266 matches
-
veseliei și de aceea considera că a rîde e mult mai important decît a jeli" (pp. 153-154). Ca și celelalte romane ale lui Dan Stanca, Mila frunzelor are ca subiect debusolarea omului în perioada tranziției. Toate valorile au fost pervertite, dizidența stă la masă cu prostituția, totul este maculat, lumea este decerebrată, spiritul nu mai este capabil să coaguleze o societate tot mai dependentă de showbiz și de lupta disperată pentru supraviețuire. Totul în jur este fojgăială, viermuială, dimensiunea spirituală rămîne
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
audienței largi. Atît timp cît nu s-a vrut o "frescă" a timpului istoric, nu a intenționat să fie deopotrivă roman, filosofie a istoriei, ziar și debușeu al nemulțumirilor omului sub comunism, atît timp cît nu a aspirat să facă dizidență prin rezistență culturală și nu și-a asumat merite de acest tip așteptînd ca sutele de mii de cititori să sub-înțeleagă șopîrlele lașității, Radu Petrescu și cei asemenea lui rămîn scriitori pe care revizuirea etică de după '89 nu are cum
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
printr-un miracol, aceste straturi represive ar dispărea, toți am descrie numai mizerii. Și ce mizerii! De toate calibrele, de toate culorile, de cele mai variate întinderi." Așadar nici "mizerii" pentru voyeuriști, nici încredere în propriul destin de scriitor, nici dizidență de sertar și nici, în fine, dorința de a publica vreodată acest jurnal. Un lucru pe care trebuie să-l credem pe cuvînt și să nu considerăm vreodată că ar fi aici un artificiu de diarist, pentru că de orice poate
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
i se iartă până azi și nu i se va ierta niciodată că a fost perceput drept simbolul răsturnării dictaturii comuniste. El a încurcat multe socoteli chiar începând cu amiaza lui 22 decembrie — ca să nu mai vorbesc de lunile de dizidență activă, când mulți dintre vitejii de după război își rodeau prin ascunzișuri unghiile, incapabili să depășească frica patologică de consecințele eventualei exprimări a nemulțumirii față de demența lui Ceaușescu. Etichetat — în funcție de moment și necesități — când nebun, când țigan, când spion ruso-maghiaro-americano-israelian, când
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
fără cea mai vagă preocupare pentru ceea ce s-ar putea numi realpolitik, este impresionantă pentru spectator, dar, într-o societate ca a noastră nu poate avea ca efect decît permanenta marginalizare socială și profesională a celui în cauză. Aureolat de dizidența sa anticeaușistă, intens mediatizată de postul de radio "Europa liberă" la sfîrșitul anilor '80, Liviu Ioan Stoiciu ar fi putut deveni un personaj important în acești ani de nesfîrșită și bezmetică tranziție. Intransigența sa morală l-a făcut însă repede
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
o dăduseră, ca să zic așa, bulgarii: numindu-l la Washington pe Ogniav Pishev, binecunoscut militant anti-comunist, băgat la închisoare de regimul lui Jivkov, ei arătau că știu să umble în pas cu vremea. Inteligent, plin de umor, aureolat de nimbul dizidenței și-al pușcăriei comuniste, dl. Pishev reușise să farmece ca nimeni altul lumea politico-mondeno-culturală a capitalei americane. Frecventele recepții date cu generozitate de bulgari constituiau evenimente de la care lipseau puține persoane influente din Washington. Ce se întâmpla, în exact aceleași
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Azi nu mai există o efervescență de acest tip, sau cel puțin ea nu mai are amploarea de atunci, dar intelectuali de acest soi mai există. Există însă cumva în stare normală, fără tam-tam în jurul lor și fără pretenții de dizidență, există în universitate și în revistele care își permit luxul de a avea asemenea comentatori. Andrei Cornea este un intelectual de acest tip, dar diferit, în sensul că păstrează cumva părțile bune ale unei astfel de construcții intelectuale, dar renunță
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
sunt însă absolut sigur că ar fi schimbat, și anume imaginea României. Vezi, dacă Adio Europa ieșea în Occident prin 1986, când a fost terminată, brusc ar fi făcut senzație. Era mai tare decât proza ce apărea sub forma de dizidență dinspre Polonia, Ungaria, Cehia, chiar Rusia. Eu merg până acolo încât susțin că schimba chiar și istoria post-1989 a României: nu mai era România izolată de branșa apuseană a Europei central/răsăritene, nu mai era nevoie să se milogească să
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
