13 matches
-
de înregistrări. În 1958, Silveștri a părăsit România, locuind timp de trei ani la Paris. Înregistrările efectuate la Paris îi aduc Premiul I al Academiei „Charles Cross” pentru simfonia lui Dvorák “Din lumea nouă” și Marele Premiu al Discului pentru Dixtuorul pentru suflători al lui Enescu. În anul 1961, Silveștri a fost numit dirijor principal al Orchestrei Simfonice Bournemouth din Anglia, pe care a ridicat-o la standarde internaționale. În calitate de compozitor cu peste 40 de creații orchestrale, camerale și vocale, Constantin
La ICR Londra Celebrarea Centenarului CONSTANTIN SILVESTRI by http://uzp.org.ro/la-icr-londra-celebrarea-centenarului-constantin-silvestri/ [Corola-blog/BlogPost/93594_a_94886]
-
după Suita I-a. Elementul β este bazat pe aceleași nuclee ale Preludiului, dar poate fi asemănat și cu alte motive din secțiunea Menuetului lent. În celelalte lucrări Enesciene, umbre ale elementul β se regăsește și în Simfonia I, finalul "Dixtuorului" și "Cvintet op.29". Elementul γ reprezintă un simplu ornament în jurul lui do care va urma a fi dezvoltat ulterior în contextul primei teme, însă rolul principal îl va primi în finalul temei a doua. Tema a doua debutează în
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
capabili să întrețină formații la curte, dar a fost interpretată și pentru desfătarea familiilor modeste, care practicau ele însele muzica. În accepțiunea actuală, muzica de cameră include lucrările scrise pentru formații al căror efectiv cuprinde între două ("duo") și zece ("dixtuor") instrumente. De exemplu, George Enescu a compus un "Dixtuor pentru instrumente de suflat". În funcție de numărul interpreților, orchestra de cameră se numește "duo, trio, cvartet, cvintet, sextet, septet, octet, nonet". De regulă, o astfel de orchestră constă din instrumente cu coarde
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
interpretată și pentru desfătarea familiilor modeste, care practicau ele însele muzica. În accepțiunea actuală, muzica de cameră include lucrările scrise pentru formații al căror efectiv cuprinde între două ("duo") și zece ("dixtuor") instrumente. De exemplu, George Enescu a compus un "Dixtuor pentru instrumente de suflat". În funcție de numărul interpreților, orchestra de cameră se numește "duo, trio, cvartet, cvintet, sextet, septet, octet, nonet". De regulă, o astfel de orchestră constă din instrumente cu coarde, la care uneori, se adaugă și instrumente de suflat
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
adică nici o coerență..." "Poate că n-o sesizăm noi?! zise Lavinia. Pe primăvară eram la București într-o sâmbătă și ne-a invitat o cunoștință la un concert în care se cânta pentru întîia oară la noi ceva de Enescu." "Dixtuorul", zise Ciceo. Da, ceva cu suflători, dar parcă nu erau nici flaute, nici clarinete, un fel de bețe. Dar nu erau nici fluiere, fiindcă se sufla în ele dintr-o parte. Dirija Silvestri. Ti-ti, ti, fî, fî, fî, su-șu-sum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Suita I, Suita a II-a, Suita a III-a, deci suitele, Rapsodiile, Simfonia I, liedurile lui Enescu (cele Șapte cântece...), Aurora și cu cor și soliști, Poema română, desigur fără finalul respectiv, care era interzis, că era imnul regal, Dixtuorul, Baladă pentru vioară... Eu am găsit un lucru genial în interiorul acestei balade, iar Enescu nu a făcut o concurență lui Ciprian Porumbescu, nu a vrut niciodată să concureze pe nimeni, a făcut-o și Ruha de atâtea ori și după
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Suita I, Suita a II-a, Suita a III-a, deci suitele, Rapsodiile, Simfonia I, liedurile lui Enescu (cele Șapte cântece...), Aurora și cu cor și soliști, Poema română, desigur fără finalul respectiv, care era interzis, că era imnul regal, Dixtuorul, Baladă pentru vioară... Eu am găsit un lucru genial în interiorul acestei balade, iar Enescu nu a făcut o concurență lui Ciprian Porumbescu, nu a vrut niciodată să concureze pe nimeni, a făcut-o și Ruha de atâtea ori și după
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
succesul se va repeta după cinci luni. Tot în 1957, dirijează primele concerte în Franța, unde cucerește premiul întâi al Academiei Charles Cross - pentru înregistrarea lucrării lui Dvoéák Din Lumea Nouă cu ORTF - și Le Grand Prix du Disque, pentru Dixtuorul lui Enescu. (Ajuns aici, mă simt obligat să relevez colosală moștenire discografica lăsată de Silveștri. Numai până la emigrarea să dincolo de sinistra "Cortina de Fier", la finele deceniului 1950, el realizase deja peste 24 de discuri în diverse țări est-europe, precum și
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
a fost savurată de un public numeros. Miercuri, 23 noiembrie, Ansamblul de suflători al Filarmonicii din Iași și dirijorul Cristian Lupeș au prezentat un program pe cât de dificil, pe-atât de binevenit: Octetul Vertige de la lontanéité de Dan Dediu și Dixtuorul op. 14 de George Enescu. Compozitorul Dan Dediu comenta astfel propria partitură: „Mi-am imaginat Lontaneitatea nu ca un orizont, ci ca un abis. «Cum am putea cădea în depărtare? Ce amețeală ne-ar cuprinde în căderea noastră orizontală? Ce
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
trăiri, ce vertijuri poate da orizontul, Lontaneitatea? Vertijuri ale Lontaneității? Vertiges de la Lontaneité?» Ecce opus! Cinci căderi în orizont, cinci absorbții în necunoscut, cinci bătăi de inimă, redate sonor prin două oboaie, două clarinete, două fagoturi și doi corni.” În privința Dixtuorului enescian, interpreții au probat mult curaj, inițiativă și valoare interpretativă. Aceasta cu atât mai mult cu cât ultima interpretare (și înregistrare pe disc) a avut loc cu mai bine de treizeci de ani în urmă (în 1980), în ilustra interpretare
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
unui festival de anvergură. Apoi. Locul muzicii și creației enesciene. Totuși. Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
crescută sau Clipa de răgaz: „Când atingeam, în treacăt,/ trandafirii, palmele/ mi se umezeau de rouă;/ se aninau de fiecare deget/ picăturile, cu teamă/ începând să se prelingă;/ iar când cădeau, din fiecare/ izbucnea un arbore în noapte”. Proza poetică Dixtuorul, poate piesa cea mai reușită de aici, este un colaj de amintiri fulgurante din copilăria eului-narator și de fragmente din Amintirile lui George Enescu. Despre melancolie (1981) aduce o schimbare vizibilă: poemele, în ansamblul lor, dar și versurile, sunt mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
Suita I, Suita a II-a, Suita a III-a, deci suitele, Rapsodiile, Simfonia I, liedurile lui Enescu (cele Șapte cântece...), Aurora și cu cor și soliști, Poema română, desigur fără finalul respectiv, care era interzis, că era imnul regal, Dixtuorul, Baladă pentru vioară... Eu am găsit un lucru genial în interiorul acestei balade, iar Enescu nu a făcut o concurență lui Ciprian Porumbescu, nu a vrut niciodată să concureze pe nimeni, a făcut-o și Ruha de atâtea ori și după
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]