69 matches
-
a fost numit director al Teatrului Evreiesc de Stat (ȚES). 12 august - academicianul Dumitru Enescu Inginerul geolog Dumitru Enescu, membru de onoare al Academiei Române, a decedat la vârsta de 82 de ani. Și-a luat doctoratul în anul 1961 și docența în 1972. Și-a continuat specializarea în seismologie la Institutul de Geofizica din Praga și la Institutul de Geofizica din Karlsruhe. Dedicat cercetării, a desfășurat o bogată activitatea științifică la Institutul Național de Fizică a Pământului, incepand ca cercetător, continuând
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
năravul, desi pielea și-a schimbat-o foarte des." Un timp se gândește la o carieră universitară ("Văd destul de des pe Densusianu, am intenția să-mi trec de va fi posibil doctoratul la Paris și pe urmă să briguez o docența și mai tarziu o catedră la Universitate".), care i-ar fi corespuns firii, căci: "Politica după câte am văzut și văd în jurul meu - nu-mi mai surâde de loc. Cred că s-a făcut și că se face mult prea
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
în Suedia până în septembrie ’47, când comuniștii preiau și Externele. Apoi, alege exilul. Timp de 23 de ani, începând cu 1961, e consilier diplomatic al Republicii Niger și profesor la Universitatea din Niamey. În mai 1972, obține doctoratul de stat (docența) la Sorbona. Se întoarce în țară imediat după revoluția din ’89. Restul îl știți și mai bine. Ce nu cred că știți e fotografia de mai jos: Ei bine, da! Domnul cu bretele e chiar sărbătoritul zilei, interpretând rolul Profesorului
La mulţi ani, Neagu Djuvara! Şi o fotografie inedită by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20304_a_21629]
-
curriculum complet care cuprinde studii de licență și de masterat. Cei doi profesori continuă o tradiție a predării limbii române la Viena, inițiată de Sextil Pușcariu, care studiază în capitala Austriei între anii 1902-1904 sub îndrumarea profesorului Wilhelm Meyer-Lübke; obține docența în 1905; înființează (în 1904) și conduce timp de doi ani un seminar de limba română. Michael Metzeltin s-a născut în Elveția; este, din 1989, profesor la Institutul de Romanistică, iar din 2005 - director al acestuia. Învață limba română
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
efon] 21075 Iubite domnule Micu, Am lipsit câtva timp din Cluj și deci scrisoarea d[umi]tale am primit-o cu întârziere. Din capul locului trebuie să-ți spun că vreau din toată inima să te ajut să-ți treci docența cât mai repede. Sunt însă îngrozitor de încărcat, lucruri de editură, obligații care mă strangulează, dar mai ales „comandamente” superioare cu presiuni care mă sufocă. Am mai întârziat cu răspunsul și pentru faptul că speram să-ți comunic ceva precis și
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
nu te folosi de ele după cum vei crede de cuviință. În preajma Crăciunului am fost ultima dată la București, la adunarea generală a Acad[emiei] de [t]iin[e] Soc[iale] și Pol[itice]. Cu acest prilej am auzit despre respingerea docenței dșumițtale de către Consiliu. Am rămas pur și simplu înmărmurit. Cum adică, noi, câțiva oameni albiți în muncă cinstită și necurmată, am proclamat un zevzec? Și judecata noastră pe conștiință să fie la cheremul unor neisprăviți? N-aș fi crezut ca
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
favorito dalla parolă che egli anticipa, nel rapportarsi con îl futuro che traccia a grandi linee, senza per questo confonderlo risibilmente con l'indovino o îl veggente. L'inquieto e sensibile antifascista, îl credențe fustigatore degli apparti ecclesiastici, l'infaticabile docențe universitario, l'ideatore della marcia della Pace Perugia-Assisi, ha riconosciuto nell'educatore (maestro, politico) la più elevata e pură incarnazione del profeta contemporaneo, e pertanto ritagliato uno spazio inedito alla parolă, nella convinzione che la (ri)costruzione delle fondamenta culturali
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
sia del mondo, mă dell'assolutezza, un' opera interiore, tutt'altro che indolore e semplice, di purificazione 17. Certo Capitini, che impută pure alle soluzioni educative progressiste delle propria epoca, centrate sull'urgenza di colmare îl dislivello, l'asimmetria tra docențe e discente, un dogmatismo inaccettabile, non risulta del tutto immune a identico unilateralismo. Non solamente sotto îl profilo metodologico, mă perché și rinviene talvolta nelle sue pagine una commistione di idealismo e spiritualismo che appare claudicante dinanzi alla tentazione del
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
sperie pe lași) este ușor și deseori rentabil (redditizio, în original)." Nu comentez. Un volum sintetic, util, concentrând, cu sobră eleganță stilistică istoria poeziei modernismului românesc, lucrare armată de un sistem axiologic solid, cu contraforți etici. în 1961 are luată docența la Universitatea romană, dar e și funcționar de stat. Anul 1972 e unul de vârf, deci, cum aminteam, asistent titular de filologie romanică, la Facultatea de Magistero a Universității romane. Dar are ore și la la Liceul "Vergilio", liceu clasic