de paragrafe ne întorc din drum. Niciodată, din tot ce am citit despre postmodernism, din tot ce am auzit la cursuri sau în diverse discuții, lucrurile n-au fost înțelese așa: postmodernismul n-a fost și nu este considerat o dizidență, nici adepții lui niște eroi ai opoziției. Mesajul subliminal anti-comunist al literaturii acelor ani este cu totul altceva, nu e nevoie ca Alexandru Mușina să facă acum dreptate și să ne dezvrăjească pentru că n-am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
de literatură” am avut sentimentul destul de confortabil de a sta de vorbă cu o mai veche cunoștință. Scriitorul albanez fusese cu cîțiva ani în urmă invitatul jurnaliștilor la „Deutsche Welle” la Köln. Pe atunci am dialogat pe îndelete despre literatură, dizidență, exil și, desigur, despre Balcani. Acum, pe țărmul Mării Negre, la marginile Europei, reperele topografice au dominat în bună parte și schimbul de păreri avut cu scriitorul candidat la Premiul Nobel pentru literatură, autor a peste 50 de romane. * Rodica Binder
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
talent, șters din documente și deposedat de faptele sale în modul cel mai deșănțat cu putință. Astfel, Editura Humanitas în colaborare cu Academia Civică publică traducerea Cărții negre a comunismului, la care adaugă o Addenda și o Cronologie pentru istoria dizidenței românești din care numele lui Paul Goma absentează". Ca și atunci cînd deploră retrospectiv tristul destin al lui I. D. Sîrbu: "este încă inexplicabil pentru mine cum a fost posibil ca acest mare scriitor să fi avut domiciliu forțat pînă la
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
rînd. Ca și cum părinții ar fi parte din noi. Ori noi parte din părinți. Opera, mai întîi, opera. Si opera părinților noștri sîntem noi. Noi, mai întîi. Sîntem rebuturi ale operei. Pămîntul e și împăciuitor. Stinge toate querelele. Toate dihoniile. Toate dizidențele. Toate nebunelele. Oalele. Și ulcelele. Și eu, acum, sînt aplecat asupra ei. O sărut. Îi simt buzele umede. Pe bună dreptate, căci se face de ploaie. Se aud, deasupra noastră, bubuituri. Tunetele. Bubuie lumea. Cerul. Orașele. Bubuie gura noastră. Se
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
dar și pentru a-și auzi glasul și a se convinge că e acolo, e viu și are forța de a spune "nu". Publicistica lui Eugen Ionescu e o temă cu multiple variațiuni: dreptul la existență al statului israelian, recunoașterea dizidenței estice, dreptul de a refuza comunismul (acum, cu argumentul Portugaliei), autonomia ideologică a scriitorului (inclusiv față de conservatorismul Academiei Franceze), misiunea teatrului de a-și trăi propria independență într-o lume fracturată. Antidoturi e însă și, deja, o carte de despărțire
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
particulară pentru a-și păstra puritatea. Unii au plecat direct în închisoare, în frunte cu Havel, alții au ajuns șoferi, spălători de geamuri etc. În schimb, în vremea aceea nu exista nici un scriitor român (cu câteva excepții de rezistență și dizidență, dacă n-ar fi să pomenim decât de Paul Goma și de Dorin Tudoran) care să fi acceptat să se comporte în cetatea asediată așa cum s-au comportat scriitorii cehi. Cam atât în legătură cu punctul al doilea al întrebării dv. - despre
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
Dacă îl vom compara azi pe Constantin Noica, pe marele nostru învățat trecut prin Biblioteca din Fanar, cu doamna Muscă, de pildă, gospodina bravă și sinceră, cu scrisul dumneaei așa de caligrafic, nu știm ce să mai zicem... în România, dizidența superioară se făcea câteodată cu acceptul autorității, având de la ea o părintească încurajare. Domnul Pleșu nu poate să afirme pe față acest lucru; dar el rezultă. în schimb, autorul discută încercarea Subiectului de a-și preschimba osândirea într-o desfătare
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
miracolului în banalul cotidian investit inițiatic. O fată este îndrăgostită de fiul unui securist, dar, după ce este mutată din motive disciplinare la o școală profesională și face cunoștință cu alt tînăr, fiu dintr-o familie cu probleme politice, suspectată de dizidență, se decide să fugă în străinătate cu acesta. Întreaga tevatură îl face pe fratele acesteia, proaspăt pionier care-și pierde și ultimul dinte de lapte, alături de prietenii săi, să-l condamne la moarte pe Ceaușescu: "Ceaușescu e de vină!". Abandonînd
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
Caransebeșul a avut programate pentru vineri, 17 septembrie, două acțiuni culturale deosebite. Pe de-o parte, vernisarea Parcului Internațional de Sculptură Monumentală din Teiuș-Caransebeș - la ora 17, iar pe de altă parte, lansarea cărții „Pe drumul de la Mancha - Exerciții de dizidență universală“ a lui Bata Marianov - la ora 18, la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță, volum apărut la Editura „Marineasa“ din Timișoara. Pentru aceste evenimente meritul este în egală măsură al sculptorului Bata Marianov, cel care a
