13 matches
-
aceeași perioadă, francezul Erik Satie distruge convenția formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive. În secolul al XX-lea, tonalitatea își pierde treptat susținătorii, pe fondul dezvoltării unor noi abordări modale, a apariției atonalismului și a sistemului serial (culminând cu dodecafonismul, început în anii 1920). De altfel, una din devizele modernismului din muzică (aprox. 1890-1960) este înlocuirea tonalității cu alte soluții generatoare de scări și funcții sonore. În ciuda acestor evoluții, tonalitatea a fost sprijinită în secolul XX de autori precum Richard
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
din devizele modernismului din muzică (aprox. 1890-1960) este înlocuirea tonalității cu alte soluții generatoare de scări și funcții sonore. În ciuda acestor evoluții, tonalitatea a fost sprijinită în secolul XX de autori precum Richard Strauss sau Jean Sibelius; Arnold Schönberg, creatorul dodecafonismului, a revenit la tonalitate în ultima sa etapă de creație. După 1960, adoptarea gândirii de tip postmodern de către unii autori culți și succesul enorm al muzicii de divertisment au asigurat perpetuarea sonorităților tonale până în zilele noastre. Din aria de divertisment
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
precum Max Reger și Richard Strauss, au folosit serii dodecafonice. Chiar și în opera Idomeneo a lui Mozart există un pasaj în care apar consecutiv patru acorduri de trei sunete, care conțin toate cele 12 sunete ale gamei cromatice. Dezvoltarea dodecafonismului aduce o contribuție semnificativă pe linia atonalismului, tehnică prin care se evită relațiile armonice (acordice) specifice tonalității sau sistemelor modale. ul este o etapă evoluată a atonalismului, care constă în folosirea celor 12 sunete ale gamei cromatice - gama dodecafonică - încadrate
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
George Enescu" din București (1945-1953). În 1953, a fost pensionat. Din 1953 până în 1963 a fost conducător al Biroului pentru muzică simfonică și de cameră al Uniunii Compozitorilor. În această perioadă, s-a "convertit" stilistic de la un folclorism neoclasic la dodecafonism, la neoexpresionism. Dintre lucrările sale cele mai importante se pot aminti: Poem tragic; Șase schițe simfonice; Cinci piese pentru orchestră; In memoriam Anne Frank; Variațiuni simfonice; Poem simfonic; Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru orchestră de
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
de pe Înaltul său soclu chiar și după revolta „modernilor”, un Rodin sau Brâncuși, așa cum un gigant al polifoniei simfonice, concertistice sau camerale, precum Ludwig van Beethoven, nu va aputea fi clintit de pe uriașul său piedestal În ciuda tuturor valurilor de post-romantism, dodecafonism, artă concretă etc.!Ă Sigur, toate artele trăiesc o „criză” cum se spune și, În fața acestei crize care se prelungește de decenii, tehnicile și artele minore - am citat mai sus suprarealismul și descendenții săi, printre care și postmodernismul! - propun nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și care consideră că procentul de impostura pe care acestea îl implică a fost subestimat. Puțini mai cred astăzi în valoarea în sine a noutății sau a originalității în arta. Epoca avangardelor avânt toute chose a trecut. Cubismul, suprarealismul sau dodecafonismul au devenit istorie. Globalizarea începe să însemne tot mai des cultivarea specificităților culturale și lasă locul ideii, mult mai nobile, de diversitate. V-ați miră foarte tare dacă artă europeană s-ar întoarce la clasicismul care a caracterizat-o două
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
viitorului). Totul vă este la îndemînă. Totul pare familiar. Și, ca orice familist convins, sunteți confiscat de grijile și nevoile fiecăruia. De împlinirile și aspirațiile membrilor spiței celor ce slujesc muzica fără a se sluji de ea. Impresionismul, expresionismul, atonalismul, dodecafonismul, neoclasicismul, constructivismul, pointilismul, muzica concretă pe de o parte, Bach, Haendel, Mozart, Beethoven, Schubert, Berlioz, Liszt, Gheorghe Dima, Alexandru Zirra, Mihail Jora, Achim Stoia, George Pascu, Richard Stein, Sergiu Celibidache, George Enescu, în special Enescu, pe de altă parte primesc
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
rămîne doar modurile heptatonice diatonice, autentice și plagale. Asistăm deci la un proces de simplificare, continuat și în secolele următoare cînd vor fi consacrate cele două game ale sistemului tonal: gama majoră și gama minoră. De aici și pînă la dodecafonism nu a mai fost decît un pas, săvîrșit în anii '30 ai veacului trecut cînd s-a instaurat povara unui singur mod - totalul cromatic - ce a funcționat într-un regim temperat (sever și impalcabil), și care a estompat pînă la
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
fățuite și remaiate, călcate și apretate în vederea încropirii unei garderobe muzicale care să țină deopotrivă de cald și de frig și care să contribuie, printr-un recules act de înveșmântare, la redobândirea acelui sens pierdut de frumusețe paradisiacă. 10. O dată cu dodecafonismul și serialismul, muzicile sunt tot mai puțin croite și tot mai mult răscroite. Ca să nu mai vorbim de țesăturile sonore carora li se vede din plin căptușeala (adică, dublura), ca semn că lumea muzicii și muzica lumii sunt (definitiv?) întoarse
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
a determinat să se întrebe asupra sensului lipsirii lui de libertate într-un regim în care se puteau ține conferințe publice despre nereeditatul după război Ion Barbu, poet ermetic și simpatizant legionar, despre pictorul abstracționist Paul Klee și despre creatorul dodecafonismului muzical, Arnold Schoenberg, acela care i-l inspirase lui Thomas Mann pe eroul romanului Doktor Faustus. Întrebare, nu fără temei. Și plină de învățăminte, mai ales pentru cei care astăzi ignoră marile contradicții caracteristice regimului trecut, care au permis ca
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
regula în chip real. Și totuși excepțiile sunt încă în nesiguranță față de lege. Improvizația în jazz are nevoie de un cadru, de o matrice care să o valideze. 5. Excepții care devin pur și simplu regulă. Când Schonberg inventa principiile dodecafonismului serial era clar că excepția nu se mai putea pierde în regulă, și nu mai putea fi absorbită de aceasta. Tăria ei era alta decât cea modelatoare de lege. Într-un fel, serialismul (cu atât mai mult cel integral) înființează
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
constitui o definiție ce vizează mai degrabă aspectul social ori suprafața demersului zappalistic, fiind o încercare de catalogare a fenomenului produs de-un artist greu de (cuăprins într-o sintagmă. Pe undeva, tentativa de simplificare este explicabilă. Muzica simfonică subsumată dodecafonismului poate fi urmărită auditiv pe componente, pe segmente sau pe fiecare instrument, dar nu poate fi înțeleasă decât dacă se ia în considerare tot blocul sonor. Liniaritatea temporală, inevitabilă, e doar un aspect al texturii globale. Ca să intri în rezonanță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
un personaj damnat al rockului. Damnat nu prin ceea ce a oferit lumii, ci prin ceea ce i-a fost dat să sufere cu titlu personal. Muzica lui n-are nimic demonic, nu răstoarnă tipare și formule învechite, cum face, de exemplu, dodecafonismul. Suspectată de legături cu Necuratul, muzica Megadeth a pus sub ochiul opac al consumatorului bovin bubele unei societăți nemiloase. Minciuna, ura, crima, câte alte anomalii, fără de care societatea poate nu funcționează, Mustaine le-a văzut, le-a suferit pe pielea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]