7,734 matches
-
mai amintește de Dostoievski, Camus, Kafka, Strindberg, Nietzsche, la care ar trebui adăugat, obligatoriu, Ignatiu de Loyola. Monologul gardianului este o nesfîrșită confesiune despre frustrare (în fond ce este gardianul dacă nu un alt fel de deținut?), resentiment, raportul cu divinitatea, cinism, tehnici ale torturii. Gardianul își dezvăluie cu seninătate propria patologie a terorii, dezvăluind predispoziția către inventarea unor metode greu imaginabile de a-l umili pe cel aflat în ,grija" sa. Tortura este, din punctul său de vedere, un exercițiu
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
numele mai de mult, - dar acum nu-mi mai vine să le dau întregi. Primul era un om bătrân, blajin, cumsecade, ardelean. într-o zi, în clasă se discuta despre originea omului. Acest preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând argumentele clasice. Adolescența, știți, abia așteaptă să dărâme... Eram de partea lui Darwin, firește. Și-atunci, popa Tarță,... na, că am scăpat numele, ...jignit, a întrebat de la catedră... moale, mustrător, cu glasul său trenant: Apăi, dragii mei
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
eului detestabil înseamnă a îmbrățișa prin dragoste întreaga umanitate, în suferința și bucuriile ei. Nu ne învață textele vedice că dragostea are trei nivele: iubirea de sine, iubirea pentru celălalt, și iubirea fără obiect, adică iubirea totală, absolută, iubirea pentru Divinitate? În acest sens gândea, cred, Leonardo da Vinci când vorbea în Tratatul său de pictură despre la deitŕ dell'arte, adică despre divinitatea picturii, a cărei împlinire, pe care o tenta, părea de la o zi la alta tot mai greu
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
nivele: iubirea de sine, iubirea pentru celălalt, și iubirea fără obiect, adică iubirea totală, absolută, iubirea pentru Divinitate? În acest sens gândea, cred, Leonardo da Vinci când vorbea în Tratatul său de pictură despre la deitŕ dell'arte, adică despre divinitatea picturii, a cărei împlinire, pe care o tenta, părea de la o zi la alta tot mai greu de atins. Subiectul cel mai la îndemână pentru orișice pictor atras de misterul existenței este propria lui figură, și asta în timp ce exercițiul cel
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
din întîmplare, o ambiguă comoară. Și încă ceva: istoria bucății de hîrtie pe care stă scris că valorează un milion de lire are la origine un pariu, precum Cartea lui Iov. Împăratul e, la urma urmei, un reprezentant terestru al divinității. Și în viață și în basme, el trebuie însă să își merite statutul. Adică să știe ce să parieze și pe cine. Cui și cîți talanți să-i dea. Deci, la rîndul lui, să se supună unor teste. Altfel, nu
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
din întîmplare, o ambiguă comoară. Și încă ceva: istoria bucății de hîrtie pe care stă scris că valorează un milion de lire are la origine un pariu, precum Cartea lui Iov. Împăratul e, la urma urmei, un reprezentant terestru al divinității. Și în viață și în basme, el trebuie însă să își merite statutul. Adică să știe ce să parieze și pe cine. Cui și cîți talanți să-i dea. Deci, la rîndul lui, să se supună unor teste. Altfel, nu
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
examinare atentă. În general, inefabilul este echivalat, în poezie, cu inexprimabilul, și tinde să denunțe incapacitatea limbajului de a comunica o experiență limită: extazul mistic, de pildă. Experiența cea mai intimă a misticului, care constă în contactul strict personal cu divinitatea, nu găsește cuvinte pe măsura particularității sale, se izbește de o frontieră a comunicării. Toți misticii au declarat că oricât ar încerca să spună prin cuvinte obișnuite ceea ce au simțit, limbajul comun nu le poate fi de folos: acest raport
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
divin - adică statul medieval care are ca singur stăpân pe însuși Isus Hristos. Nu boeirii îl aleg pe domn "nu te-au ales nici nu te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu", unicul deținător al adevăratei puteri. "Contractul" este încheiat între Divinitate și domn, acesta din urmă este "alesul" care îi îndeplinește nemijlocit poruncile în lumea pământească; firesc, autoritarismul este o manifestare obligatorie a misiunii sale supreme, a "mandatului" primit: "cugetă că nu v-au adunat Dumnezeu să fiți toți domni [...], ci
