437 matches
-
la salariile cerute. Combinația prezenței publice și a averii a reabilitat profund imaginea lor. În trecut, doar bărbații puteau deveni actori în unele societăți. În Antichitate și în lumea medievală, femeile nu puteau urca pe scenă, acest act fiind considerat dizgrațios și această opinie a persistat până în secolul al XVII-lea , când în Veneția a fost abolită. În timpul lui William Shakespeare, rolurile femeilor erau jucate de bărbați sau băieți, deși sunt dovezi care sugerează că femei deghizate ca bărbați jucau(ilegal
Actor () [Corola-website/Science/304180_a_305509]
-
o face temută de potențialele victime, citită cu aviditate de publicul doritor de bârfe și urâtă cu pasiune de subiecții care deseori suferă adevărate traume la citirea articolelor ei. Pe masura ce Elenor citește, punctând cu uimire și dezgust momentele cele mai dizgrațioase ale interviului, cititorul își face o imagine foarte acută a capacității distructive a jurnalistei. Adrian nu este atat de afectat de dezvăluirile și notele scandaloase ale interviului: fusese contactat de jurnalistă pentru detalii picante pe care, conform spuselor sale, refuzase
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
să facă pe el și să vomeze, invariabil la marginea dinspre mine a patului. Am hotărât să mă abțin să fac în pat, să merg la toaletă, când eram în stare să mă țin pe picioare. Nu numai pentru că era dizgrațios, chiar odios, comportamentul marinarului - printre ale cărui fapte de vitejie era și aceea de a fi intrat, din greșeală, cu submarinul în apele teritoriale sovietice, după cum mi-o mărturisise -, ci și dintr-o jenă uriașă față de infirmiere și chiar... de
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Recunosc că felul cum s-a purtat Seniorul Nobunaga la acea primă întâlnire cu socrul său a fost diferit de obișnuitul său comportament necugetat. Dar asta se poate numi norocul prostului. Iar în timpul întrevederii oficiale, s-a purtat atât de dizgrațios și nerușinat încât până și socrul lui a fost copleșit. Vorba aia, „prostia n-are leac”. Și nu există nici o scuză pentru conduita lui din continuare, oricum ai lua-o. Shibata Katsuie și ceilalți se convinseseră că nu era nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stăpânească un fior străbătându-i șira spinării, la gândul perversității acelui adult îmbrăcat în haine de copil. Văzându-i perplexitatea, Nobunaga păru să înțeleagă ce se petrecea în mintea lui Mitsuhide. Dintr-o dată, râse sonor: — Până și Mitsuhide poate fi dizgrațios de prudent. În orice caz, ai la îndemână ilustrațiile acelea? — Am câteva, dar mă întreb dacă vor fi de ajuns. — Vor fi. Împrumută-mi-le pentru un timp. — Vi le aduc imediat. Mitsuhide își reproșa că-i spusese lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să li se demaște, cu acte în regulă, nu știu ce identitate de fost informator. Este pentru unii greu de imaginat ceva mai rău decât un informator încă nedemascat. Totuși există și ceva mai rău: figuri de militanți ai demascării atât de dizgrațioase la vedere încât mai că le preferi acoperite cu o mască de vreun fel. Unul dintre militanții aceștia, jurnalist la Ziua, dornic să ajungă în față cu orice chip, nu este în mod sigur preferabil unui fost informator care a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
după treizeci ești un prost. Nici el nu e de luat drept literă de evanghelie, ținând cont de faptul că a murit legionar. Găsirea de sine însă, după numai câteva sute de pagini răsfoite pe sponci, reproduse apoi papagalicește, este dizgrațioasă și, într-o țară transformată de o ideologie de stânga în cimitir, e cumva, cum spuneam, semnul unei neliniștitoare și imature lipse de iubire pentru țara aceea și chiar pentru părinții tăi. Iulie 2007 Războiul elevilor cu educatorii lor Rareori
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sunt de crap, / cu solzi mari pe burtă / parcă sunt de știucă.” Se mai adaugă în altă versiune buzele „late, / roșii și umflate”, ochii „refecați, / roșii, bolboșați”, părul „îmbâcsit / și încârlionțit”, mustățile „de rac, / parc-ar fi un drac”. Trăsăturile dizgrațioase, puternic îngroșate, realizează o adevărată întruchipare a grotescului. Într-un viu contrast, poetul anonim conturează imaginea Chirei, folosind cele mai delicate nuanțe. Aglomerările metaforice („Frumoasă zână,/ fragedă copilă,/ tânără zambilă,/ floare din grădină,/ rază de lumină”), reluate ca un laitmotiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
