268 matches
-
lui Igor Tamm și Leonid Mandelștamm, Saharov se distinge printre fizicienii ruși prin gândire prodigioasă, independentă și absolut originală. În anii sovietici unele dintre ideile sale științifice erau atribuite altor oameni de știință din considerente de conspirație sau răzbunare pentru dizidență politică. Published/Created: Petersham (Surrey), Foreign Affairs Publ. Co. [1968] Published/Created: Milano, ETAS Kompass, 1968. Published/Created: Moskva : Vremia, 2006. În 1991, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la nașterea lui , serviciile poștale ale Uniunii Sovietice au emis
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
fost cooptați în guvern ca miniștri fără portofoliu Emil Hațieganu din partea Partidului Național Țărănesc și Mihail Romniceanu din partea Partidului Național Liberal. În februarie 1946 a fost autorizată și publicarea oficioaselor celor două partide. Deoarece titlul ziarului Viitorul fusese preluat de dizidența partidului liberal condusă de Gheorghe Tătărăscu, Partidul Național Liberal a decis ca noul oficios al partidului să fie numit "Liberalul", titlu care fusese folosit în trecut de numeroase periodice liberale, dintre care cel mai cunoscut era cel care fusese publicat
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Taranto, avut de Guiscard din prima sa căsătorie. În 1073, Sichelgaita deja îl proclama pe Roger ca moștenitor, imediat după ce Robert Guiscard se afla bolnav la Trani. Un văr al lui Roger, Abelard a fost singurul baron care a manifestat dizidență față de numirea lui Roger, pretinzând că el ar fi succesorul de drept asupra ducatului. Roger l-a însoțit pe tatăl său într-o campanie în Grecia în 1084, împotriva Bizanțului. El se afla astfel în Grecia atunci când Guiscard a încetat
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
să înlocuiască temenul „otoman” cu cel de „turc”. După anul 1905 și victoria Japoniei în Războiul ruso-japonez, Junii Turci și-au bazat ideile naționaliste pe bazele pseoudoștiințifice ale teoriilor rasiste. Dacă mișcarea Junilor Turci a creat o anumită dezordine și dizidență în scopul schimbării vieții politice și intelectuale din perioada otomană târzie, ea a reprezentat bazele revoluției lui Atatürk, care a transformat Turcia într-un stat foarte modern și progresist, după standardele timpului (de exemplu dreptul la vot al femeilor). Cei mai mulți
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
discuțiilor la mesajul tronului. În condițiile întețirii atacurilor interne la adresa primului ministru Ion C. Brătianu, grupul tinerilor liberali, presupunând că zilele guvernului sunt numărate, după numai opt luni, la începutul anului 1885 părăsesc Partidul Național Liberal, formând un grup numit "„Dizidența”" alăturându-se totodată forțelor atât liberale cât și conservatoare care luptau pentru răsturnarea guvernului. Constantin Bacalbașa consideră că motivația lor era una pur carieristă "„Take Ionescu nu avea drept ideal ca sî se facă apostolul unor idei, ci spre a
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
false judecăți de valoare, menite a discredita partidul pe care tocmai îl părăsise din rațiuni considerate de el morale și politice. În realitate rațiunile erau determinate de ambiții personale, urmărind o carieră rapidă.”" În următorii ani, Take Ionescu și gruparea „Dizidența” s-a menținut pe o linie antiguvernamentală, fără însă a se alia cu opoziția conservatoare. La 15 noiembrie 1887, acasă la Take Ionescu (în strada Știrbei-Vodă) a avut loc întrunirea de constituire a ceea ce s-a numit în epocă „Opoziția
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
1888-1891 a fost una de instabilitate politică, electoratul fiind chemat de trei ori la urne și cinci guverne perindându-se la cârma țării. Și pentru Take Ionescu perioada a fost una dificilă. El a realizat că după destrămarea „Opoziției Unite”, dizidența liberală de care aparținea ajunsese într-o fundătură politică. La alegerile din 1891 nu mai reușește să intre în parlament. Trebuia să ia o decizie și nu avea decât două posibilități: să se reîntoarcă în Partidul Național Liberal, suportând resentimentul
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
și 1985, mediatizate de către propagandă prin intermediul ziarelor centrale, prin asociere cu execuțiile pentru tâlhărie cu omor. Spre deosebire de acestea, cazurile de trădare erau dezbătute în secret la întâlnirile la nivel înalt, de către cuplul conducător, din ce în ce mai intransigent și nepermițând niciun act de dizidență. În aceeași perioadă, RDG abolea pedeapsa cu moartea iar majoritatea statelor est-europene reduceau aplicarea acesteia. În acest sens, România a constituit o excepție, nu numai pentru aplicarea excesivă a pedepsei capitale, ci mai ales pentru aplicarea sa neuniformă, dictată de
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