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
în viziunea lui Neagoe? Cu siguranță, dacă am pune în funcție canonul "modernității". Dar pentru o lume în care "sufletul și nu trupul" are importanță, individul are o altă accepțiune: el este un suflet unic, irepetabil, în permanent dialog cu divinitatea și în necontenită căutare a mântuirii - pentru aceasta i s-a dat liber arbitru - și toate meritele, titlurile și averile pămîntești nu vor avea nici o importanță în ziua Marii judecăți. Fiindcă este vorba de o lume activă, dar făptuirea trebuie
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Împotriva poeților, Witold Gombrowicz disocia două feluri de umanism: unul religios, care-l determină pe om "să cadă în genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa nu e decît aparent nihilistă, orbește desființatoare, posedînd, după cum am văzut
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Astfel se autocaracterizează Karen Armstrong, cu o sintagmă care a devenit repede una de circulație. Ea împacă - într-un provizorat flexibil și încăpător - oscilațiile unui sentiment al divinității nu scutit de surprize și dezamăgiri. în 1965, la vârsta de 17 ani, K.A. devine călugăriță romano-catolică, din nevoia presantă de a-și rezolva îndoielile pe care o educație accentuat bigotă mai mult le deșteptase. Va ieși din ordin
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
poezia lucrurilor din casă spre mirarea unor nobile doamne". E foarte probabil, după cum opinează exegetul său, ca factura conferinței cu pricina să fie foarte apropiată de exercițiile fantast-asociative din Universul poeziei: Masa e patrupedă, aparține deci faunei domiciliului. Sînt cîteva divinități tutelare ale casei care au căpătat de mult în subconștientul nostru calitatea animală. Scaunul reprezintă un cal simplificat. Sub formă de fotoliu, stînd în salon, locul muzeal al casei, se bucură de o mare favoare la lirici (...). O mobilă capitală
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
călătoriile mele. Un grup de artiști a realizat că zeii și filozofii greci au murit, că Dumnezeu a murit și el, iar viața de zi cu zi este artă adevărată. Pe care au început să o caute ca pe o divinitate absolută. În ei înșiși, în ceilalți, în cetate. Cel care mi-a înlesnit accesul în acest univers, în acest mod surprinzător de a organiza timpul și de a provoca nașterea semnificativului a fost chiar președintele fundației, Kostas Kartelias: poet, visător
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
părăsi corpul în timpul căderilor în transă. Interesante sînt capitolele ce se opresc asupra relației dintre șamanism și isteria artică sau asupra raporturilor dintre propaganda sovietică și vechile credințe tunguse. E citată în carte convingerea unor șamani că Lenin era o divinitate ce se înțelegea cu Teegri și Xata, spirite tradițonale, pentru a hotărî mersul lumii...
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
pentru a înțelege și a defini mai bine rolul celor două sexe în tradiția iudaică. "Astăzi se pune problema următoare: poate fi redat femeilor un rol în cadrul cultului public, fără să se instaureze vreo formă a politeismului și a cultului divinităților feminine? Poate fi creat un monoteism nici masculin, nici feminin, în cadrul căruia bărbații și femeile se pot recunoaște și pot participa de la egal la egal? Răspunsul meu este da" Dar, pentru a face tradiția să evolueze, e necesar ca această
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
rugăciunii, e o contrapartidă crudă a pietății. Avem a face nu doar cu o poză satanică, preluată din romantism (în contextul românesc, am putea vorbi de filiera macedonskiană), ci și cu o reacție lăuntric asumată, cu un luciferism care, caricaturizînd divinitatea, balansează între contestarea existenței și contestarea autorității Sale. Așadar, plaja filosofică a lui Arghezi se împarte între ateism și satanism. Pe bună dreptate, I. Negoițescu arată că "atitudinea lirică argheziană fundamentală este aceea a unui necredincios chinuit de necredința sa
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
