59 matches
-
suprafața lui Henri H. Stahl îndeletnicindu-se cu culegerea de povești populare de la țăranii unor sate supuse monografierii. Totul aproape, în aceste sate investigate, sub raportul credințelor, obiceiurilor, tradițiilor (pe scurt spus, al miturilor) se păstrase ca în vremurile imemoriale, doftoroaia și descîntecele țineau loc de medic, iar agronomia era încă aproape neștiută. Așadar, revenind la scientismul lui Rădulescu-Motru, voi repeta că astfel de interpretări mitologice își au, dimpotrivă, rostul lor de netăgăduit, mai ales că pînă acum o jumătate de
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
boierul cel mare, săracul era tot sărac, nu avea nici din ce să-și pună petic la sac. La acea vreme doctorii lipseau cu desăvârșire, asistentele medicale nu erau, moașele de plasă au apărut mult mai târziu. Pe atunci erau doftoroaiele, care vindecau cu plante medicinale prin masaje, descântece și multe alte procedee. Zavastia a învățat să ajute femeile la naștere și, după un timp, tot satul o știa și îi spunea: Moașa Zavastia, aproape că nu era casă unde să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
umanizat în ultimul răstimp”. (N.S.Dumitru) ( Ciocnesc paharele.Costel vine cu bagajele.Bea și el.Cu toții oftează.) “Un automobil i-au dat Că a umplut cu el ograda... Marca ne-a edificat: Așa-i acum de zestre ...Lada”. (D.C. Mazilu) Doftoroaia Dl.Gogonel era foarte supărat.Alergia se manifesta printr-o mâncărime pe tot corpul. Medicul îi recomandase o alifie de la farmacie.Cumpăra trei cutiuțe pe zi pentru a ameliora erupțiile pielii.Cheltuia zilnic o sută de lei.Cineva îi spuse
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de lei.Cineva îi spuse să meargă la Recea pentru a cere consultații unei femei bătrâne,renumită pentru farmece.Fusese chemată și la Institutul de Medicină din Iași,dar nu-și dezvăluise secretele tradiționale privind puterea plantelor sale. Drumul până la doftoroaie a fost lung.In autobuz era cald și praf.Femeia l-a primit imediat.L-a pus să-și dea jos cămașa.A privit corpul plin de pete roșiatice și i-a spus să-i aducă mai multe produse naturale
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cârciumar să-i aducă două sticle de vin spumos.I-a dat o poțiune. Nu știa dacă soțul clientei a revenit la familie. Dl.Gogonel i-a făcut rost de materialele necesare pentru prepararea medicamentului,a plătit și a cerut doftoroaiei să accepte ca leacul să fie ridicat de o altă persoană,fiindcă alergia nu-i permitea o nouă călătorie.A fost de acord.După o săptămână a venit și unguentul. Alifia era mai închisă la culoare decât cea de la farmacie
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o nouă călătorie.A fost de acord.După o săptămână a venit și unguentul. Alifia era mai închisă la culoare decât cea de la farmacie. Efectul a fost imediat.După prima ungere a corpului a dispărut mâncărimea.A mai primit de la doftoroaie și o sticlă cu băț de mătură în ea.I s-a cerut să nu scoată niciodată bățul din sticlă.Femeia de la Recea a continuat să ofere leacuri celor suferinzi.A reușit să rezolve multe fracturi,cu condiția ca înainte
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
murit.Moștenitorii au avut o surpriză plăcută.Intr-un dulap au aflat o ladă cu numeroase gheme de lână.După ce le-au debobinat pe toate au găsit suluri de bancnote de 100 de lei.O avere.Erau banii pe care doftoroaia îi primise de la clienți săi în timpul vieții... Medicina populară românească e benefică prin valorile anonime.Multe secrete ale leacurilor băbești și ale descântecelor dispar în neant. “...David,du-te la Bîrlad ,căci în țara rusească nu-ți îngădui să stai
