23 matches
-
prin 1923, când, presimțindu-și sfârșitul, își va face și sofisticatul său testament prevăzut cu fel de fel de codicile, condiționând restricționarea (în cazul nerespectării voinței donatorului), privind transferul considerabilei sale averi, la sfârșitul memoriilor sale, cu o paralizantă premoniție, dizgrațiatul Constantin Marghiloman va trage un exasperant semnal de alarmă: ”AMENINȚARE DE PEPUBLICĂ” Până la urmă fatalitatea, cum ar zice chiar nenea Iancu, se va produce. Istoria, cu mefiența sa, va da naștere unui puternic cult al statului. Căci o republică nu
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
S-a născut într-una din cele mai bogate familii burgheze din Paris, vânzători de stofe și schimbători de bani. Era ginerele lui Pierre des Essarts, mai întâi om de încredere al regelui Filip al VI-lea al Franței, apoi dizgrațiat, aruncat în închisoare și sancționat cu o amendă colosală după dezastrul de la Crécy. Când Des Essarts a murit de moartea neagră în anul 1349, a considerat mai prudent să refuze moștenirea. Totuși, Des Essarts a fost reabilitat trei ani mai
Étienne Marcel () [Corola-website/Science/335390_a_336719]
-
de „partidele istorice” și acaparată de agitatorii legionari -, contra amputărilor teritoriale impuse de Dictatul de la Viena (30 august 1940). Panicat, Carol al II-lea apelează la sfatul noului colaborator, Horia Sima, care-i propune să-i încredințeze formarea guvernului generalului dizgrațiat Ion Antonescu. Așa începe organizarea loviturii de stat care a dus la răsturnarea dictaturii carliste, așa-numita „revoluție legionară”, din 3-6 septembrie 1940 și forțarea abdicării și exilării regelui Carol al II-lea. Propunerea lui Sima se baza pe tratativele
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
credincioase cu cuvintele din Psalmul 68. El a murit la 13 februarie 1332, într-o sărăcie extremă, deoarece apucase să împartă puținul pe care îl avea partizanilor săi, căzuți în mizerie, care ajunseseră, sub Andronic III, din bogătași, niște bătrâni dizgrațiați, la fel de inutili ca el însuși. În timpul domniei lui Andronic II, în 1291, a căzut ultima citadelă a cruciaților din Palestina, cetatea Akra (Saint-jean d’Acre).
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
însă Jack îl dă pe Will pe măna lui Davy Jones, ca parte al unui nou târg: să îi trimită 100 de suflete în schimbul sufletului său. Jack recrutează marinari în Tortuga, unde are o întâlnire neașteptată cu Elizabeth și cu dizgrațiatul James Norrington. Convingând-o pe Elizabeth că poate să îl elibereze pe Will prin găsirea sufletului, se îndreaptă spre insula Cruces, după ce aceasta a fixat direcția cu busola magică a lui Jack. Ajunge și Will, care fuge de pe corabia lui
Jack Sparrow () [Corola-website/Science/309947_a_311276]
-
începe să trăiască gustul catastrofei și nu trăiește din energiile unei credințe. Este ceea ce Cioran îi reproșa României, la începuturi. Acum, de la Paris, regretă matricea din care a plecat; recunoaște în ea plinul: „Dar aici, în Occident, suntem cu toții niște dizgrațiați și, oricare ne-ar fi opiniile, politice sau de altă natură, în noi ceva s-a frânt. Excesul de bunăstare și de toleranță ne-a dezvăluit gustul catastrofei... Ce să aștepți de la o civilizație care nu mai crede în ea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
meu: noi plătim scump faptul de a nu fi suferit. Nu mai credem în nimic” (idem). Peste câțiva ani, ideea revine cu aceeași intensitate. „Ai perfectă dreptate să pui la îndoială «necesitatea» disperării. Dar aici, în Occident, suntem cu toții niște dizgrațiați și, oricare ne-ar fi opiniile, politice sau de altă natură, în noi ceva s-a frânt. Excesul de bunăstare și de toleranță ne-a dezvăluit gustul catastrofei... Ce să aștepți de la o civilizație care nu mai crede în ea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