putere și al obiceiurilor sale, admirabil descrise de către dl. Dimitriu, ne poate consola, dar ne și înspăimântă, pentru că dincolo de zîmbetul iliescian, asta vor, de fapt, pedesereii pentru România: "vizite de lucru, cefe groase, cămăși descheiate și asudate, dublu menton atârnând dizgrațios, obezități indecente, figuri patibulare răcnind patriotard sau revoltându-se țâfnos-intelectual". Și, evident, noi "Cântări ale României", sub forma clasicizată a unui pluri-Păunescu (tatăl, fiul și fiica - pentru a satisface toate gusturile), "dezbateri ideologice" moderate de Eugen Florescu (autorul nemuritorului îndemn
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de puștoaice și bunicuțe se deplasa epuizată către stația de autobuz: „mamaiele“ călcau apăsat, în față, dizgrațios, ca niște doamne care au uitat să-și poarte hainele și feminitatea; fetele se prăbușeau în taxiuri murdare sau erau așteptate de naivi ca mine. Mișcarea se desfășura lent, consumat, fără vreo direcție precisă. Sistemul te zdruncina, după câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate aștepta decât semnul infamant al lui Iuda, ca diferență specifică, și semnul unanim al lui Iona, ca gen proxim? (...) Ce este aceea "românul" este o chestiune mai degrabă tenebroasă. Ea nu poate fi rezolvată elegant, pentru că problema însăși este dizgrațioasă". În acest moment fulminant al "deconstrucției" "chestiunii" românului (devenit printr-o substituție gramaticală echivocă "aceea"), intervine Theodor Codreanu cu o constatare. "Patapievici este doar un Neceaev în delir "spiritual", cum se recunoaște. El, personal, nefiind capabil de violență, rămâne să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului, la vreo douăzeci de pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un bărbat bondoc, acoperit de o armură care Îl făcea să arate și mai dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la Santa Croce... ăsta ar trebui să fie locul gâfâi șeful gărzilor, arătând spre o clădire din depărtare. Priorul se oprise ceva mai Încolo, la jumătatea urcușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de erezie. Tânărul Își plecă fruntea. - Dar nu acum. Mă voi Întoarce, ca să aflu ceea ce vreau. Spre spitalul de la Santa Maria Novella - Oh, Dante! Mereu În goana mare, de parcă Furiile ar fi pe urmele tale! Poetul rămase nemișcat, recunoscând glasul dizgrațios care Îl apostrofase. Noul venit stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și degetele cu grație, ca o fată Îndrăgostită. Pe fața lui lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dagă, gândindu-se că Brandan s-ar fi putut Întoarce, În timp ce umbra se apropia tot mai mult. Se pregătea să Îl atace, iar mușchii Îi jucau În așteptare; dar Înainte să sară afară, raza lunii lumină, printr-o fereastră, fața dizgrațioasă a necunoscutului. - Cecco! strigă Dante, recunoscându-l pe sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mie optzeci de florini. De aur. Dante se Înfioră. La atât Îi ajunseseră datoriile? Cunoștea bine cifra aceea, repetată de mii de ori, ca o proclamație rușinoasă, În toate actele pe care fusese nevoit să le semneze. Însă, acum, glasul dizgrațios al cămătarului contura parcă o masă de aur care devenea impunătoare cât o piatră de moară. I se păru că lumea se leagănă În jurul lui, gata să-l târască În aceeași ruină care amenința și zidurile Florenței. Îi reveni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răspicat, formulele sacramentale și se oprește la final, descumpănit. În brațe, nu mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase, de regulă neglijate... Juxtapunerea acestor două informații evită contrasensul, confuzia sau neînțelegerea care apar atunci când se face deosebirea între plăcerile bune și cele rele. Plăcerile rele, cele ale omului de rând, țin de a avea: a te căsători, a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care veneau din față Îi claxonau și Își pâlpâiau farurile pentru a-i atenționa că erau pe contrasens. Antonio simți o greață instantanee față de Tiburtina, strada aceasta Înnebunitoare, banală, mărginită de