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sărit grijuliu Cotman. Mă doare tare locul loviturii de la cap și sunt încă amețit. Stai cuminte, băiete! Ce, crezi că ești vindecat? Oleacă de răbdare! - l-a liniștit Cotman, cu zâmbetul pe buze, cum nu-i era felul. Unde-i doftoroaia, să te doftoricească? - a întebat apoi, râzând de-a binelea. M-o doftoricit deajuns, Măriuța. N-am a mă plânge. Mai bine spune-mi ce face Dochița? I-am spus de necazul tău. O plâns cât o plâns, dar când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea, nu am încotro și am s-o chem. Măriuța s-a arătat, cu zâmbetul pe buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră? Pentru că tu ești doftoroaia, te am ruga să-i pui pe frunte lui Vasilică cel bolnav un șervet ud, pentru că îl doare capul peste măsură. Din când în când, i-l uzi din nou cu apă rece. Poate că are fierbințeală - a presupus Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
retrogradat, ci l-au uns redactor șef adjunct. Și nu din cauză că s-ar fi "abătut". Din contra: ceruse literatură conform dogmei, dar de calitate. Creații majore, nu narațiuni însăilate despre chiaburi care opăresc semințe ca să saboteze recoltele și despre babe doftoroaie. Îndrumarea e necesar s-o întărim din ce în ce mai mult", se rostea el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să trăim, vă rugăm să veniți! Vă promitem o moarte frumoasă, să știți! Viața ne este o stare de grație, Un joc, cu potul, numit satisfacție! Virusul-spion care-și strigase spaima în eter, în momentul acordurilor finale din simfonia vieții doftoroaiei Eliza Gabrovescu (în timp ce pe țânțarul care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și sfătos: „Măi Toadere, de ce nu ești tu om de Înțeles? De ce o chinui pe biata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totală de 2472 persoane, populația ocupată însumează 1656 persoane, adică 67% din totalul locuitorilor. Repartiția populației ocupate pe satele componente se prezintă astfel: Anexe: Cap. IX - Cine are grijă de sănătatea noastră? IX. 1 „Medicina vegetală”. Magie și vindecare. Babe doftoroaie și terapeuți solomonari O lungă perioadă de timp a existat credința că bolile, suferințele, răul care lovește în oameni, fără să țină seamă de vârstă, sunt datorate unor forțe malefice, care, în preistorie, luau înfățișarea unor idoli, cărora trebuia să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul verii: cicoarea, cimbrișorul, osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, mușețelul și pojarnița. Preparatele din aceste plante - iruri, infuzii, ceaiuri, tincturi, legături, creme, erau folosite direct, singure, aplicate pe locul durerosă sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe cel atinsă de deochi, de sperietură, de farmece, să plece pe lume blestemat, să nu se mai întoarcă etc. Descântatul seamănă cu activitatea șamanului de la populațiile din Asia Centrală, care, însă, are o arie de atribuții mult mai largă decât „doftoroaia” din satele românești. La fel ca și în medicina modernă, autosugesștia juca un rol esențial în vindecarea bolnavului care avea adâncă înrădăcinată credința că se va face bine de îndată ce va fi descântat, tămâiat, afumat, cântat de cel sau cea care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a dezvoltat satul Lunca, comuna Filipeni, raionul Bacău, regiunea Bacău”, întocmit de Olimpia Bădăluță, Toader Gheorghe Boca, în vârstă de 90 de ani în 1960, lasă mărturie scrisă cu mâna proprie (10 pagini) care confirmă ceea ce au spusă și doftoroaiele satului: „Din lipsă de tratament medical, sătenii se tratau cu legături din buruieni de leacă și descântece băbești. Pentru ursit se întrebuința strânsul frigărilor, pentru boala cu numele lingoare se întrebuințau buruieni ca: iarba lui Tatin, iarba mare, crăpușnică și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau precipitat galben și alte unsori care pe care le cumpărau de la farmacie; alții luau leacuri de la babele satului. Cei conștienți declarau boala și se tratau la spitalul din Parincea prin injecții cu „Neovalvorsan” și cu bromură de mercur. Dintre doftoroaiele satului amintim pe Floarea Borcea (Borcioaia), Marghioala Andrieș, Ioana Vasilaș, care erau plătite cu bani sau cu alimente. Din cauza neînțelegerii rolului spitalelor, bolile molipsitoare făceau ravagii, deoarece cei mai mulți bolnavi nu voiau să se interneze în spital. Ca buruieni de leacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întâmpla să mori, și se întâmpla destul de des, se zicea formula salvatoare: „Așa