où l'on domine la baie. Nous nous y rencontrerons par hasard" [Maupassant, Notre cœur, p.103]. De fapt, este vorba de un scenariu dublu, deoarece acest scenariu de suprafață ascunde un altul cel de a-l îndepărta pe amantul dizgrațiat pentru a întâlni un altul. Juliette Deberle montează literalmente o piesă pentru a fi jucată în salonul sau: " C'est une surprise que nous ménageons. Nous répétons Le Caprice pour le jouer à un de mes mercredis" [Zola, Une page
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fii disperat, cîteodată e de ajuns o decepție sau numai ipoteza producerii ei. Chiar fără niște bube reale, Iov putea să fie nefericit. E personajul cu care nu o dată îndrăznesc să mă identific în gînd. Ca și el, mă consider dizgrațiat. Ca și el, vreau să știu care-i greșeala mea. Ca și el, mă compar cu cei cărora „le crește totul ca din apă” și - trufie? - mă găsesc mai bun decît ei. Cît e de van efortul de a nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
absolut asemănător; abia cu greu și aproape miraculos, ajuns În vârful piramidei sociale, mi-am dat singur, cum se spune, un bobârnac interior și m-am trezit din nou la poalele ei: din nou un paria, un lepros social, un dizgrațiat, privit cu dispreț de puternicii zilei și cu un alt dispreț, abia mascat, de cei din jur. Și e la fel de adevărat că, În anii ce au urmat demisiei mele, care mi-a adus În viața literară și socială atâtea dezagremente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spune, unul dintre creatorii romanului românesc modern! De ce... de ce se Întâmplă asemenea lucruri?! Sigur, interesant nu este de ce Breban a fost uitat sau chiar trădat de unii pe care i-a ajutat, atât cât putea, fiind el Însuși o persoană dizgrațiată a regimului ceaușist; interesantă și importantă este această reală catastrofă care s-a Întâmplat În lumea intelectualității românești, atât de unită și uneori chiar combativă sub un regim politic, stat ce devenise iute vulgar, brutal, polițienesc, prin cămările căruia bântuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a României, fii unor oameni veniți din toate înghiurile pământului, căci adevărații copii de român încă n-au ajuns să învețe carte... oameni în fine cari au făptură și caracter de la tații greci, bulgari și numai numele de la mumă - de la dizgrațiata Românie. Și încă dacă și-ar [fi] câștigat prin ceva dreptul de-a se numi români; dar nu. Ei își urăsc țara lor mai rău și mai cumplit decât streinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare condițiune a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu ne întreba! Profesorul Zaciu are senzația a fi căzut într-o "cursă", deoarece la emisiune intervenea și Goma.Intempestiv, situația îi apărea astfel "complet nenaturală, artificială", ba avînd chiar "și o latură ușor comică" (sic!). Criticul clujean se simte dizgrațiat: Noi păream niște pămînteni nenorociți, muritori , peste care plana ochiul atotvăzător al unei divinități". Bineînțeles, d-sa avea tot dreptul de a-și califica starea de spirit în toată ciudățenia ei. Lucrurile se complică însă și mai mult cînd Mircea
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
primelor imagini, repliindu-se, revine fâlfâind cu grandoare, își cere drepturile de la alt nivel și vocea roz-bombon a sentimentalității, ulterior straturile superioare ambetate cumva și, oricum, consternate își mobilizează forțele vizionare, încercând să dea lovitura de grație, prin tactica vocii dizgrațiate, asumându-și oarece biografism, dar cu ce forță, și tot așa (a se citi cvartetul Izgonirea din poezie). Și toate astea deoarece pentru Ion Mureșan existența în limbaj este un coșmar din care nu se poate trezi, dar nici el
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