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
of Advisors, The American Biographical Institute, California; - Membru titular al Uniunii Scriitorilor din Rep. Moldova. - Membru de Onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova; - Profesor emerit și Consultant academic al Universității Francofone Internaționale din Bruxelles; - Conducător Științific de doctorate și docențe la Academia de Științe din Rep. Moldova; - Membru titular al Academiei Internaționale de Psiho-Terapie din Bruxelles; - Membru titular al Academiei de Științele Naturii din Rusia; - Academician și Membru fondator al Academiei Internaț. Balcanice de Științe, Cultură Liberă și Dezvoltare Durabilă
PERSONALITATE A VIEŢII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364357_a_365686]
-
Cantemir”, Iași (din 1991); prof. asociat, Universitatea Ecologică „Dimitrie Cantemir”, Tg. Mureș (1996 1998); și Universitatea „Danubius”, Galați (1993-1998); decan, Facultatea de Drept, 1992-1996; secretar științific și rector, Universitatea „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Focșani 1990-2000; conducător de doctorat și docență, Academica de Științe, Republica Moldova; prof. emerit, consultant academic, Universitatea Francofonă Internațională, Bruxelles - Belgia. Publicații: 45 de cărți (autor/coautor, redactor/coordonator), dintre care menționăm: Liga Culturală și Unirea Transilvaniei cu România (în colab., Editura „Junimea”, Iași, 1979); Problematica omului și
PERSONALITATE A VIEŢII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364357_a_365686]
-
doctoratul cu tema „Existence poetique de Bacovia”, care a fost publicată în 1958. Urmează intrarea în învățământ ca profesoară de franceză la licee, timp de 15 ani, și de literatură și civilizație franceză la Școala de interpreți din Zurich. O docență în română în cadrul comparativ o readuce sub veneratele bolți academice pentru 22 de ani. În 1990 se încheie viața sa profesională prin manifestări de simpatie din partea studenților într-un entuziasm comun. Locuind de mulți ani la Lugano, împreună cu iubitul său
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
bazele facultății alături de nume sonore ca familia prof. Ion Adameșteanu, prof. Ion Băieș, prof. Vladimir Căpățână, prof. Schebesch ș.a. În anul 1970 mi-am luat doctoratul în microbiologie veterinară, iar în 1971 am câștigat prin concurs internațional o bursă de docență oferită de fundația "Alexander von Humboldt" din Germania de Vest. În Germania, la Facultatea de Medicină Veterinară din Kiessen, de lângă Frankfurt, am desfășurat o muncă de cercetare și am publicat mai multe lucrări ștințifice în diferite reviste de specialitate din
DE LA CAMPENI ÎN ARIZONA de IOAN RADU în ediţia nr. 13 din 13 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344916_a_346245]
-
stăpânește, senzația fiind că ele sunt rostite și nu scrise. De altfel, profesorul Constantin Gh. Marinescu este recunoscut ca un excelent pedagog, un ,,om dialogal”, cum apreciază acad. Mihai Cimpoi. Profesor universitar și doctor docent (1996), conducător de doctorate și docențe, cu o activitate didactică, științifică și publicistică remarcabilă, autentic promotor pe tărâmul culturii, profesorul C. Gh. Marinescu și-a fixat întreaga sa activitate științifică pe doi mari piloni, două problematici fundamentale: universalitatea culturii românești și unitatea poporului român. Teza sa
O CARTE DE SINTEZA DESPRE CULTURA ROMANA SI RAPORTAREA LA UNIVERSALITATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376392_a_377721]
-
care o degaja, la prima vedere, opera lui Husserl” (op. cit., p. 27). În 1913, Heidegger a trecut examenul de licență cu lucrarea Filosofia dreptului în psihologism (Die Lehre vom Urteil im Psychologismus). Apoi, în 1916, și-a susținut teza de docență cu titlul Categoriile și teoria semnificației la Duns Scotus (Die Kategorienund Bedeutungslehre des Duns Scotus). În același an, este numit Privatdozent la universitatea la care studiase. Este anul în care Husserl l-a înlocuit pe Rickert la conducerea Catedrei de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Română, organizat de acesta pe lângă Universitate. După ce susține doctoratul, își continuă studiile filologice și lingvistice la École Pratique des Hautes Études din Paris (1899-1901), cu Gaston Paris și Jules Gilliéron, apoi la Viena (1901-1906), cu W. Meyer-Lübke. În 1904 obține docența și din toamna anului 1905 își începe cariera universitară în capitala Austro-Ungariei, unde conduce Seminarul Român, întemeiat la sugestia lui și suprimat în 1906 la presiunile guvernului de la Budapesta. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1905, iar membru activ în
