151 matches
-
pasionat. Pylon știți... simbolul unui aerodrom... un stâlp cu un fel de mânecă d-alea meteorologice, în jurul căruia se învârtea toată activitatea antrenamentelor aeriene ale anilor treizeci. Nu, Rânzei, nu cred că mințea. Dar vorbise ca un personaj faulknerian, în dodii... De curiozitate, fiindcă tot scosesem cartea din raft, am început să citesc primul capitol care se intitula Inaugurarea unui aeroport... I-am atras atenția lui Rânzei, simțind nevoia unui ascultător. Nu mai știam dacă romanul fusese tradus și în limba
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
o explicație pentru pasiunea de a ucide, Adrian Năstase nu se mai sinchisește să-i persifleze pe cei care-ndrăznesc să-i reamintească de minima etică a vânatului. De altfel, răspunsurile sale adaugă noi dimensiuni manierei stupefiante a vorbirii în dodii, pretinzând că ne fericește lingvistic de la înălțimea unei logici accesibilă doar celor puțini, aleși și dotați cu armament capabil să extermine nu doar rezervația de la Balc, ci întregul județ Bihor: Este nevoie să aducem la nivel doctrinar un suport pentru
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
el nici măcar n-a îndrăznit să-i privească în ochi pe cei cărora, în aparență, li se adresa. N-a rostit nici un nume, n-a invocat nici o împrejurare concretă. În stilul vechilor plenare ale PCR, Iliescu a vorbit în binecunoscutele dodii în care se specializase Ceaușescu: "un grup de tovarăși au comis niște fapte în anumite împrejurări". Entuziasmul presei, care a găsit un nou prilej de a crea spectacol, rămâne, în cele din urmă, fără obiect. În opinia mea, Iliescu a
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
cetățeni ai României nu sunt aplicabile și tagmei preoțești. Mai mult, prevederile legale care prevăd înființarea Agenției Naționale de Integritate "aduc o gravă atingere autonomiei Bisericii Ortodoxe Române și celorlalte culte." Interesant punct de vedere! Numai că preafericitul vorbește în dodii. "Autonomie" înseamnă cu totul altceva decât încearcă să ne predice dialecticianul de la patriarhie. "Autonomi", în România, sunt și cine vrei, și cine nu: și judecătorii, și sindicaliștii, și parlamentarii, și Guvernul însuși. Ca să nu mai vorbesc de autonomia universitară și
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
iganii continuă să se bată orbește. Bătaie neagră, homerică... Să desfacem strofele Poemei și să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chițu-l omoară, Cocoloș pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară, iar Pipirig a Dodii căciulă taie în două și capu-i despică din creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită străpunse pe Corbea în gemănare și de nu era punga încrețită, îi pătrundea fierul până în spinare... Mândra pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
artificial»: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un «poem citadin“, ‘țăranii cosind’ - un «poem semănătorist», ‘visul cu ochi deschiși’ un «poem suprarealist», ‘vorbirea în dodii’ un «poem dadaist», ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un «poem lettrist», ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un «poem postmodernist» (inter-textualism). O clasificare pe verticală «poem vizual”, «poem sonor», «poem olfactiv», «poem
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
România și de iluzoriile sale "integrări". Drept care trag grabnica concluzie: românii au tot atâta încredere în guvernul român, precâtă încredere are guvernul român în Europa. Să mai spun că cifra în jurul căreia se dă toată această bătălie a vorbitului în dodii e eternul, mioriticul zero al ciobănașului cu ambiții cosmice, dar cu putirințe rivalizând duritatea țâțelor tip silicon ale fetelor din "Hustler"-ul românesc?