a vrut Dumnezeu” sau „N-a avut zile”. În aceste condiții era firescă ca lumea satelor românești să apeleze la magie, descântece, plante medicinale, terapeuți și babe doftoroaie. Pentru țara noastră și, ca să nu generalizăm, spunem zona noastră, „doctorii” au fost cunoscuți târziu, îndeosebi în lumea satelor. Sigur, mulți se vor supăra, dacă spunem că regimul comunist, represiv, care te-a învățat carte, ți-a dat serviciu pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-o, între tata Laie și nea Ilă, frații mai mari ai tatălui meu, pe care-l chema ca și pe mine, Marian, dar pentru consăteni eram Mărian - el și Marinică - eu. Mătușii mele i se spunea așa de către toată lumea, era doftoroaia satului - moșea, scotea măsele, îndrepta oase, punea ventuze, „meseria” asta o moștenise de la mama ei și bunica mea. Tot ei i se mai zicea și Găzăroaia, fiindcă era căsătorită cu Găzaru - Teșcuț după numele adevărat, erau mulți cu numele ăsta
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
acea zi, întorcându-mă de la școală, am găsit-o pe maică-mea în pat, iar alături, înfășată, o mogâldeață de fetiță negri¬ciosă, su¬gând cu voluptate la pieptul ei. Mama Moașa, Găzăroaia, sora mai mare a lui taică-meu, doftoroaia satului, mai era încă la noi, o instruia ce și cum pe cumnată-sa. Maică-mea născuse la bătrânețe, cum aveau să comenteze muier’le prin sat în derâdere, deși prea bătrână nu era. Avea 34 de ani, dar și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
gospodăresc!”; Gura Nenii (Nicolae I. Fetelea) - în tinerețe așa alinta fetele; Lăudică (Nicolae D. Fetelea, Feteluș) - tâmplar căruia-i plăcea să se laude și care promitea mult, dar nu se prea ținea de cuvânt; Mama Moașa, (Găzăroaia, Floarea Teșcuț) - era doftoroaia satului; Mesia (Dinu Sporiș) - om foatre credincios care obișnuiește să apeleze adeseori la îndemnul: „Pocăițî-vă, c-acuș vine Mesia!” (în ianuarie 2011 a împlinit 102 ani, peste 20 de ani a trăit în Vârfu’ Teișului, înălțimea din partea de sud-est a satului
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
timp a trecut de când au intrat înuntru, până au văzut că se se mișcă în sus clanța ușii, lui Năică și Didina li s-a părut o veșnicie, și s-au retras înspământați să audă ce tratament i-a prescris doftoroaia conașului ca să-l scape cu viață, iar ei să nu-și piardă bruma de agoniseală. Între timp bietul om, Năică, blegul de el, îi spusese Didinei că boierul voia să dea foc stogului de fân... și rămâneau pe drumuri și
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
ca unor buni prieteni de familie. - Nu sunteți voi de vină, dragii mei... numai eu port întreaga vină! Nu trebuia să merg lângă stogul de fân, dar uitați ce zic eu: să meargă Didina în sat și să aducă o doftoroaie. - Repede-te Didina, aleargă... - Acușica, boierule. - După câte-mi aduc aminte, aveți pe una baba Bușica... dacă-o fi mai trăind?... că o știu de când eram mic: mi-a descântat de deochi. - Aoleo, conașule!... e catarigă, scorpia... he-he, parcă-a-ntărit-o dracii
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Se îngălbenea, se roșea ca racul și-n scurt timp fața lui căpătase culoarea pământului brun-roșcat. Îi tremurau maxilarele când se gândea că boierul o să-l pedepsească... tocmai acum când îi mergea destul de bine, dar salvarea îi veni odată cu apariția doftoroaiei Bușinca (vrăjitoarea satului) care, fiind învățată de coscarul de moș Cobrescu Ilie, își jucă rolul perfect. Bătrâna îl privi îndelung pe conașul Pandelică, își mișcă de câteva ori capul a nemulțumire, vezi Doamne, boierul ar arăta nespus de rău, iar
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Vărzărești. M-a luat în brațe și a fugit la madam Rașela, soția lui Leiba ce aveau băcălie și crâșma. Co-ana Rașela fiind mai „cu carte” căci bietele modovence erau mai înapoiate, și în satul nostru nu era nici o babă doftoroaie căci s-ar fi dus la ea. Mama era tânără și fără experiență. Coana Rașela i-a spus lui mămică să mă frece pe obraji cu găinat de gașcă, lucru pe care mămică l-a facut întocmai. S-a făcut
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]