29 matches
-
a nu fi rămas prizonierul modelor temporale, ci de a se fi detașat de ele atunci cînd își dovedeau caducitatea. Traseul intelectual parcurs de Paul Cornea reflectă, în mic, parcursul metodologiei literatului din secolul XX - de la istoria literară bazată pe documental pînă la hermenutica literară. Iar traseul gîndirii politice parcurs de același savant caracterizează, la rîndul lui, etapele esențiale specifice epocii noastre: de la utopia comunistă, înțeleasă în sensul generozității sociale fără frontiere, ideologie receptată entuziast în tinerețe, la dezamăgirea cruntă provocată
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
excluderea sa din învățămînt rămăsese valabilă. Dacă mai rămînea în Iași, e probabil că tînărul Hașdeu ar fi obținut reîncadrarea să. Dar a fost chemat la București de noul ministru al Cultelor și Instrucțiunii, Al. Odobescu, fiind numit în Comisia Documentala a monastirilor, Lumina întrerupîndu-si apariția. Așadar, acuzațiile de pornografie aduse scriitorilor în anii treizeci ai secolului al XX-lea, cînd unii prozatori au fost chemați în fața justiției și chiar întemnițați, are vechi antecedente. Călinescu a avut dreptate. Duduca Mămuca e
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
cu cititul, e neîndoielnic că profesia, care l-a deprins să citească meticulos, cu creionul în mină și din scoarță în scoarță, îi va fi, într-un final, fatală. La 10 ani după revoluție, după un deceniu de proliferare a documentalului deseori brut, a jurnalelor, a memoriilor și a monografiilor, ca și cum ar fi singur pe lume, A. Calafeteanu scrie (iar Editură Eminescu îi și publică opera) un... roman-frescă. Sau, cum ni se explică pe coperta IV a cărții, cu o logică
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
face decât să accentueze paradoxul pe care opera lui Norman Manea ni-l semnalează: experiența exilului determină, în cele din urmă, un retur simbolic spre matricea originară, în „casa melcului”, prin intermediul ficțiunii, o ficțiune, ce-i drept, saturată de efluviile documentalului, de resorturile depoziției, ale unei anamneze a traumei, ca și de rigorile unei interogații decisive.
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Pe de altă parte, rescrierea miturilor din Biblie capătă însă și o inevitabilă coloratură ironică, emblematică fiind domnia regelui Solomon, adică a primarului discreționar și destrăbălat al Crăsaniului, în era orânduirii comuniste. Fotografia reprezintă, totodată, și un pretext pentru latura documentală a romanului: „ - Fotografia e un document, dar insuficient! clarifică președintele. Trebuie luați cei doi bătrâni ca pretext pentru a construi o epocă, o istorie a acestei localități. Recuperarea istoriei se realizează punând în funcțiune izvoarele ei autentice, viața de zi
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
prof. univ. Vintilă Mihăilescu“. De asemenea, tot ca efect de autenticitate, vom citi și câteva rapoarte și note informative, care păstrează termenii cunoscuți ai limbajului de lemn al epocii: „monstrul Osman“, „dușman de clasă“, „bandit“, „năpârcă“, „forțe reacționare“ etc. Rama documentală este însă umplută cu relatări fanteziste despre existența milenară a crăsănenilor (Cetatea Helis), despre presupoziția orgolioasă a descoperirii unor morminte tumulare, și cu tot felul de legende despre obiceiurile, năravurile și credințele străvechi ale locuitorilor de pe valea Ialomiței (calchiate, în
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
din Nenorocirile unui slujnicar, în frunte cu protagonistul, nu reprezentau altceva); dar a sfîrșit prin a-și da seama că nu pe acest teren va reuși, ci pe acela al reconstituirii istorice. Contactul cu vechi documente, în calitate de funcționar la Comisia Documentală (începînd cu 1859) și apoi la Arhivele Statului (din 1862), îi relevă adevărata vocație. Evrika! Filimon realizează că numai aici avea să se afirme ca scriitor și începe să-și traducă în viață ingeniosul proiect - acela de a reconstitui o
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
a păzi cît s-a putut chiar și espresiile sale". Dacă includem în Memorie orice proză care pleacă de la un document preexistent, indiferent de conținutul sau de aspectul documentului (scris, oral, iconic), atunci observăm că toate prozele lui Negruzzi sunt "documentale", de la Păcală și Tîndală (culegere de proverbe și de zicători) la celebrul Alexandru Lăpușneanul. Cea mai cunoscută proză a autorului, care trece drept prima nuvelă românească reușită, nu se sustrage nici ea regulii formulate mai sus: în această compunere dramatică
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
