4 matches
-
șapte ani. Stabilitatea nu au revenit decât la domnia lui Traidenis, desemnat Mare Duce în cca. 1270. Mindaugas a deținut o poziție îndoielnică în istoriografia lituaniană până la renașterea națională lituaniană a secolului XIX. În timp ce pentru simpatizanții păgâni a intrat în dizgrațiere pentru că și-a trădat religia, creștinii i-au văzut sprijinul folositor. El a primit numai referințe efemere de la Marele Duce Gediminas și nu a fost menționat deloc de Vitold. Relațiile familiale cunoscute se sfârșesc cu copii săi; nu există dovezi
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
italieni, turci și alți oficiali guvernamentali pentru a le cumpăra avioanele. Cazul a fost de senzație în aproape toate țările vizate și a dus, între altele, la condamnarea penală a binecunoscutului fost prim-ministru al Japoniei, Kakuei Tanaka și la dizgrațierea Prințului Bernhard al Olandei (Boulton 1978; MacDougall 1988). Astfel de implicații, asociate fiind cu o largă publicitate și cu procese penale prelungite, au provocat Statelor Unite serioase încurcături diplomatice. Pe același principiu, Legea privind Controlul Spălării Banilor din 1986 implică o
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
și controlor, față de sprijin și colaborator până în 1937. La rândul său, G.P.U., serviciul de informații, și-a sporit influența în unitățile militare, acesta fiind un alt instrument al partidului. Epurarea celor nouă comandanți a fost începutul unui proces de dizgrațieri, dispariții și execuții, care a menținut ideea că spionajul și trădarea nu au fost cu totul eradicate. Drept urmare, unele state au început să se îndoiască de puterea militară sovietică și să acționeze în consecință. Franța și Cehoslovacia, care au semnat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Edgar Quinet. Colaborarea "la greu" a intelectualilor mulți cu regimul comunist nu e însă un secret pe care l-a descoperit dl Adrian Iorgulescu. Aceste colaborări aveau loc pe față: autorii lor intrau chiar într-un fel de panică a dizgrațierii dacă, la zile festive, nu li se cereau articole în presa locală sau centrală. Mai ales că nici nu trebuiau decît să semneze aceste articole, care erau compuse în redacțiile ziarelor, dacă autorii lor treceau printr-o criză de inspirație
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]