. Matinal, „cam pe la capătul zorilor”, se va produce moartea sa. A cincea reflecție: „Adio, Camil Petrescu! îmi pare rău de moartea ta. Dar și eu sunt țintuit pe patul suferinței...” 2) Ca toate celelalte „divagări”, ea nu-i datată, dar sigur a fost făcută în ziua înmormîntării lui Camil Petrescu: sîmbătă 18 mai. Anterior, Bacovia n-a mai pomenit nicăieri altundeva de confratele său. Deși acesta scrisese cîndva despre el3), între ei n a existat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește cu graba din plictiseală a lui Bacovia. Și un alt exemplu, din „Divagări utile”: „S-a dus Agatha? O stea senină a fost în visul meu, dar «florile roșii muriră»”7). Ultimele trei cuvinte nu sînt, cum s-ar putea crede, vreun vers de-al celei plecate, ci unul de-al lui Ștefan
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dorința de a „dormi” amintesc de mai multe dintre poemele acestuia. în ultimii ani de viață, Bacovia vorbește adeseori de Iisus, nu numai în momentele de suferință fizică. O dovadă e următoarea „conexiune” pe care o schițează într-una din „Divagările utile”: „Cînd Isus a murit, nici în Roma, August nu mai domnea...” 12) Nu monologhează astfel, cred, pentru a-și verifica memoria, ci pentru că îl preocupa „subiectul”, care era Fiul Omului, nu împăratul, mort, într adevăr, cu 19 ani înainte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și părul i-l smulge/ Și-n văi îl aruncă”. (ib., p. 145) 9.Vieți paralele, Traducere de N.I. Barbu, Ed. Științifică, 1960, p. 82. 10. Ibidem, p. 83 ,,Am greșit colosal că m-am născut în acest secol...” 1. ,,Divagări utile”, în Opere, p. 465. Bacovia se referă la secolul XX, nu la secolul al XIX-lea. 2. Vezi ,,Sămănătorul”, 6, nr. 20, 13 mai 1907, p. 436. ,, Se uită în zări catedrala” 1. ,,Bacovia”, în ,,Ateneul literar”, 1, nr.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria cioarei cînd s-a numit privigătoare”, „Ingratul”), M. Eminescu („Scrisoarea II”, „Odin și Poetul”, „Oricare cap îngust”), Al.Macedonski („Scriitorul”, „Italo”, îndeosebi cîntul al doilea), A. Vlahuță („Delendum...”, „Slăvit e versul...”) etc . 4. „Divagări utile”, în Opere, p. 465. Fețele basmului 1. „Strigoii”, în Opere, p. 70. 2. „Sonete”, I, în Poezii, ediția cit., p. 77. 3. „în pădure”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 51. 4. Spre țărmul dreptății, p. 90. 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
galantă de pe vremea Directoratului), de pantofi cu catarame de aur, dar nu și de pantofi în întregime din acest metal prețios. Iată însă că, într-un alt loc („Dormitînd”), Bacovia vorbește și de „pantofi de argint”. Iar mai încoace, în „Divagări utile”, pentru a evidenția contrastul dintre luxul și mizeria epocii în care a debutat, spune: „Am scris poezii cînd pantofii erau de aur și argint, iar opinca din ogheli”. Așadar, nu e vorba de metafore, ci de obiecte reale. Totuși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
țară” n-a existat, în nici o epocă, așa cum au existat „Țara Făgărașului”, „Țara Bîrsei”, „Țara Loviștei”, „Țara Vrancei”. Denumirea ei e creația poetului, care, prin pseudonimul ales, se atașa mai mult de legendă decît de istorie. De altminteri, una dintre „divagările” sale sună astfel: „Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”. Punctul lor comun era numele de „Bacovia”. Pentru a-mi justifica preocupările de biograf al poetului, la primul volum al Dosarului Bacovia am ales un citat din Alecsandri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de mentalitate. în Bacovia e, în măsuri aproape egale, și proletarul intelectual, și aristocratul, acesta din urmă stimulat de influența lui Al. Macedonski. în chip clar, ideea propriei superiorități poetul o formulează însă abia spre sfîrșitul vieții, într-una din „divagări”: „Eu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simplu”. Filmul 13 zile din viața lui Picasso (văzut pe „Arte”, la 7 septembrie 1999) mi-a confirmat, cu date și imagini, observațiile făcute în primul volum al Dosarului în legătură cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și (minus travestirile) din Sir Aubrey de Vere. Există o fascinație a „legendei“ la Bacovia, atît în sensul de faimă, cît și în cel de secret. Acest sentiment e clar exprimat în „Furtună”, în cîteva locuri din proză și în „Divagări utile”. Raportul faimă-secret e lucrul care mă atrage cel mai mult din biografia poetului. Secretul a contribuit la creșterea faimei, dar faima n-a dus la dezvăluirea secretului. într-un articol despre Apollinaire („Un sacré coup d’archet”, din „Le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
I. BIOTOPUL a) Aspecte geologice/geomorfologice: este o formațiune sedimentară cu aluviuni actuale și subactuale; Cuaternarul este prezent prin depozite fluviatile (pietrișuri, nisipuri, argile). Din punct de vedere geomorfologic este un relief de acumulare cuaternară; o câmpie aluvială holocenă de divagare (de subsidență), cu aspect de albie majoră. Procesele de modelare actuală a reliefului: “acumulare fluviatilă”; terase: albie majoră, lângă terase de luncă; tip de relief-regiune geomorfologică: Podișul Fălticeni. b) Aspecte pedologice: pădurea azonală (de luncă) de la Mircești se află pe
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
al lui Bacovia, pe care revista îl întreține, încă de la apariția ei, prin diferite mijloace: numere dedicate parțial sau integral marelui poet (10/1966, 9/1973, 3/1975, 3/1977, 9/1991, 10/1992), publicarea unor postume inedite (între care Divagări utile, 10/1966), a unor poeme închinate lui de poeți contemporani și a unor traduceri din opera sa (de pildă cele în franceză, aparținând lui Romulus Vulpescu și lui Emanoil Marcu), înființarea unor rubrici speciale („Bacoviana”, „Bacovia după Bacovia”, „Teme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]