von Bourguignon Freiherr von Baumberg (1897-1903) și astfel, în iunie 1902, are loc împăcarea și unificarea celor două partide sub denumirea de Partidul Național Român, sub conducerea lui Iancu Flondor. Cu toate acestea, în iunie 1904 are loc o nouă dizidență, alături de democrații lui Aurel Onciul, părăsește partidul și gruparea conservatorilor, care se temeau să nu li se aplice eticheta de iredentism pe care o purta Flondor. La data de 17 iunie 1904, Iancu Flondor demisionează definitiv din partid, retrăgându-se
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
a colabora cu fosta Securitate. Și îi relatează împrejurările în care s-a petrecut ceea ce considera a fi o gravă greșeală. La puțin timp după 1989, în culmea gloriei, și a răsfățului, aș zice, create de scrisoarea de sprijin la dizidența lui Dinescu, din ultimul an de ceaușism, dar mai ales de extravaganța de a se opune, public, ca ambasador, lui Ion Iliescu, cu prilejul mineriadei din iunie 1990, Alexandru Paleologu revine asupra acelei pete din trecutul lui. O face pentru
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
atât mai mult a filosofului, nu este aceea de a fi profet al cetății viitoare, ci aceea de a salva capacitatea disensiunii, energia morală și spațiul politic al protestului. Pronunțarea cuvântului «eu» este astăzi, conform lui Lévy, un act de dizidență; ca să-l pronunți trebuie să ai curaj. Nu este vorba totuși de un protest solipsist, îndreptat spre un egocentrism aristocrat. Chiar și atunci când intelectualul pare că se separe de mase, când refuză să fie interpret, pentru că nu este de acord
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
limitele imaginației reconstitutive. Biografia trecută este mereu refăcută pentru a servi interesele prezentului, identitatea biografică este actualizată pentru a servi interesele și solicitările identității imediate confruntate cu exigențele valorice ale prezentului. Autobiografia a devenit un fenomen de masă, tot așa cum dizidența anticomunistă sau măcar nonconformismul au devenit opusul (adesea doar imaginat) al supunerii reale de care mai toți se simțeau vinovați mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic nu-i scandalos în acest exercițiu. Povestea biografică nu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
printr-un miracol, aceste straturi represive ar dispărea, toți am descrie numai mizerii. Și ce mizerii! De toate calibrele, de toate culorile, de cele mai variate întinderi." Așadar nici "mizerii" pentru voyeuriști, nici încredere în propriul destin de scriitor, nici dizidență de sertar și nici, în fine, dorința de a publica vreodată acest jurnal. Un lucru pe care trebuie să-l credem pe cuvînt și să nu considerăm vreodată că ar fi aici un artificiu de diarist, pentru că de orice poate
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
imperialiștilor” își păstrează virulența, însă devine intransigent față de „slugile lor ticăloase”, adică social-democrații de dreapta și „banda titoistă”, care nu aveau altceva de făcut decât să pregătească un nou război mondial. Muncitorii trebuiau informați, chiar și în acest mod, asupra dizidențelor din interiorul lagărului socialist, probabil cea mai răsunătoare, Iugoslavia lui Tito. Anul 1953 aducea alte dări de seamă asupra evoluțiilor în plan internaționale, după ce, la 5 martie, Stalin, „genialul” conducător al Uniunii Sovietice, încetase din viață. Chiar și în noua
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
partid, ci totodată, obiectul oarecăror manopere diplomatice din partea bizantinilor de la putere. De câte ori un conservator s-ar fi părut a avea opinii deosebite în cutare sau cutare cestiune el era încurajat, i se atașau ambasadori anume cari să-l întărească în dizidența lui, i se propunea un portofoliu pentru realizarea ideilor lui. Astfel demagogul d. C. A. Rosetti se arăta gata a oferi, în aparență, sprijinul său proiectelor de reformă ale d-lui Carp, deși ele, naționale îndealtmintrelea, nu sânt liberale în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
motive neavuabile cari fac pe d-nii vicepreședinți să se retragă? Aceasta este o altă cestiune. S-au schimbat oare domniele lor așa încît cred că nu mai pot fi vicepreședinți? Pe cât timp nici un fapt n-a probat până acum vro dizidență între majoritate și d-nii vicepreședinți eu sânt de opiniune a respinge aceste dimisiuni. D. președinte: S-au respins, dar domniele lor au răspuns că persistă în demisiune. D. Campiniu: Atunci, d-le președinte, fiindcă noi nu sîntem mulțumiți pe simpla
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
