21,744 matches
-
muzician, cu o energie fantastică, cu o putere de concentrare uluitoare m-a făcut să cred că poate cînta la mai multe intrumente în același timp, ca un fel de om-orchestră. Prezența lui Beethoven a devenit majoră. Dramatică, tensionată, imperială, divină. După al doilea concert, am prelungit starea de grație pe acoperișul unui bloc interbelic, din centrul Bucureștiului. Mai exact, pe terasa unor prieteni, medici, împătimiți de artă. Am sporovăit, ne-am eliberat prea-plinul, am privit orașul de sus, n-am
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
ei în ținutul acela populat de personaje fabuloase care, chiar dacă erau, ca noi toți, produse ale marii Faceri, făceau mereu aluzie la o altă dimensiune a lumii: una în care trăiau cei ce puteau la rândul lor, printr-o imitație divină al cărei mecanism rămânea un mister, să creeze lumea din nou. Dar ce mă tulburase cu adevărat în cazul Sfârșitului lumii era că autorul ei nu era mort, așa cum se întâmpla îndeobște cu semizeii tradiționali pe care îi numeam ,clasici
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
trăiește decît în contact cu morții". Masada Wispra e ,geometru și fondator al Fundației pentru distrugerea animalelor", făcînd un prozelitism caraghios pe marginea unei teorii aberante: ,V-ați gîndit - începu el - ce rușinos este pentru noi, creaturi verticale de origine divină, să îngăduim existența pe pămîntul și așa destul de mic pentru numărul și necesitățile noastre a unor mulțimi infinite de ființe inferioare?". Sfătoșenia naratorului scrobit care spune, cu un ușor rictus ironic, istoria lui ,cum l-am cunoscut pe X", maschează
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
15), chiar dacă exemplele analizate preferențial pot induce o astfel de conexiune obligatorie. Rămân, totuși, la această idee că vizionarismul poetic, dacă nu e apanajul romantismului, e o virtute sau o predispoziție de sorginte romantică, bazată pe încrederea totală în puterea (divină și divinatorie) a poeziei de a inventa trecutul, prezentul și viitorul ca lumi fictive ce concurează sau exploatează realul. O astfel de convingere ar fi putut fi combătută sau contracarată de Cătălin Ghiță dacă acorda o atenție mai mare vizionarismului
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
efectele speciale ale cinematografiei și făcut să rămână, pentru totdeauna, în acest adăpost de carne dulce și sânge cald. Strecurat într-o identitate umană furată adevăratului posesor, demonul vine cu puterea lui de a altera și fărâma lumea, distorsionând tiparele divine și maimuțărind, în chip specific, gesturile fondatoare ale Creatorului. Asistăm la un ritual negru, prin care buna alcătuire a universului, vechile rosturi sunt maculate și rostogolite de frenezia distructivă: ,de câte ori inspir cu putere o gură fierbinte mi se lipește de
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
unui tipar ce i-ar stînjeni fluiditatea, evanescența. Ființa respiră neconstrînsă de nimic, supusă doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă). Străină de orice impuls posesiv, de orice voință de fixare, poeta se mulțumește cu surpriza luminii ca simbol al libertății ce sfidează bunăstarea filistină, alienantă: ,gata/ acum plec să mă plimb
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
anche di fronte al proprio dolore che rivela la presenza dell' uomo nel mondo e la rassicurazione da parte di Dio di fronte alle iniquità dall'uomo stesso perpetrate 13, che può indurre a considerare diversă la circostanza della predilezione divină, șino ad un raccoglimento per meditare la purezza e la conversione 14. Îl mondo però può tradursi, aporeticamente, în un continuum che și caratterizza discretamente nel tempo. L'Universale permane come uno, inerente în molti, ed eterno în virtù della
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
si profila qualeunità di misura di ciò che è interrotto dal dolore. Incarnandosi, Cristo rivela la desacralizzazione del mondo, benché ciò costituisca una prospettiva di sofferenza e di consapevolezza. Mă dopo la caduta dell'uomo, l'abisso tra la natură divină e la natura umana è diventato talmente profondo, che l'Incarnazione del Logos è una croce che l'uomo prende șu di sé: la kenosi diventa sofferenza. Îl fine dell'Incarnazione però è anche portare la felicità divină în questa
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la natură divină e la natura umana è diventato talmente profondo, che l'Incarnazione del Logos è una croce che l'uomo prende șu di sé: la kenosi diventa sofferenza. Îl fine dell'Incarnazione però è anche portare la felicità divină în questa sofferenza umană. Per questo motivo, i russi non vogliono separare troppo îl Cristo sofferente dal Cristo glorioso: la sofferenza stessa, per mezzo di Lui, diventa gloriosa. Ciò comportă, nella spiritualità russa, îl profilarsi di una vera e propria