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
există aici o asemănare cu personajul-pescar dintr-o povestire inclusă într-un articol mai vechi numit Despre scriitori); copiii îl ațâță, maturii îl acoperă cu ocări: "Golgota lui Bikinski era asfaltul." Bikinski, pictorul de icoane care printre atâta vorbărie în dodii mai scapă și câte o vorbă cu tâlc, ar putea face figura unei rude mai sărace cu duhul a lui Zacharias Lichter sau întruparea stradal-mioritică a unui Palomar, dacă n-ar suferi de o ușoară autofilie (pictează chipul lui Iisus
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
DANIELA POPESCU - VERSURI (4), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016. LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OSTENII Limba română își cheamă ostenii E o chemare la oaste cum n-a mai fost Nu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii, E însuși poporul cel pe care-l trage la rost. Priviri pierdute, speriate, ori goale, Bieții soldați și-aruncă mirați. „Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați. „Îmi veni
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seama, Când și cocosul obosi de cucurăgit?” Citește mai mult LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OȘTENIILimba română își cheamă oșteniiE o chemare la oaste cum n-a mai fostNu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii,E însuși poporul cel pe care-l trage la rost.Priviri pierdute, speriate, ori goale,Bieții soldați și-aruncă mirați.„ Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați.„ Îmi veni
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
ochi și ia-ți cu tine mersul nevoie e de tine să sprijini universul pune-n cui căscatul, nu mai prinde muște că vin hăitașii iernii și-s gata să te împuște nu mai bate câmpii, nu mai vorbi-n dodii și vezi că lângă tine se țes altfel de zodii gătește-te de drum și ia-ți cu tine arcul la vârsta de adult nu-ți mai priește țarcul vezi unde pui piciorul cărarea e abruptă istoria în sine e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
ea și-l vedeau destul de des beat, gălăgios, dar de bună seamă că și el era al lor și avea rolul lui, bine stabilit, căci mama ținea uneori să le amintească că-i tatăl lor, chiar dacă beat și vorbind în dodii. Să se ducă la el să-l liniștească, să-l pupe, să-l mîngîie, să-l iubească, e și el al lor... Și el și mai cine? Zbuciumată cum era, armonia familiei lor își trăgea vlaga din aplecarea mamei lor
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
solicită explicații, faptul banal se transformă într-un conflict existențial și ideologic cu ecouri până la vârful puterii politice centrale. Protagonistul a ieșit, spontan, prin râsul ocazional, din "neutralitatea istorică" a funcționarului care fusese ("ortograf la Vinalcool", după cum își recomandă în dodii ocupația) și intră în miezul politic fierbinte al prezentului. Dracul își vâră coada în mersul liniștit al vieții când nu te aștepți: "Din turnul catedralei, subit transformată în geamie, un muezin cu coarne și coadă mă arăta cu degetul și
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
la pragul insuportabil al unui dialect ininteligibil e un lucru știut, dar acesta nu-i un motiv ca, scriind despre opera lui, să trebuiască să te exprimi tot atît de ilizibil ca el. A fi obscur și a scrie în dodii terminologice nu-i semn de profunzime a gîndirii, ci doar un indiciu al manierismului la care au ajuns astăzi gînditorii contemporani. Pe deasupra, e un simptom al declinului de care suferă disciplina gîndirii speculative. Manierismul e epitaful filozofiei, certificatul ei de
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
-i aducă mai tîrziu celebritatea. Iar cînd mai vezi și poeziile pe care profesorul i le scria studentei, îți dai seama că demonul iubirii îi făcuse un mare bine: îl lecuise pentru o vreme de mania artificioasă a vorbitului în dodii conceptuale. Din cei 50 de ani (1925-1975) cît a durat corespondența lor, primii ani sunt de departe cei mai importanți. E vorba de perioada dintre 1925 și 1929, interval în care iubirea celor doi, luînd forma întîlnirilor secrete, a escapadelor
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
ca spectatorul unei teatru livresc în care autorul, simulînd o bravură nonconformistă, vrea să se dea competent într-un domeniu pe care nu-l stăpînește, apoi gîndul diletantismului este înlocuit de ideea supărătoare că, pe undeva, canadianul acesta vorbind în dodii sofisticate s-ar putea să aibă dreptate, pentru ca în final, precum un sunet de gong vestind sfîrșitul rezistenței interioare, cititorul să realizeze, cu o gheară în inimă, că afurisitul de profet al pierzaniei nu numai că nu bate cîmpii, dar
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau vorbele noastre atunci când trăiam în labirint? chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cerșetorii 19 jocul luminii 20 pietrele 21 tot aurul 22 muzici 23 în legea lor 24 florile de peste zi 25 trecătoare, moartea 26 dimineți cu nor 27 lecția vieții 28 balsamul luminii 29 musca și păianjenul 30 drogați 32 în dodii 33 întrebări 36 liniștea 37 vaier 38 umbra din cuvânt 39 floarea soarelui 40 iubire 41 zile de februarie 42 întunericul 43 amuleta 44 pasărea cu o singură aripă 45 vântul de sud 46 umbra îngropată 47 menirea cuvintelor 48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cum sunt, dar pe mine modul în care numele cititorului a fost introdus pe piața literară românească m-a făcut mai degrabă să ocolesc romanul și puțin a lipsit să nu îl ignor cu totul. Pentru a nu vorbi în dodii, reproduc ad litteram o știre publicată de cotidianul "Evenimentul Zilei" în luna ianuarie a anului 2008: "Marius Daniel Popescu, născut în Craiova, s-a căsătorit cu o elvețiancă și trăiește din 1990 la Lausanne, unde conduce un autobuz al municipalității
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
cineva de adus acasă vreun car nou? Că doar așa, în priveliște, n-aș crede că te duci, luând pe deasupra și boii. DĂNILĂ: Ba mă duc s-aduc acasă carul nostru. SMARANDA: Ei, nu-ți spun eu că vorbești în dodii? Care car și de unde? DĂNILĂ: Greu mai pricepi, măi nevastă! Apoi iaca cum: întâi vând boii, pe urmă cumpăr alții mai mici și-un car, îți iau și ție casâncă și mai încarc pe jumătate carul cu cucoșei de turtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât stă cânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să devii castelan și cancelar și să lupți câinește și să răzbuni un neam luat în râs de toți nobilii aroganți și bădărani din alt neam? De toți troglodiții? Mi se părea că tovarășul contabil-șef începea, în ceea ce privește vorbirea în dodii, să sară calul sau că trebuia dus la un psihiatru. În capul lui, epocile fuzionau de-a binelea, de asemenea și numele personajelor nuvelei cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]