anglicism. Încercați echivalentul francez memorie moartă.) Care este deci diferența dintre memoria ROM, memoria RAM și neologismul rom? Greu este să fii inginer lingvistic în spațiul francofon. Virgil Gheorgiu și romanul, celebru la vremea sa, La 25-ème heure. Cu toată "dizidența" sa proclamată spectaculos, am uneori impresia că citesc "inversul" în oglindă ideologică al unei cărți din aceeași perioadă istorică de la "Cartea Rusă". Plus tentativele sale chinuite de a găsi în franceză "fraze cu miez" ale unui om care scrie într-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de a ajunge la putere, prin contestarea oricărui merit a conducătorilor partidului din care făcuseră parte până atunci 123. În anumite privințe, el era mai defăimător decât multe din articolele presei comuniste care atacau Partidul Național-Țărănesc. După opinia conducerii noii dizidențe, liderii național-țărăniști s-ar fi întovărășit cu conducătorii reacționari ai Partidului Național Liberal și ar fi înscăunat „în fruntea partidului cea mai penibilă și mai regretabilă dictatură a unei caste de moșieri, latifundiari și • Gh. I. Ioniță, Gh. Țuțui, Frontul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I, Comitetul Regional P.C.R. Moldova, dosarele 1/1946, f. 38 și 99; 2/1946, f. 14, 158-160. • Idem, dosar 2/1947, f. 19. • Arhivele Naționale Timișoara, fond I, Comitetul regional P.C.R. Banat, dosar 1/1947, f. 12-13. • În iulie 1946, dizidența condusă de Anton Alexandrescu s-a constituit în partid de sine stătător, iar în ianuarie 1948 s-a contopit cu Frontul plugarilor (vezi 6 martie 1945. Masele populare - forța hotărâtoare în instaurarea puterii revoluționar-democratice a muncitorilor și țăranilor, București, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
condițiile în care această șansă le-a fost refuzată istoricilor, sociologilor și jurnaliștilor, subordonați aproape integral rigorilor ideologice ale regimului 27. Trădată de scribi, cultura română sub comunism a fost salvată de călugări și negustori. Acest fapt a făcut ca dizidența intelectuală să fie târzie, izolată și relativ ineficientă, apărând abia la sfârșitul anilor ’70. Dizidența internă nu a generat însă o mișcare de rezistență semnificativă și nu a produs nici un text fundamental de analiză antisistem. Discursul critic al dizidenței intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
integral rigorilor ideologice ale regimului 27. Trădată de scribi, cultura română sub comunism a fost salvată de călugări și negustori. Acest fapt a făcut ca dizidența intelectuală să fie târzie, izolată și relativ ineficientă, apărând abia la sfârșitul anilor ’70. Dizidența internă nu a generat însă o mișcare de rezistență semnificativă și nu a produs nici un text fundamental de analiză antisistem. Discursul critic al dizidenței intelectuale s-a concentrat asupra ceaușismului, perceput ca fenomen deviaționist și numai tangențial asupra fundamentelor comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca dizidența intelectuală să fie târzie, izolată și relativ ineficientă, apărând abia la sfârșitul anilor ’70. Dizidența internă nu a generat însă o mișcare de rezistență semnificativă și nu a produs nici un text fundamental de analiză antisistem. Discursul critic al dizidenței intelectuale s-a concentrat asupra ceaușismului, perceput ca fenomen deviaționist și numai tangențial asupra fundamentelor comunismului. Anul 1968 a fost o uriașă capcană întinsă de regimul comunist intelectualilor. În acel an fatidic regimul a reușit adunarea la un loc a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lecturi, 167-179; Călinescu, Scrisori, 229-231; Marcea, Concordanțe, 189-200; Mihai Ungheanu, „Publicistica lui Eminescu”, LCF, 1986, 25; Ioana Bot, Manuscrisele eminesciene, TR, 1989, 2; Alexandru Ruja, Eminescu, O, 1989, 4; Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu, Chișinău, 1993, 82-87; Gabriela Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură, Timișoara, 1993, 65-77; Constantin Cubleșan, Eminescu în conștiința critică, Cluj-Napoca, 1994, 13-21; Constantin Cubleșan, D. Vatamaniuc la trei pătrimi de veac, ST, 1995, 9; Ion Buzași, „Eminescu și Transilvania”, ST, 1995, 12; Ion Bălu, „Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
opresive asupra dizidenților sub formă de represiune. Unii au fost arestați la domiciliu, alții închiși pur și simplu, alții bătuți, umiliți, lăsați pe drumuri, izolați, urmăriți de mașini care le puneau viața în pericol. Nici Doina Cornea nu face excepție. Dizidența este un fenomen izolat. Ca și sfințenia, ca și eroismul. Dizidentul, sfăntul, eroul, nu sunt oameni pe care să-i întălnești frecvent, la tot pasul. Atunci cănd îi întălnești însă recunoști la ei excelența. Ei sunt modele. Imediatul, concretul, siguranța
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
indispensabilă pluralismului într-o societate democratică" (Hasan și Chaush c. Bulgaria, Mitropolia Basarabiei și alții c. Moldova, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare (Mitropolitul Inochentie) și alții c. Bulgaria) și (2) "art. 9 al Convenție nu garantează niciun drept de dizidență în interiorul organismului religios" (Mirolubovs și alții c. Letonia). Pentru a ajunge la un verdict final în acest caz, Marea Cameră consideră că este necesar să fie utilizate toate afirmațiile anterioare ale Curții în ceea ce privește autonomia religiilor. Marea Cameră a avut o
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]