Agenda2004-38-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282886_a_284215]
-
Mircea Mihăieș Desprinderea încă unei hălci din partidul care, în 1996, părea la fel de solid ca stânca Gibraltarului, îi aduce în materie de dizidență pe țărăniști la scor de egalitate cu pedeseriștii. Ba chiar și cu liberalii. Tehnica despinderii aripioarelor, a dezlipirii butașilor de pe trunchiul-mamă a devenit în România post-ceaușistă singura regulă a vieții politice. Un semn indubitabil că partidele de la noi sunt aglomerări
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
imposibil să fi avut mai mult de-a face cu dorința tînărului Petru Dumitriu de notorietate europeană, mondială (i se tradusese de curînd o carte în Franța), cu eventuale cherele punctuale cu colegii de breaslă din țară, decît cu vreo dizidență față de sistem. Numele său nu mai apare oricum niciodată în paginile „Gazetei literare”, revistă al cărei asiduu colaborator fusese încă din primul număr. Grupul susținătorilor zeloși ai regimului este extrem de larg, pentru că ei sînt regula timpului și nu excepția. Se
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
și simplu, fie că va îmbrățișa concluziile amplei prefețe a lui Eugen Negrici, desferecătoare de sertare și pas cu pas exegetică, fie că se va încredința analizei din postfața datorită Lidiei Vianu, ce demonstrează că George Virgil Stoenescu a aparținut dizidenței și chiar rezistenței - va parcurge cele șapte stații ale acestui jurnal liric remarcând continuitatea de inspirație. Și aceasta într-o progresie incontestabilă către suprema puritate a sonului. Va fi, astfel, lectorul mulțumit de a fi întâlnit o certă personalitate lirică
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
volume. Dar regele urmărea, totodată, prin legea Serviciului Social din 1938, să administreze o lovitură legionarilor. De fapt, regele a ieșit înfrînt din această înfruntare. Pentru că echipele regale au fost invadate de legionari. Iar, în cadrul Școlii monografice, s-au produs dizidențe legionare. Mai întîi cea a lui Traian Herseni, iar din 1937 grupul (Ion Ionică, D. Amzăr, Samarineanu) care au fundat revista legionară Rînduiala. Iar Stahl a descris, în interviul acordat d-lui Rostás procesul tulburător al convertirii grupării "Criterion" la
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
și simplu o și iubea, ea cunoscîndu-l, ca om, cel mai bine și în compania căreia, apropiată foarte, înțelegea să trăiască. Revenind la cele politice, după ce I. G. Duca a fost asasinat de un comando legionar, regele, pentru a crea dizidențe în Partidul Liberal, l-a abandonat pe ultimul dintre frații Brătianu (Constantin-Dinu), făcîndu-l premier pe Gh. Tătărescu. Acesta a devenit omul regelui și a avut parte de o conjunctură extrem de favorabilă: depresiunea crizei economice. Și, astfel, cei patru ani de
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
greu să trasăm niște linii foarte clare. Eu cred că nu au existat în România foarte mulți scriitori dizidenți de genul Soljenițîn... Paul Goma sau Dorin Tudoran, ca să aleg exemplele cele mai evidente, și-au exprimat, la un moment dat, dizidența mai cu seamă paraliterar, aș spune. E un lucru extrem de stimabil și care nu implică neapărat, de ce ar face-o?, lipsa valorii literare a operei lor. Pe de altă parte, dizident a fost și un mare poet ca Mircea Dinescu
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
o reușită în registru literar dincolo de lectura efemer-contextuală a momentului, ni-l revelează, de pildă, pe Nicolae Prelipceanu drept un poet dizident. Autori de "utopii negative", precum Bujor Nedelcovici sau eu însumi, în Fisura, s-ar alătura acestui gen de dizidență aluzivă, căreia i-ar aparține, între alții, și Ștefan Agopian, Augustin Buzura ori Mircea Cărtărescu. Cred, însă, că trebuie să respectăm ceea ce e de respectat în atitudinea fățiș-dizidentă a lui Goma, Tudoran, Deșliu, Dinescu și nu mulți alții. Cît despre
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
aluzivă, căreia i-ar aparține, între alții, și Ștefan Agopian, Augustin Buzura ori Mircea Cărtărescu. Cred, însă, că trebuie să respectăm ceea ce e de respectat în atitudinea fățiș-dizidentă a lui Goma, Tudoran, Deșliu, Dinescu și nu mulți alții. Cît despre dizidența pe care o clamează astăzi Vadim Tudor sau Adrian Păunescu, e mai mult o problemă de minimă etică: amîndoi sînt niște... știm noi ce..., dar primul nu există în literatură, cîtă vreme cel de-al doilea a ales să nu
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]