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sempre incompletă, non quantificabile. Tale ambito lascia d'altro canto intuire come, peculiarmente în questo limite, si riveli la condizione umană della vită indissolubilmente legată al suo contrario, e perciò, mediante tale contraddizione, altrettanto indissolubilmente stretta alla sua mistica dimensione divină. Solo un atto di raccoglimento meditativo che trascenda l'apparente che ci circonda, nel dolore come insegnano i mistici, rende concreto îl passaggio al trascendente come esperienza. La dilatazione, quindi, verso îl passato e verso îl futuro, converge nel presente
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
unicamente nel volersi immolare e donare. L'avvicendamento di legami costruiti nel guscio della dipendenza ha eliminato dall'uomo ogni confine di libertà, ingannandolo con la liberazione da sovranità storico-mondane. Piuttosto l'umanità della morte riaffiora în un anelito al divino, în una primigenia fonte che riconduce l'essere a poter ancoră volere, nell'istinto dell'anima verso îl Creatore, e desiderare così la dimensione di una finalità espressa per la riunione di ogni elemento terreno che assurge a consistenza celeste
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Edith Stein, riprendendo proprio Sân Giovanni della Croce, ci riconduce direttamente verso la mistica dell' Eternità, mistica e ascetica che și rendono possibili nell'anima dell' uomo nel momento în cui egli intravede îl passo verso la Croce, quale Amore divino che tocca i suoi occhi e la sua anima aprendoli e rapendoli verso Dio. L'altro come esperienza mistica di amore Amare îl prossimo significa però amarlo nella visione di un amore verticale, che proviene e che și dirige a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
occhi e la sua anima aprendoli e rapendoli verso Dio. L'altro come esperienza mistica di amore Amare îl prossimo significa però amarlo nella visione di un amore verticale, che proviene e che și dirige a Dio, cioè un amore divino che nella meditazione possiamo scoprire totalmente e infinitamente. "Dio può concedere all'anima un'oscura e amorosa conoscenza di Se stesso, anche senza quell'allenamento preparatorio che è la meditazione. Egli può portarla di peso, improvvisamente, nello stato di contemplazione
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
che s'incarna per riscattare quell'Adamo e riamarlo, offrendo nuovamente un Dono di amore, paradossalmente proprio con la sua stessa Vită. Pertanto nella Passione e nella Morte di Gesù, nella sua vicenda umană che è congiuntamente e inseparabilmente anche divină, si assiste alla rinnovata Genesi, alla donazione nuova della Creazione dell'uomo e del mondo, a quel fiat scaturigine della storia umană e del tempo, con la conseguente trasformazione dell' Amore crocifisso în un Dono: dal fiat del Padre în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl quale afferma: "În principio stă îl recinto. Recinto, recinzione, confine determinano profondamente nei suoi concetti îl mondo formato dagli uomini. La recinzione è ciò che produce îl luogo sacro, sottraendolo al consueto, sottoponendolo alla sua propria legge, consegnandolo al divino" (J. Trier, Zaun und Mannring [1942], cît. în C. Schmitt, Îl nomos della terra, cît., p. 65). Scrive inoltre Trier: "Ciò che îl nomos è, lo è all'interno della propria cerchia recintata" (Ibidem). E l'autore di Teologia politică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Dostoevsky that through his text The Demons he offered the possibility to political reactionary to "splash with mud the Revolution and the revolutionaries", Russian revolutionaries being portrayed aș "bad people, selfish tyrant, deprived by higher moral sentiments which deny the divine and human laws22. On the same line, the essayist and literary critic Alfred Heinrich recalls în his study, Realism with romantic elements, the opinion of the revolutionary writer P. Tcaciov who considers the novel The Demons, aș an "abstract nonsense