fabrici, de firma de informatică, de hale, de construcții dizgrațioase, o stradă pe care până și copacii erau urâți, și florile, dar unde Emma - Emma aceasta nouă care se născuse după ce Emma lui plecase - venea În fiecare zi, de când nu mai trăia pentru el. Ajunsese să urască Întreaga Romă, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Idola tribus ar fi fost o referință mult mai profundă și utilă decât speculațiile mai mult sau mai puțin „light“ ale unui Lucian Boia. În rest, o lectură foarte utilă și un studiu cinstit, fără floricele academice inutile, fără excrescențe dizgrațioase ale eului critic. Una dintre cele mai plăcute surprize în ce privește istoria și critica literară a ultimilor ani. Alexandra Tomiță, O istorie „glorioasă“. Dosarul protocronismului românesc, colecția „Noua Critică și Istorie literară“, Cartea Românească, 2007 Satul curcubeielor duble Bogdan Romaniuc „Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
simtă. Râdea de ceva spus de Sue, aruncându-și capul spre spate, așa încât îi vedeam gâtul lung și alb și cele două găurele întunecate ale nărilor. Și Sue râdea. E o femeie masivă și veselia are un efect mai degrabă dizgrațios asupra ei. Împreună, scoteau un zgomot suficient de strident ca să penetreze ferestrele clasei mele. Ha, ha, ha. După câteva momente, m-am temut să nu mă prindă că le spionez și am tras perdeaua. De felul meu nu sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Pentru o vreme, concurează cu succes televizorul, vorbește foarte limpede și sigur pe el. Printre altele, spune că există pericolul ca acești oameni care au făcut parte din regim, dar au fost Îndepărtați, Îi numește, Într-un acces de umor, „dizgrațioși“, să nu fie atît de dornici să schimbe structura politică, ci doar să Înlăture vîrfurile ei. — Ce tot spui acolo, dom’le? Fugi de-aici! Cum să nu schimbe, de-acum e libertate, nu mai e ceaușism. Ceaușescu s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
istorie... Da, Craiova arată altfel. Totul e la fel, dar arată altfel. Arată altfel pentru că toate străzile sînt Îmbrăcate În afișe și pentru că la fiecare colț de stradă sînt steaguri cu o gaură În ele, iar această gaură (e adevărat, dizgrațioasă) e ceva care Îți dă amețeli și te umple de speranță. Și pentru că În cîteva locuri sînt coroane de flori și lumînări care ard - aici au murit oameni În decembrie. Și pentru că magazinele au tot felul de lucruri În ele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
francezi în orice, în datini, comportament, vestimentație etc. Este foarte posibil ca chestiunea Principatelor să provoace unele efecte violente în Europa. Împuterniciții guvernului moldav trimiși să preia teritoriul desprins de la Rusia au primit bacșișuri și au speculat în cea mai dizgrațioasă manieră. Consecința imediată este că această zonă se găsește într-o stare de anarhie și, probabil, cu sprijinul intrigilor rusești, oamenii vor desființa acolo orice autoritate“40. Cu aceste cuvinte, lipsite de orice umbră de respect pentru gazde, el părăsea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a unor practici specifice membrilor așezărilor tribale de a se împodobi cu fel de fel de inele, cercei, brățări, lănțișoare, verigi, atârnate în toate părțile corpului unde pot fi prinse: urechi, nas, sprâncene, buze, limbă, buric, glezne. Este un snobism dizgrațios, o formă de manifestare a decăderii din condiția de om civilizat în aceea de aborigen. În lumea civilizată, ținuta vestimentară îl reprezintă și îl definește pe om ca personalitate și ca membru al grupului social. Cu optimismul ce mă caracterizează
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
treptele afirmării profesionale, familiale și sociale. Diplomele școlare, universitare, postuniversitare și chiar titlurile academice nu reprezintă întotdeauna și o garanție a educației elementare, inițiale. Poți întâlni, din păcate, oameni titrați și înzorzonați cu înalte funcții nepoliticoși, cu atitudini și manifestări dizgrațioase, dezonorante. Să ne amintim doar cazul magistratului, intens mediatizat, care își arăta goliciunea dorsală vecinilor cu care se afla în conflict. În astfel de cazuri educația primară deficitară s-a dovedit a fi un fundament șubred pe care nu s-
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]