737 matches
-
și mai spectaculoasă: ŤDar nici în pușcărie nu pot spune că zilele au fost foarte întunecate. Cînd am încasat prima bătaie zdravănă, am înțeles că nu trăiesc de pomană.ť" (p. 16) Alexandru Pascal, nepotul lui Teofil, este un fost dizident, arestat la începutul anilor '80 pentru că a introdus în cutiile poștale manifeste anti-Ceaușescu. Scapă însă neverosimil de ușor, pentru că soția sa Gilda și-a oferit serviciile sexuale mai multor șefi de partid și din Securitate. În partea acțiunii sale eroice
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
asemenea apărători, mai bine să te lipsești... E greu de crezut însă că Paul Goma va fi învățat ceva din propria implozie biografică și creativă, pe care însuși a provocat-o, după Revoluție. E ironic și trist destinul acestui curajos dizident care a vorbit sonor când alții au tăcut și care, la borna anului 1989, era cotat de mulți ca o mare conștiință și un scriitor important. (Un critic improvizat n-a ezitat să-l numească cel mai important prozator român
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
se face subtil, subliminal, fin, imperceptibil. O pățesc chiar și americanii, o pățim - iată - și noi din plin. Comunismul trăiește și stă pitit frumușel în intenții cât se poate de onorabile. Care e diferența între torționarul care îl siluia pe dizident și un forumist care jignește pe cel care are o opinie diferită de a lui? De ce nu se poate răspunde la un argument cu un alt argument? De ce e nevoie de tot jegul aruncat asupra cuiva care are o opinie
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
emitentului. în lumea literară spaniolă circulă o interpretare în apărarea lui Cela, si anume aceea potrivit căreia scrisoarea cu pricina ar fi fost o stratagema a lui "don Cămilo", pentru a se pune la adăpost de o eventuală acuzație de dizidenta, din partea regimului. în sprijinul tezei nesolidarizarii cu dictatură, se pot invocă problemele de mai tîrziu ale lui C.J.C. cu cenzură, precum și cutezanța de a fi publicat, în revistă să Papeles de Son Armadans, multe nume ale exilului spaniol. Eseistul biograf
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de pesetas, o grămadă de bani pentru anii 60, devenind un consacrat antifranchist și un candidat la No-belul pe care avea să-l primească mulți ani mai tîrziu". Litota e e-videnta: Cela și-ar fi calculat la rece gestul de dizidenta, pentru a-și spală păcatele și a obține gloria unui premiu politizat. Țindindu-se probabil la asemenea considerații, Jaime Campmany afirmă, în rubrică să din cotidianul ABC, că autorul cărții despre Cela "acoperă rană provocată de lance cu o pumn mare
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Gheorghe Ursu în închisorile controlate de securiști și sinuciderea recentă a procurorului Cristian Panait nu e nici o legătură. Evident, nu o legătură dintre acelea demonstrabile de către marea criminalistă Stănoiu. Dar faptul că dl. procuror Picioruș - emitentul ordinului de arestare a dizidentului Ursu -, a blocat, în calitatea sa de șef, propunerea magistratului Panait de a opri urmărirea împotriva procurorului orădean Lele, e o întâmplare care ne apropie de N.A.T.O. cam în felul în care piatra pornită din praștia lui David spre
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
de la cei care decid asupra lărgirii sau micșorării N.A.T.O. A doua greșeală a constituit-o vizita - ce mai degrabă semăna a represalii - a lui Geoană la Praga. Ministrul de Externe s-a repezit ca un uliu asupra suferindului fost dizident anti-comunist, storcându-i promisiunea că ne va susține în procesul candidaturii. Om politicos, evident că Havel a promis că ne va ajuta. Partea bună e că nu dl Havel hotărăște cine intră și cine nu intră în N.A.T.O. Extinderea
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
sovietică. Și în al doilea rând, aici există un ansamblu de instituții, organizații și persoane care îndeplinesc, în comun, funcții similare funcțiilor puterii supreme din sistemul comunist de conducere a economiei. Deosebirile nu sunt nici ele neglijabile, cu precizarea neîmblânzitului dizident că, din punct de vedere social, economia comunistă este mai eficientă decât cea occidentală, fiindu-i, în schimb, inferioară în plan pur economic. Cât despre o mai îndepărtată ochire în viitor, indiferent sub ce cort ne-am adăposti: " Nu a
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