reale, a creaturii izgonite din Paradis, marcate de momentele de absență a divinității, echivalînd cu o absență de sine a ființei. Instabilității (dislocării) metafizice îi este proprie contradicția ca mod paradoxal al nostalgiei originilor. De fapt Miron Kiropol e un dizgrațiat care gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
noastre de legiuitorul obsedat de copleșitoarea prezență a evenimentului negativ. Or, în comunism, acesta era inexistent, faptul numit divers lipsea din coloanele media, indicele infracțional scădea din an în an în statistici, încât te mirai cum de mai dăinuie, totuși. Dizgrațiată, violența acționa numai sub acoperire, ca în oricare totalitarism. Societatea juca, in corpore, comedia armoniei, al cărei cuvânt de ordine era normalitatea. Se putea duce, după cumpliții ani ai dejismului, o existență tihnită și modestă, într-o ambianță cu puține
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
lipsa de energie mă împiedică să trăiesc cum aș vrea, absența - ca și pensia - e numai o fata morgana. Un miraj. Nu pot să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
condiții, ba chiar, la intervenția Lupeascăi, prin Malaxa, a numit drept director general al Căilor Ferate pe Stan Vidrighin, împotriva premierului. A urmat un nou conflict cu suveranul, tot datorită intervențiilor Elenei Lupescu, care primise 20 de milioane comision. Maniu, dizgrațiat pentru că nu era om de înțeles, a demisionat la 13 ianuarie 1933, rămînînd statornic adversar al regelui și al Camarilei sale. Interesantă este relatarea unei presupuse convorbiri între rege și Maniu la 10 februarie 1938, cînd, după demisia guvernului Goga-Cuza
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
precum orice convenție care, concentrîndu-se, se arată periculoasă prin subtilitate. * Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizați, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
asemeni întru totul memorabile sunt portretele indirect al memorialistului și al tatălui său, cu nume circumstanțial schimbat: Gheorghe Ionescu. Acesta e o întrupare a cinstei ireproșabile, a meritocrației. Prin muncă acerbă și corectitudine, se ridicase din pătura țărănească cea mai dizgrațiată: "Mai sărac decât mine nu știu să fi fost altul și iată că-s om înstărit, pe deasupra și președinte al Sfatului Negustorilor de la Camera de Comerț." Atins de molima comunistă, ajuns "revoluționar", fiul i se pare că nu-l va
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
să îl termine la timp pentru ceremonie, el s-a aflat acolo cu sufletul. Îmi place de mor, Nathan. Whitman și Mallarmé, părinții gemeni ai poeziei moderne, umăr la umăr la Liceul de Fete din Vest, cinstindu-și înaintașul comun, dizgrațiatul și dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată, erudită, ne ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
où l'on domine la baie. Nous nous y rencontrerons par hasard" [Maupassant, Notre cœur, p.103]. De fapt, este vorba de un scenariu dublu, deoarece acest scenariu de suprafață ascunde un altul cel de a-l îndepărta pe amantul dizgrațiat pentru a întâlni un altul. Juliette Deberle montează literalmente o piesă pentru a fi jucată în salonul sau: " C'est une surprise que nous ménageons. Nous répétons Le Caprice pour le jouer à un de mes mercredis" [Zola, Une page
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ierarhia curții. De exemplu, era clar stabilit cine avea voie să poarte o pălărie și când, sau cine avea permisiunea să se așeze în prezența regelui. Dorim să vă prezentăm două puncte de vedere convergente privind poziția domnului De Vardes, dizgrațiat și apoi iertat de rege. Primul fragment aparține autorului anonim, care prezintă și contextul în care De Vardes a fost exclus de la curtea regală. A doua perspectiva este cea a Prințesei Palatine, care totuși a ales calea discretă, a memoriilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]