70 matches
-
a fost numit director al Teatrului Evreiesc de Stat (ȚES). 12 august - academicianul Dumitru Enescu Inginerul geolog Dumitru Enescu, membru de onoare al Academiei Române, a decedat la vârsta de 82 de ani. Și-a luat doctoratul în anul 1961 și docența în 1972. Și-a continuat specializarea în seismologie la Institutul de Geofizica din Praga și la Institutul de Geofizica din Karlsruhe. Dedicat cercetării, a desfășurat o bogată activitatea științifică la Institutul Național de Fizică a Pământului, incepand ca cercetător, continuând
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 by http://uzp.org.ro/cronologie-personalitati-romane-decedate-in-2012/ [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
of Advisors, The American Biographical Institute, California; - Membru titular al Uniunii Scriitorilor din Rep. Moldova. - Membru de Onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova; - Profesor emerit și Consultant academic al Universității Francofone Internaționale din Bruxelles; - Conducător Științific de doctorate și docențe la Academia de Științe din Rep. Moldova; - Membru titular al Academiei Internaționale de Psiho-Terapie din Bruxelles; - Membru titular al Academiei de Științele Naturii din Rusia; - Academician și Membru fondator al Academiei Internaț. Balcanice de Științe, Cultură Liberă și Dezvoltare Durabilă
PERSONALITATE A VIEŢII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 by http://confluente.ro/Acadconstantin_marinescu_pers_pompiliu_comsa_1377692442.html [Corola-blog/BlogPost/364357_a_365686]
-
Cantemir”, Iași (din 1991); prof. asociat, Universitatea Ecologică „Dimitrie Cantemir”, Tg. Mureș (1996 1998); și Universitatea „Danubius”, Galați (1993-1998); decan, Facultatea de Drept, 1992-1996; secretar științific și rector, Universitatea „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Focșani 1990-2000; conducător de doctorat și docență, Academica de Științe, Republica Moldova; prof. emerit, consultant academic, Universitatea Francofonă Internațională, Bruxelles - Belgia. Publicații: 45 de cărți (autor/coautor, redactor/coordonator), dintre care menționăm: Liga Culturală și Unirea Transilvaniei cu România (în colab., Editura „Junimea”, Iași, 1979); Problematica omului și
PERSONALITATE A VIEŢII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 by http://confluente.ro/Acadconstantin_marinescu_pers_pompiliu_comsa_1377692442.html [Corola-blog/BlogPost/364357_a_365686]
-
stăpânește, senzația fiind că ele sunt rostite și nu scrise. De altfel, profesorul Constantin Gh. Marinescu este recunoscut ca un excelent pedagog, un ,,om dialogal”, cum apreciază acad. Mihai Cimpoi. Profesor universitar și doctor docent (1996), conducător de doctorate și docențe, cu o activitate didactică, științifică și publicistică remarcabilă, autentic promotor pe tărâmul culturii, profesorul C. Gh. Marinescu și-a fixat întreaga sa activitate științifică pe doi mari piloni, două problematici fundamentale: universalitatea culturii românești și unitatea poporului român. Teza sa
O CARTE DE SINTEZA DESPRE CULTURA ROMANA SI RAPORTAREA LA UNIVERSALITATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1411561883.html [Corola-blog/BlogPost/376392_a_377721]
-
doctoratul cu tema „Existence poetique de Bacovia”, care a fost publicată în 1958. Urmează intrarea în învățământ ca profesoară de franceză la licee, timp de 15 ani, și de literatură și civilizație franceză la Școala de interpreți din Zurich. O docență în română în cadrul comparativ o readuce sub veneratele bolți academice pentru 22 de ani. În 1990 se încheie viața sa profesională prin manifestări de simpatie din partea studenților într-un entuziasm comun. Locuind de mulți ani la Lugano, împreună cu iubitul său
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Georgica_manole_doua_logod_georgica_manole_1362381979.html [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
bazele facultății alături de nume sonore ca familia prof. Ion Adameșteanu, prof. Ion Băieș, prof. Vladimir Căpățână, prof. Schebesch ș.a. În anul 1970 mi-am luat doctoratul în microbiologie veterinară, iar în 1971 am câștigat prin concurs internațional o bursă de docență oferită de fundația "Alexander von Humboldt" din Germania de Vest. În Germania, la Facultatea de Medicină Veterinară din Kiessen, de lângă Frankfurt, am desfășurat o muncă de cercetare și am publicat mai multe lucrări ștințifice în diferite reviste de specialitate din
DE LA CAMPENI ÎN ARIZONA de IOAN RADU în ediţia nr. 13 din 13 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/De_la_campeni_in_arizona.html [Corola-blog/BlogPost/344916_a_346245]
-
în Suedia până în septembrie ’47, când comuniștii preiau și Externele. Apoi, alege exilul. Timp de 23 de ani, începând cu 1961, e consilier diplomatic al Republicii Niger și profesor la Universitatea din Niamey. În mai 1972, obține doctoratul de stat (docența) la Sorbona. Se întoarce în țară imediat după revoluția din ’89. Restul îl știți și mai bine. Ce nu cred că știți e fotografia de mai jos: Ei bine, da! Domnul cu bretele e chiar sărbătoritul zilei, interpretând rolul Profesorului