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Facultatea de Filologie, apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte din redacția revistei „Secolul 20”. În 1962 își susține doctoratul cu lucrarea L.N. Tolstoi și literatura română, iar în 1971 docența. Și-a axat cercetările pe relațiile literare româno-ruse - Opera lui Gogol în România (1959), L. N. Tolstoi și literatura română (1963) -, a studiat activitatea unor scriitori ruși - Ivan Bunin (1971), A.S. Pușkin (1978), Leonid Andreev (1983, în colaborare). Alcătuiește Antologia
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
profesor la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj (1949-1950), bibliotecar la Biblioteca Academiei Române (1951-1954), iar din 1953 intră ca asistent la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Filologie a Universității din București, unde va deveni profesor (1969, obținând și docența în același an), șef de catedră (1968-1979) și decan al Facultății de Limba și Literatura Română (1967-1975). În 1962 își susține doctoratul cu Tudor Vianu, cu teza Ion Ghica, cea dintâi monografie exhaustivă dedicată prozatorului. Predă limba, literatura, istoria și
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Iași, având ca profesori, printre alții, pe A. Philippide, A. D. Xenopol, P.P. Negulescu. Obține doctoratul în 1909, la Universitatea din Iași, cu teza Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, care este și debutul său editorial, iar în 1913 își ia docența în filologie română „cu specială privire la dialectologia românească”. Ajutor de bibliotecar (subdirector) la Biblioteca Universității din Iași (1908-1911), ajunge director al acesteia (1914-1922, 1927-1932). Preocupările sale vizând organizarea, funcționarea și dotarea instituției sunt relevate de broșura Proiect de lege
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
profesor secundar de limba și literatura română la Târgu Jiu, Turnu Severin și București (1930-1955), apoi este cadru didactic în învățământul universitar, la București, Brașov și Sibiu (1955-1972). Își ia doctoratul în științe filologice la Universitatea din Iași (1965) și docența în științe filologice la Universitatea din Cluj (1972). Colaborează la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Argeșul”, „Astra”, „Basarabia”, „Caiete de literatură”, „Cronica”, „Echinox”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Lumea românească”, „Manuscriptum”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
război, de Al. Vlahuță, pe care, sosind în București, îl vizitează. În casa bătrânului poet, face cunoștință cu Nichifor Crainic și V. Voiculescu, amândoi admiratori ai tânărului și practicând, ca și el, o lirică de „concepție”. Încearcă să obțină o docență universitară, dar, nereușind, intră în redacția ziarului clujean „Voința” (1920). Se împrietenește aici cu alți viitori membri ai grupării „Gândirea”, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu și Adrian Maniu. B. devine unul dintre întemeietorii cercului și revistei cu același nume, unde
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
franceza, revenind la Iași, mai întâi la Liceul Militar (1910-1911), apoi la Liceul Național (1912-1927). Între 1912 și 1915 își continuă studiile la Berlin, Geneva, Grenoble. În 1925, își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre A. D. Xenopol, obținând docența cinci ani mai târziu. Conferențiar suplinitor, din 1927, la Catedra de critică și estetică literară a Facultății de Litere și Filosofie din Iași, titularizat în 1931, suplinește din 1930 - G. Ibrăileanu fiind din ce în ce mai bolnav - și Catedra de istorie a literaturii
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
din Iași, urmează câteva stagii de specializare în străinătate, la Bonn și Berlin (1922-1924), la Școala Română din Roma (1925-1926). Își susține doctoratul la Iași, în 1925, cu o lucrare despre tehnica povestirii la Plutarh în Vieți paralele, iar pentru docență prezintă în 1931 Étude sur le style de Saint Augustin dans „Les Confessions” et „La Cité de Dieu”, apărut cu un an înainte la Paris. După stagiul de la Roma, publicase cercetarea De Quintiliani fontibus graecis (1927). La Universitatea din Iași
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
ea. Când terminase și rămăsese internă ?a Maternitate, Rim, într-o vacanță de Paște, își făcuse propunerea. El studia atunci mult și trimitea lucrări peste lucrări pe o parte, ce de alta petiții peste petiții ca să i se dea o docență. După nuntă vorbise si ea profesorului C, care o proteja, și, destul de repede, Rim fusese numit asistent la Iași. Norocul lor fusese că marele mamoș C, care era bun cu ea ca un tată, îmbolnăvindu-se tocmai când avea un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oricâte jertfe m-ar costa, numai și numai să mă regrete Mihaela cât mai mult, să mă regrete și să plângă după mine până i-o seca de tot izvorul lacrimilor... ... Acum țineam un curs liber la facultate în specialitatea docenței (păcat că nu-l frecventau decât prea puțini auditori, în special studentele), lucram la o carte Principiile de bază ale Codului Penal și ceva mai rar conferențiam la Fundație ori Ateneu. La una din aceste conferințe luă parte și Alexa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]