cititorii și-au făcut deja o idee despre valoarea cărții care mi-a iluminat ontologic și axiologic o noapte întreagă. De fapt, ea nici nu este simplă o carte, ci o fantă antientropică a universului prin care mesajele valorizante ale divinității insondabile se revarsă diadic asupra emisferelor noastre cerebrale. P.S. În ultima vreme, Cornel Nistorescu se îmbracă bălțat și se erijează în arbitru al unor dispute din politică, economie, istorie, lingvistică etc. Într-un număr recent din ziarul pe care îl
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
a vrut televizor sîmbătă seară, a lui Bogdan Suceavă, amîndouă, istorii savuroase construite în jurul acelui obiect-fetiș al societății noastre care e televizorul, peste care se suprapune tema, clasică, dar veșnic nouă, a relației dintre tată și fiu. Televizorul e noua divinitate a societății industriale, iar a-l duce la reparat, învelit într-o pătură, pe o ploaie și-un noroi de zile mari, la domnul Bichescu, unde așteaptă deja un număr considerabil de devotați, se transformă într-o autentică procesiune, un
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
Radu Stanca", ci este, în același timp, o posibilă întîlnire a fiecăruia cu sine și cu ceilalți, o regăsire intermediată de acest act artistic. Versiunea regizorului poate fi varianta sumei obsesiilor sale, ale relației sale cu propiul destin și cu Divinitatea, o interpretare a uneia dintre cărțile fundamentale: Cartea lui Iov din Vechiul Testament, poate una din cele mai minunate opere literare, un profund exercițiu de inițiere în semnificația credinței și a unicității Creatorului, a miraculosului nașterii vieții pe pămînt, un exercițiu
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
fiecare dintre ele acoperind câte cinci "spirite exemplare" înrudite. Ca atare, plasându-l în această schemă complicată, și bazându-se masiv pe dialectica internă a gandirii cabalistice, Bloom îl face pe fiecare geniu în parte să dezvăluie ceva esențial despre divinitate. Dacă, până la urmă, noi oamenii putem avea vreo formă de acces la natura divină, acest lucru este făcut posibil, în opinia lui Bloom, doar prin impresionantele eforturi creatoare ale geniilor literare. "Sefiroții sunt centrul Cabalei, pentru că ei vor să reprezinte
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
pierdut trenul istoriei, știu că, în final, aceasta se va șterge la fund cu ei, dar gudurându-se pe lângă puterile trecute (când sugeau sexul partidului unic) și actuale (când continuă să le lingă și voma), trăiesc cu speranța că "dincolo" "divinitatea, cu siguranță, le va recunoaște meritele", de altfel închipuite de ei și de cei care îi înconjoară. În sinea lor sunt dușmanii de moarte ai intrării României în Uniunea Europeană. Ei știu că, vrând, nevrând, cu timpul, gunoaiele vor fi măturate
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
interval de doar cîțiva ani, a unei pletore de talente extraordinare, aparținînd - toate - aceleiași generații. Oricîte eforturi financiare sau educative, oricîte măsuri politico-sociale ar lua conducerea unei țări, fenomenul nașterii și al formării talentului rămîne la latitudinea Providenței. Aparține exclusiv Divinității privilegiul de a face un semn discret pentru ca, în numai cîțiva ani, în cutare țară să se nască un grup de genii; ori de a face un semn la fel de discret pentru ca, în aceeași țară, peste doar cîteva decenii, să înceapă
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
deodată apar oamenii. Mulți. Ieșind de la biserică. Eleganți, atît cît cred ei. Merg în grupuri mai mari sau soț-soție, de braț, agale, către case. Cîți cred cu adevărat în Dumnezeu, cîți au acces (sau se străduiesc să-l aibă) la Divinitate? Despre ce s-o fi vorbit la predică? Încerc să aflu din gesturile lor, din felul în care merg, copleșiți de fiecare pas pe care îl fac. Am ajuns în Turda. Ne apropiem de un semafor. Căldură, zăpușeală, praf mult
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
nămolurile scrisului/ își tîrăște animalele diforme ale Nopții" (Iarba e un serviciu divin). Liber de obligațiile omenirii canonice, inspirat de demonia persiflării care-i modelează imaginarul, George Vulturescu unifică motivul Nordului cu motivul or-birii, într-o icoană tulbure a unei divinități ce se multiplică, oarbă și ea, purtînd în mînă cărți pe care "hidra Nordului" le distruge cu sete, ca o întrupare a absurdului atotputernic, așezat deasupra zeilor. E o antidivinitate. În asemenea circumstanțe, Nordul nu e decît o aspirație bovarică
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]