La mulţi ani, Neagu Djuvara! Şi o fotografie inedită by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20304_a_21629]
-
tema „Reacții catalizate de clorură de aluminiu" în 1959, când era încadrat la Institutul de Fizică Atomică, unde a organizat primul laborator de compuși marcați izotopic, cumulând și obligațiile de asistent (apoi șef de lucrări) la Catedra de Chimie Organică. Docența și-a susținut-o în 1974, ultima serie care a mai primit acest titlu. În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Activitatea sa profesională a avut o desfășurare remarcabilă, în 1965 fiind promovat conferențiar și apoi profesor (1966
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
de ""chef de clinique"". În 1927 i se atribuie premiul ""Déjerine"" al Facultății de medicină din Strasbourg. Reîntors în țară, parcurge repede treptele ierarhiei medicale. În 1924 a fost numit șef de lucrări, în 1925 dă cu succes examenul de docență, în 1928 ia concursul de medic primar, iar în 1941, după moartea lui Gheorghe Marinescu, este numit conferențiar universitar la catedra de neurologie condusă acum de profesorul N. Ionescu-Sisești, unde își continuă activitatea până în anul 1952. Din 1952 și până la
State Drăgănescu () [Corola-website/Science/306478_a_307807]
-
Straßburg (franceză: Strasbourg). În 1910 și-a trecut examenul de doctorat sub îndrumarea profesorului Fritz van Calker susținând teza „Despre vinovății și forme de vinovăție" (). În 1915 și-a trecut examenul de asesor, iar un an mai târziu își obține docența cu lucrarea „Valoarea statului și importanța individului" (), examen care îl confirma ca specialist în drept de stat, drept administrativ, drept internațional și teoria statului, dându-i posibilitatea să ocupe funcții oficiale sau catedre universitare în aceste domenii. În timpul războiului s-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
cu el la München, unde primise conducerea clinicii de Psihiatrie a Universității din acest oraș. Între 1903 și 1912, Alzheimer conduce laboratorul de Anatomie patologică lucrând în același timp și ca medic primar în clinică. Aici își susține dizertația de docență ("Habilitation") cu tema: "Studii histologice pentru diagnosticul diferențial al paraliziei generale progresive". La 9 aprilie 1906, Alzheimer primește știrea morții pacientei Aguste D., a cărei evoluție nu încetase să o urmărească. La examinarea amănunțită a creierului, obținut în urma autopsiei, constată
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
filozofia (cu neokantianul Rudolf Hermann Lotze) la Göttingen. În 1873 devine absolvent al facultății din Göttingen ca doctor în filozofie cu o dizertație pe tema " Despre reprezentarea geometrică a lucrurilor imaginare în câmp", ca anul următor să dea examenul de docență în matematică la Jena cu lucrarea "Rechnungsmethoden, die sich auf eine Erweiterung des Größenbegriffs gründen" ("Metode de calcul bazate pe extinderea noțiunii de mărime"). Devine conferențiar universitar (fără a fi angajat) la Universitatea de la Jena, iar în perioada 1879 - 1896
Gottlob Frege () [Corola-website/Science/304352_a_305681]
-
sifilolog austriac. A studiat medicina la Josephs-Akademie din Viena, iar doctoratul l-a luat în 1837 la Universitatea din Pesta. În 1842 a devenit medic primar chirurg la "Allgemeines Krankenhaus" din Viena, iar în anul următor a luat examenul de docență. În 1849 a devenit profesor de sifilologie al Universității din Viena (primul din lume) și director al clinicii de sifilologie. A decedat la Padova, în timpul unei excursii. În afară de scrierile sale legate de sifilis, a publicat un număr de articole despre
Carl Ludwig Sigmund () [Corola-website/Science/319564_a_320893]
-
teza să de doctorat 1) „Sur leș fonctions polygenes d’une variable complexe”, 2) „Equations integrales a limites fixes”, (conducător Émile Picard), aduce contribuții importante la studiul funcțiilor poligene inițiat de marele matematician român Dimitrie Pompeiu. În 1929 își susține docența la Universitatea din București. Reîntors în țară, functioneaza ca asistent (1930-1934), conferențiar (1934-1942) și din 1942 pînă în 1976, ca profesor la Universitatea clujeana. În perioada 1940-45, au avut loc schimbări datorate celui de-al Doilea Război Mondial. În 1940
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filosofie la Sorbona. În mai 1972, obține doctoratul de stat (docența) la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei, sub conducerea cunoscutului sociolog și filozof Raymond Aron; mai târziu, obține și o diplomă a prestigiosului de la Paris (). Din 1984 este secretar general al "Casei Românești de la Paris", până după decembrie
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
Sauerbruch din München, unde s-a specializat, ca "asistent străin", în fiziopatologia pulmonară, ftiziologia și radiologia medicală. Între anii 1926 și 1927, a lucrat la Spitalul "Charité" și la Institutul "Pasteur" din Paris. În anul 1930, a susținut teza de docență, cu titlul "Studiu critic despre debutul ftiziei adultului" și a primit titlul de docent în anul 1929. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare, numeroase stațiuni sanatoriale: Heuteville (Franța, în 1926), Davos, Arosa (Elveția, în 1927), iar în 1930