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sfânt", precedând cuvântul "lege", este necesar, fiindcă sunt și legi de altă origine. În limbajul musulman, adjectivul ar fi pleonastic: Sharia este pur si simplu legea și nu mai există altă. Vine de la Dumnezeu și reprezintă expresia imuabila a comandamentului divin pentru omenire 25. Șaria nu reprezintă o categorie monolitica și statică, întrucat diversele guvernăminte "o definesc și o aplică în diferite moduri, iar gânditorii moderni îi revizuiesc și formulează regulile concrete și metodele hermeneutice"26. Cu toate acestea, musulmanii care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fie de o persoană anume, ori chiar pur și simplu de o doctrină), insă niciodată delebila: "Oriunde o realitate se dezvăluie pe șine drept sacra în experiența religioasă, ea devine realitatea prima, un realissimum. Această transformare fundamentală de la natural la divin rezultă într-o recristalizare sacrala și valoric orientată a realității în jurul acelui aspect care a fost recunoscut ca fiind divin. Lumi de simboluri, semne lingvistice și concepte se ordonează singure în jurul centrului sacru, se stabilizează că sisteme, devin îmbibate cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dezvăluie pe șine drept sacra în experiența religioasă, ea devine realitatea prima, un realissimum. Această transformare fundamentală de la natural la divin rezultă într-o recristalizare sacrala și valoric orientată a realității în jurul acelui aspect care a fost recunoscut ca fiind divin. Lumi de simboluri, semne lingvistice și concepte se ordonează singure în jurul centrului sacru, se stabilizează că sisteme, devin îmbibate cu spiritul agitației religioase și sunt susținute fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
unitate cu centrul în sine însăși" (p. 124). Foarte interesantă este opoziția dintre particularismul pe care il sugerează Leviathanul și universalismul ("structura deschisă") a Bisericii Creștine: "chiar dacă ierarhia se extinde încă până la Dumnezeu, iar comunitatea politică este creată conform mandatului divin, ierarhia nu mai curge până la persoanele care ocupă rangurile ecclesiei, ci la comunitate că persoana colectivă; merge la suveran, considerat nu stăpânitor al subiecților, ci purtător personal al comunității politice" (p. 124). Este exact ceea ce Taubes va spune după mai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
alături pentru acest proiect, merita să fie recunoscător și să lucreze cu personal tot de la casa de copii, merita să aibă prieteni că și ține. Doar că, si Emi cât și Mihai ar trebui să nu uite de unde au plecat. Divină comedie ,, jumătatea vieții noastre... ,, Victor MAXIM general manager PEOPLE Inc. România
Prieteni cu care mă mândresc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82691_a_84016]
-
ură copleșitoare la adresa femeilor (aducerea în discuție a Anei Pauker etc. trădează nevoia de a găsi exemplul feminin cel mai lamentabil, si a descrie toate femeile în termenii aceștia - gindire tipic fascista, de găsire a țapului ispășitor) Anyway, tristețe. absolut divin filmul & interpretarea lui marion cotillard. și eu am plâns pe alocuri, iar la sfârșit am ramas stana de piatră în scaun cu ochii la ecran, pana m-au rugat cu binisorul să eliberez sală :). excelent film! prima mea casetă a
La Môme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82996_a_84321]
-
sau: " Nimic aici nimic dincolo/ nimicurile se conjugă apoi/ se separă pentru totdeauna/ aidoma morților de vii;" sau: " Nu mai e nimeni/ pe nicăieri/ doar trecutul se scurge/ cu-ncetul prin răni/ asemenea apei de izvor." în acest context, prezența divină apare ca simplu efect de mimesis al unei lumi metamorfice; îngerii și-au pierdut transcendența devenind palide motive mitologice în colinde maramureșene: "Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
de o perspectivă senina asupra lumii, elogiile sale sînt chinuite, sub-minate de fiere. Simulacrul dobîndește din ce in ce mai multă realitate, nu neapărat ca să justifice o dată în plus cunoscută teza a lui Baudrillard, ci mai de-graba pentru a se împlini o ironie divină. Transformat în propriul clișeu, cîrtitorul de serviciu va înceta în curînd să mai scandalizeze, afirmațiile sale își vor pierde cu timpul forță de impact etic, devenind niște produse strict estetice. Iar gradul de excelență al acestor produse de-pinde de capacitatea
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
mai este adevărat și că iubim multe persoane diferite într-un mod diferit în momente diferite. Același lucru se întâmplă și cu cărțile. Există cărți care m-au însoțit toată viața de când le-am descoperit: Alice în Țara Minunilor, Don Quijote, Divina Comedie, câteva romane de Chesterton. Dar există și cărți care au fost - sau sunt - fundamentale pentru mine la un moment dat. De exemplu, mă interesez acum din nou de opera lui Bioy Casares - pe care o citesc cu o anumită
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]