convergență de care de-abia am vorbit. Acest bebeluș gârbov căruia nu i se mai taie o dată ombilicul ar câștiga alegerile în 2003 - și e consternat văzând cum îi întârzie biberonul. Nu ne rămâne decât să-i dăm dreptate ilustrului dizident, cu aplicație la același an 2003, când spune că mai bine nu poate fi. Ce-am mai abroga noi legile existenței, ca să ieșim din bolgia venitului mediu de o sută de dolari pe lună! Când, deocamdată, nu putem modifica nici
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
-mi place cel mai mult), Bruno Schulz. Imperiile totalitare, cu procesele lor sângeroase, au dispărut, dar spiritul procesului a rămas ca moștenire, și el reglează conturile. Astfel sunt urmăriți de proces cei acuzați de simpatii pronaziste; Hamsun, Heidegger (toată gândirea dizidenților cehi, cu Patocka în frunte îi este datoare), Richard Strauss, Gottfried Benn, von Doderer, Drieu la Rochelle, Céline (în 1992, jumătate de secol după război, un prefect indignat refuză să-i declare casa monument istoric); partizanii lui Mussolini: Pirandello, Malaparte
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
care-mi inspiră mereu, chiar și astăzi, palme. De fapt, este vorba despre Reptilică, fost director corupt al unei edituri centrale, fost membru supleant în C.C. al P.C.R., actualmente prezent pe mai toate ecranele televiziunilor naționale și private. Ca fost dizident?! Reptilică, individul care mai toată viața a trăit într-o privată, unde-a mâncat mereu rahat, mai cere și acum să i se ofere... "certificat de anticomunist"! Mare-i grădina lui Dumnezeu... Iar individul locuiește, și azi, într-o vilă
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Așa că toate cărțile mi le-am scris direct la mașina de scris. La una din cele patru "Erici" pe care le păstrez în birou. Din care, cea mai bătrână este fabricată în 1939!... - Ce părere aveți despre mulțimea de scriitori dizidenți și despre literatura exilului? - Păreri tot atât de multe și împărțite, pe cât de mulți și împărțiți sunt dizidenții și exilații noștri. - Când ați trăit clar sentimentul că sunteței scriitor și nu mai aveți nici o scăpare spre o altă profesie? - La șase ani
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
patru "Erici" pe care le păstrez în birou. Din care, cea mai bătrână este fabricată în 1939!... - Ce părere aveți despre mulțimea de scriitori dizidenți și despre literatura exilului? - Păreri tot atât de multe și împărțite, pe cât de mulți și împărțiți sunt dizidenții și exilații noștri. - Când ați trăit clar sentimentul că sunteței scriitor și nu mai aveți nici o scăpare spre o altă profesie? - La șase ani și ceva, când am fugit în Abisinia, fără să ajung vreodată acolo, am știut că n-
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
din noapte. Indiferent de vârstă... - Din 1945 și până în 1974, adică timp de trei decenii, n-ați mai publicat nici o carte, cel puțin așa rezultă din bibliografia pe care o am la îndemână. Există o explicație anume, sau ați fost... dizident? - Nu dizident, om de presă. Cotat ca unul din marchetorii de frunte ai publicisticii. Între timp, însă, n-am stat de pomană, ci mi-am adunat material documentar pentru următoarele patru decenii. Ceea ce nu-i de ici de colo! - Ați
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Indiferent de vârstă... - Din 1945 și până în 1974, adică timp de trei decenii, n-ați mai publicat nici o carte, cel puțin așa rezultă din bibliografia pe care o am la îndemână. Există o explicație anume, sau ați fost... dizident? - Nu dizident, om de presă. Cotat ca unul din marchetorii de frunte ai publicisticii. Între timp, însă, n-am stat de pomană, ci mi-am adunat material documentar pentru următoarele patru decenii. Ceea ce nu-i de ici de colo! - Ați scris și
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
asigurat. Mersi de-așa loc! Oricâte pete în soare ai căuta, n-ai să găsești nici una pe blazonul lui Havel. Absolut nici una. Havel a preferat umilința muncii abrutizante și n-a făcut niciodată caz din asta, în timp ce Iliescu se consideră "dizident" pentru c-a fost trimis "doar prim-secretar" la Iași. Ce-i drept, nea Ilici s-a străduit (fără succes) ani de zile să intre în grațiile occidentului, în timp ce Havel a fost primit pe brațe încă din primele zile ale
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
martie 2002, că ele nu au vreo trimitere, eventual politică, nici macar aluziva, - procedeul clasic al lașilor - dată fiind epoca. Probabil însă că teamă mă silea să recurg la acest fel de exerciții intelectuale, o fugă de ceva, un soi de... dizidenta mentală. Frazele par a se desprinde complet de realitatea cotidiană. Dacă nu ne gândim, cumva, că astfel ne instalăm de fapt în realitatea adevărată. Sau lucruri complet aiurea. Că frază notata pe prima pagină pe care, după cât îmi aduc aminte