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
iar în decembrie 1841 și-a trecut examenul de licență la Universitatea din Halle cu profesorul Moritz Hermann Meier, prezentând disertația "Commentatio de portubus Athenarum". După o perioadă de probă ca profesor de gimnaziu, Curtius și-a trecut examenul de docență (Habilitation) cu lucrarea "Anecdota Delphica" despre diferite inscripții din Delphi, lucrare pe care o începuse cu profesorul Karl Otfried Müller în timpul călătoriei în Pelononez. În toamna anului 1844, Curtius a fost avansat la funcția de profesor extraordinar al Universității din
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și participă intens la viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susține examenul de docență, cu lucrarea "Sur une classe de systemes d'equations aux derivees partielles de la Physique mathematique", este numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. Pleacă la Roma cu o bursă de studii Rockefeller. În 1932 se reîntoarce în țară și
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
sperie pe lași) este ușor și deseori rentabil (redditizio, în original)." Nu comentez. Un volum sintetic, util, concentrând, cu sobră eleganță stilistică istoria poeziei modernismului românesc, lucrare armată de un sistem axiologic solid, cu contraforți etici. în 1961 are luată docența la Universitatea romană, dar e și funcționar de stat. Anul 1972 e unul de vârf, deci, cum aminteam, asistent titular de filologie romanică, la Facultatea de Magistero a Universității romane. Dar are ore și la la Liceul "Vergilio", liceu clasic
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Paleografie. Timp de doi ani, între 1 octombrie 1912 și 1 septembrie 1913, 1 noiembrie 1913 și 1 februarie 1914, își va întrerupe activitatea de dascăl pentru a urma cursuri de specilizare la Universitatea din Berlin. Își ia examenul de docență la Catedra de istorie a literaturii române în 1921 sub conducerea lui Ion Bianu. Va fi pe rând asistent, din 1923 conferențiar. Din 1930 devine profesor titular al Facultății de Litere din București, ocupând chiar catedra magistrului său, Ion Bianu
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
a plecat în Rusia, la Petrograd, unde i-a fost oferit un post de asistent la Institutul de Fizică, la catedra profesorului Orest Chwolson. În 1917 a devenit șef de secție la Institutul de Optică de Stat. Ulterior a obținut docența (1918) la Facultatea de Științe din Petrograd și a funcționat ca profesor la Institutul Fototehnic Superior (1918-1921). Cercetările sale în timpul șederii în Rusia s-au concentrat asupra problemelor de optică: a studiat birefringența corpurilor izotrope în câmp magnetic și a
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
de la Țigănești, în imediata apropiere a Tecuciului. Prin Legea Învățământului Superior publicată în M.O./27 martie 1912, se stabilea înființarea "Secției de Științe Agricole", la Facultatea de Științe a Universității din Iași, unul din profesori fiind și . După susținerea docenței, în anul 1914, a devenit conferențiar la catedra de zootehnie din cadrul Facultății de Științe din Iași. Din 1925 a devenit profesor titular atât la Facultatea de Științe, cât și la Institutul Agronomic din aceeași localitate, numărându-se și printre întemeietorii
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
efon] 21075 Iubite domnule Micu, Am lipsit câtva timp din Cluj și deci scrisoarea d[umi]tale am primit-o cu întârziere. Din capul locului trebuie să-ți spun că vreau din toată inima să te ajut să-ți treci docența cât mai repede. Sunt însă îngrozitor de încărcat, lucruri de editură, obligații care mă strangulează, dar mai ales „comandamente” superioare cu presiuni care mă sufocă. Am mai întârziat cu răspunsul și pentru faptul că speram să-ți comunic ceva precis și
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
nu te folosi de ele după cum vei crede de cuviință. În preajma Crăciunului am fost ultima dată la București, la adunarea generală a Acad[emiei] de [t]iin[e] Soc[iale] și Pol[itice]. Cu acest prilej am auzit despre respingerea docenței dșumițtale de către Consiliu. Am rămas pur și simplu înmărmurit. Cum adică, noi, câțiva oameni albiți în muncă cinstită și necurmată, am proclamat un zevzec? Și judecata noastră pe conștiință să fie la cheremul unor neisprăviți? N-aș fi crezut ca
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
I. Olimpiu Ștefanovici-Svensk; reed., 1996). La 14 februarie 1925 încheie cursul de "Istorie a logicii" (litografiat; tipărit, 1997). Între 27 februarie - 15 mai deschide cursul de "Filozofie a religiei" (litografiat; tipărit: 1990-1991, 1993, 1994, 1998). În primăvară dă examenul de docență cu Constantin Rădulescu-Motru (președinte), P. P. Negulescu, Dimitrie Gusti și T. Ziegler și din iunie lucrează ca docent universitar de Istoria logicii și Metafizică (adresa Facultății de Litere și Filosofie din București, nr. 259, 12 iunie 1929). În noiembrie deschide
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]