avut însă nici o urmare. Mai interesantă este în schimb proza; și aici autorul a vrut cu tot dinadinsul să inoveze, dar de cîteva ori a reușit. Neașteptat se prezintă proza sa istorică, ce implică adînc literatura în reconstituirea de aparențe documentale și riguroase. Inovația frapantă apare de la prima experiență de istorie literaturizată, numită Ioan-vodă cel Cumplit (1865). Aparatul bibliografic, notele, citatele apar aici de dimensiuni strivitoare; dacă le-am lua în serios, ar trebui să avem o monografie unde fiecare afirmație
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
G. Călinescu (singurul care a ridicat de la început rezerve serioase cu privire la Maiorescu, dar a sfîrșit prin a-l analiza atent); apoi Tudor Vianu, campionul exegezei maioresciene; în ultimele decenii, Nicolae Manolescu, Alexandru George și Sorin Alexandrescu. Dacă mai adăugăm contribuțiile documentale, uneori foarte prețioase, ale lui Z.Ornea, Liviu Rusu, George Munteanu, ca și ale multor altora, realizăm că Titu Maiorescu rămîne una dintre cele mai comentate personalități ale literaturii noastre, veritabil magnet pentru glosatori. Mai puțin examinată a rămas valoarea
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
la alta (prezent-trecut, realitate-fantasmă, oraș-localitate patriarhală, social-natural, lumea viilorlumea morților) ies efecte literare nebănuite. Doar un fir epic îi scapă scriitorului pe drum, acela al femeii necunoscute luate la ocazie de câteva ori de către Dinu Pădureanu. Dens și incitant, îmbinând documentalul cu ficționalul, Cei morți înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime și torționari, despre lupta cu demonii exteriori și interiori, despre rezistență și moarte, despre prietenie și onoare, despre speranță și înfrângere. Cu un final totuși deschis
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
de chip, imberb încă și o jucărie în mînile sfătuitorilor săi vicleni și lipsiți de conștiință. Aceștia uneltiră o conjurațiune în contra lui, se puseră în relații tainice cu Vatatzes, tratară cu el condițiile predării Tessalonicului, scoaseră de la el o confirmare documentală a drepturilor și privilegiilor moștenite ale orașului, îl întărîtară pe despotul Dimitrie atât de mult în contra împăratului încît refuză tributul și ascultarea asigurată prin tratat și sub jurământ și-l lăsară să treacă în ochii poporului ca singur pângărit de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viteazul voievod al Valachiei, pentru Polonia și în contra Ungariei. Astfel se încheie între cei doi voievozi și regele Vladislav o alianță defensivă mai cu samă contra Ungariei, iar după chibzuință și în contra altor inamici, pentru a căreia încheiare definitivă și documentală Mircea trimise la Curtea polonă din Radom pe doi împuterniciți, iar Petru pe mareșalul Curții sale Dugoi, unde, la 10 decemvrie 1389, se iscăli tratatul de cei trei aliați. Petru Vodă, legat de Polonia cu jurământul său de vasalitate, era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de tranzit și este secretarul lui Rusten Pașa. Se stabilește apoi la Craiova, unde se numără printre intelectualii orașului. La 1821 dădea lecții particulare și era profesor la Școala Normală din Târgu Jiu. E numit, din 1843, tălmaci în Comisia Documentală de pe lângă Arhivele Statului din București. Aici traduce, în 1849, documentele slavo-bulgare rămase de la Neagoe Basarab. Era prieten cu Văcăreștii, îi cunoștea pe Anton Pann și pe B.P. Mumuleanu. Românizându-și numele, semna și Pedestrășescu. P. a scris versuri în limba
PESACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
fără pragmatism, i se dau mărunte funcții administrative: șef al Biroului francez la Secretariatul de Stat (1857), procuror la secția a doua a Curții de Apel (1859) ș. a., doar în 1860 ocupând un post mai important, ca membru al Comisiei Documentale. Se căsătorește, în 1858, cu Sașa Prejbeanu, fiica naturală a generalului P. D. Kiseleff, înrudită după mamă cu familia princiară rusă Bagration. Duce aceeași existență de boem aristocrat, scandalizând cu deosebire pe rigidul său tată. După ce i se publicaseră câteva
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
asemeni, prezența unui mare număr de bărbați politici, senatori, deputați și alți intelectuali. ședința s-a deschis de venerabila d-na Elena Meissner, președinta Asociațiunii, care înconjurată de întregul comitet conducător a ținut într-un grai dulce moldovenesc, o cuvântare documentală asupra drepturilor civile și politice ale femeilor; după care a dat cuvântul la diferite oratoare care au expus cu mult entuziasm cauza ce apără și dreptatea ei. Dăm mai jos cuvântările ținute la această întrunire înălțătoare care s-a terminat