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
Geoană, trăiește în mizerie morală. E șocant să observi cum presa preia dintr-o confruntare de-o maximă gravitate elementul pitoresc, uitând cu totul de esența lucrurilor. A vorbi despre susținătorii deconspirării accelerate a securiștilor torționari ca de-o "tabără dizidentă" din CNSAS înseamnă pură ticăloșie, din moment ce ei constituie majoritatea (șase oameni din unsprezece!) "Dizidenți", adică dezertori de la misia asumată, sunt "onișorii", pentru că ei au virat de la "linia oficială" a CNSAS-ului! Dacă am a reproșa ceva acestei majorități e că
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
că a acceptat postul de ministru al Culturii nu este condamnabil în sine. Din acel guvern mai făcea parte și Mihai Șora, iar, din cîte îmi amintesc, secretarul de stat la Ministerul Culturii, numit chiar de Andrei Pleșu, a fost dizidentul Dan Petrescu. Andrei Pleșu s-a delimitat de acțiunile reprobabile ale puterii din vremea respectivă (mineriade, expulzarea Regelui), iar postul de ministru de Externe l-a obținut prin intermediul lui Petre Roman (cel care l-a adus și la Ministerul Culturii
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
toate acestea nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fie reales "Tovarășul Ceaușescu" în fruntea unui partid care îmi e străin mie și altor 18 milioane de români! Care e problema?" (p. 114). Chiar dacă orașul Focșani în care locuia dizidentul la vremea respectivă nu a jucat cine știe ce rol în zilele revoluției din decembrie 1989, au existat unele semne care pot fi interpretate astăzi ca semnale pentru marile schimbări ce aveau să vină. Frînturi de conversație, mici reacții ale securiștilor și
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
rând cheamă ciocanul, proverb japonez. Că veni vorba... Azi, 17 septembrie 1983, văzându-l singur pe stradă, cu șapca lui englezească trasă pe frunte, marfă de pachet incompatibilă cu stilul proletar de altădată, abandonat, mă apropii de poetul Dan Deșliu, dizident, căit, îi întind mâna și îl întreb ce mai faci, bătrâne? și nu era o vorbă doar de complezență, era, cu adevărat, foarte îmbătrânit cu toate că repede în mișcări... Paul Georgescu, mort 26-27 septembrie 1989, îngropat în 28 septembrie la Străulești
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
Reacțiile autorităților comuniste (de la noi, dar și de aiurea) sînt bîlbîite, contradictorii, ilogice (se fac arestări, cei în cauză sînt eliberați, din nou arestați, sînt interzise vizele pentru ziariști, dar se permite intrarea lor în țară cu vize turistice, telefoanele dizidenților de acasă, funcționează aleatoriu la apelurile occidentalilor). Din păcate însă nici reacțiile occidentalilor nu sînt cu mult mai coerente. La „Europa Liberă" trebuie pusă la punct o întreagă strategie pentru a se putea da pe post informații legate de situația
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru. La întoarcere, acești jurnaliști occidentali trebuiau să scoată din țară cît mai multe fotografii, filme, manuscrise ale dizidenților, probe ale terorii din România. O dată întorși realizau materiale incendiare pentru media și marile agenții de știri occidentale. De abia aceste articole apărute în marile cotidiane franceze sau pe fluxurile de știri ale agențiilor puteau fi luate drept suport pentru
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
amintește astăzi că regretatul Mihai Botez care suferise bătăi crunte în beciurile Securității și care știa că a fost iradiat a refuzat să se facă publicitate cazului său pentru a nu inhiba acțiunea altor virtuali protestatari. Sau că pe lîngă dizidenții consacrați existau scriitori care ofereau informații Europei Libere, asumîndu-și riscuri deloc de neglijat, fără a beneficia de faima unor mari rezistenți ai regimului comunist: Augustin Buzura, Geta Dimisianu, Constantin Abăluță, Dan Hăulică. Jurnalul Doamnei Monica Lovinescu este lecție de deontologie
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
concluzie s-ar putea trage de aici? Dacă am intra în lumea conspirativă a lui il consigliere A. B., am putea avansa - de ce nu? - ipoteza că episodul münchenez a fost o manevră de a pregăti, pentru România postceaușistă, identitatea de dizident a personajului. La o adică, oamenii de la "Europa Liberă" ar fi putut depune mărturie că în arhiva postului exista un material care vorbea despre curajul, bunacredință, moralitatea "marelui romancier"... Faptul că interviul n-a fost difuzat niciodată arată cât de
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]