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît orice „adevăr” documental. Teatralitatea și stilizarea expresionistă caracterizează - nu mai puțin - nuvelele „Luntre și punte“ și „Cu inima’n cap“ (v. și analizele lui Ov.S. Crohmălniceanu din Literatura română și expresionismul), iar elementele de „magie erotică” și de obsesie sexuală dilatorie bîntuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el a dobândit permisiunea, pentru continuarea operei sale, de a trage copie de pe toate documentele arhivului regesc al Poloniei și din arhivele particulare ale principalelor familii nobile, precum Radziwil, Zamojski etc. În acest chip el și-a format o colecțiune documentală consistând din 231 tomuri mari in folio. După moartea lui Naruszewicz, această colecțiune a trecut în posesiunea istoricului și legistului polon contelui Tadeu Czacki, care a așezat-o în biblioteca ce o avea la moșia sa Poryck în gubernamentul Voliniei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
avea la moșia sa Poryck în gubernamentul Voliniei, utilizînd-o el însuși pentru scrierile sale, fără ca să fi fost accesibilă pentru ceilalți. După moartea lui Czacki, la 1819, principele Adam Czartoryski a cumpărat de la moștenitori, între alte manuscripte și rarități, colecțiunea documentală a lui Naruszewicz pentru suma de 12 000 galbeni și-a transportat-o la moșia sa Pulawy în gubernamentul de Lubel, unde iarăși mai nimeni nu putea să o consulte. La 1830, colecțiunea lui Naruszewicz a fost dusă la o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în coborârea lor, vărsau apa pe un jgheab ce ducea la canalul principal de irigație, de unde apoi apei i se dădea cursul dorit de către lucrătorii grădinari la plantele sădite în vetre. Ar fi demn de reținut și faptul că, în documentale vechi, locurile pe care se făceau lucrări de grădinărie se numeau saduri, evident că de la verbul a sădi. Apicultura, domeniu de activitate căruia în trecut i se zicea albinărit, iar celor ce se îndeletniceau cu îngrijirea și înmulțirea stupilor li
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
obstrucții pe care le întâmpină din partea diriguitorilor politicii culturale și educaționale a vremii (care îl destituie temporar din postul de profesor în 1860-1861). În aceste condiții, Hasdeu se mută în 1863 la București, unde este solicitat ca membru în Comisia documentală și în Comisiunea moșiilor mănăstirești iar din 1864 ca responsabil cu editarea Arhivei istorice a României, dobândind, ca publicist, istoric și literat, un prestigiu tot mai mare, care i-a adus și mulți dușmani ("Arhiva istorică a României" este suspendată
HASDEEANA. SECȚIUNE TEMATICĂ BOGDAN PETRICEICU HASDEU. REPERE ALE UNEI BIOGRAFII ILUSTRE. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Petronela Crucianu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1723]
-
obstrucții pe care le întâmpină din partea diriguitorilor politicii culturale și educaționale a vremii (care îl destituie temporar din postul de profesor în 1860-1861). În aceste condiții, Hasdeu se mută în 1863 la București, unde este solicitat ca membru în "Comisia documentală" și în "Comisiunea moșiilor mănăstirești" iar din 1864 ca responsabil cu editarea "Arhivei istorice a României", dobândind, ca publicist, istoric și literat, un prestigiu tot mai mare, care i-a adus și mulți dușmani ("Arhiva istorică a României" este suspendată
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
în orchestra trupei italiene de operă din București. După 1850 a ocupat diferite funcții administrative: „scriitor” și mai târziu „ajutor la masa a doua” la Departamentul Credinței, primind între timp și rangul de pitar, secretar și apoi membru al Comisiei Documentale, iar din 1862, la Arhivele Statului, șef al secției istorice și a așezămintelor publice și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
era fiul Mariei (n. Baldovin) și al lui Haralamb Grandea. Învață la Școala Națională de Medicină și Farmacie a doctorului Carol Davila, terminând, în cele din urmă, și liceul. Subchirurg, medic de batalion, profesor de științe naturale, secretar al Comisiei Documentale, trece, după o perioadă de studii la Facultatea de Filologie și Litere din Liège, prin tot felul de slujbe, mai toate provizorii; fără atestate (nu-și luase licența), este funcționar, profesor la școala macedoromână din București, redactor la „Monitorul oficial
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
gazetei revoluționarilor munteni, „Popolul suveran”. Trezind suspiciuni, este scos din postul pe care îl ocupa la Secretariatul Statului. În 1850, Barbu D. Știrbei, fratele lui Gheorghe Bibescu, îl numește director la Arhivele Statului. Între 1852 și 1857, lucrează în Comisia Documentală. E înălțat la rangul de clucer; devine în 1854 director al Eforiei Spitalelor Civile. La invitația lui Ion Ghica, pornește într-o călătorie prin Siria și Palestina. În 1859, domnitorul Al. I. Cuza îl desemnează director și apoi ministru ad-interim
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]