37 matches
-
din porturile din Manhattan, nicăieri nu e o coadă atât de mică precum la Governor’s Island. Încă un „secret” al orașului, micuță insulă e un Paradis al bicicletelor, al hamacelor și al tonetelor mobile de unde ies burgeri și hot dogi reinterpretati în rețete fanteziste, lângă alții care se lauda cu Korean Barbecue sau Tacos și Empanadas. Văzut de aici, skyline-ul orașului e rece și impunător, dar tăcut. E liniște, nu se înghesuie nimeni, nu te împiedici de vreun selfie stick
Secretele celui mai copleșitor oraș din lume. Destinația ideală pentru generația corporatiștilor călători by https://republica.ro/secretele-celui-mai-coplesitor-oras-din-lume-destinatia-ideala-pentru-generatia-corporatistilor-calatori [Corola-blog/BlogPost/337832_a_339161]
-
Și-oi ști ca să îi potolesc.” După ce se înduplecară / Nurorile, iute intrară În casă, peste baba care / Nu se-aștepta la înfruntare. De păr, ele au înhățat-o / Și de păreți cu capu-au dat-o Până i l-au dogit de tot / Și au simțit că nu mai pot. Cea mică-n urmă pe ea sare / Și-o ghigosește în picioare. Apoi, îi scoate limba-afară, / O-nțeapă bine și-o presară Cu sare și piper. De-ndat’, / Limba bătrânei s-a
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448553458.html [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
și ale copilului, și cu băiatul de cealaltă mână au intrat pe poarta lui Ion al Chirei. Bărbatul cum a văzut femeia i s-au aprins ochii, precum ai lupului când vede prada. -Ai venit Floare? Glasul lui Ion era dogit de mahorcă, când deschidea gura un miros puternic de băutură se făcea simțit. Bărbatul avea treizeci și opt de ani, era: brunet tuciuriu, tuns zero, cu ochii mari negri, nas coroiat, cu privirea acvilină, buzele subțiri, cu un rânjet permanent
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1483528893.html [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
voia mea, fie... - Nu așa! ci fie în voia ta, adică a celui de sus, a lui Dumnezeu, și nu într-a ta, prostule și năucule! - Ei! fie! d-apoi dacă uit! - Apoi nu uita, că doar nu ți-i dogit capul! - Și ca să nu uit Măria-Ta, scrie-mi vorbele acelea pe-o hârtie i te iscălește ca așa să-mi pot aduce aminte totdeauna, când voi lua hârtia în mână. Ștefan-Vodă, nici visând de gândurile țiganului, luă o hârtie
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
premieră pentru el, i se întâmpla adesea, însă acum chiar nu putea să se dumirească: Cum de este posibil?! Nu prea apucă să găsească vreun răspuns fiindcă, deodată în față ochilor i se făcu și mai întuneric iar o voce dogită de tutun și trăscău îi urlă în gura cam strâmbă: - Da’ tu ce mai vrei bă! și două mâini vânjoase începură a-l strânge de gât. Era, clar, o zi nefastă! Încercă să suspine: mțili... mați... meliți... aaaa! - Meliția, bă
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407255724.html [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
tras nici o geană de pe un ochi, să-și poată duce căldura către noi. Ceasul din perete îmi turuie același ritm de picătură pe tablă veche și ori de câte ori mă uit spre el, are oareșce sfială și mai slăbește din intensitatea glasului dogit de vreme. Sunt iarăși într-un moment ca și surdul în dobă. S-a oprit lumea în loc ori poate timpul, că nu mai aud nimic. E un gol, cum s-ar spune un gol-plin, consistent și obositor, simțit de unii
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1407487067.html [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
sobre, pline de frumusețe : „Sus, lângă Turnul Alb e gri, E rece, vânt și ud. Jos, cerul Tâmpei se-nnegri Și nu există Sud. Brașovul fără tine-i mort, E sumbru, rău, urât. Biserici negre-n suflet port Și orgi dogite-n gât. Contemplu-n cimitirul grec Un nume brâncovean. Și-aș vrea să plec, nu pot să trec, Și te aștept în van. N-am să revin, n-ai să revii : Munți mici, munți mici și triști... Nu mai există
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
nu conta, fiind considerată un amănunt derizoriu; din toamnă și până-n primăvară, „organele” erau îmbrăcate cu costume la două rânduri, haine negre din piele (probabil confiscate de la foștii agenți ai Siguranței), pălării de fetru și ca accesoriu important, o voce dogită de alcool și tutun. Mijloace coercitive folosite: torturi inimaginabile, împrumutate din întunecatul ev mediu, bătăi, uneori până la moartea „subiectului”. Ei bine, când cineva primea „vizita” acestor criminali declarați de către comuniști „apărători ai cuceririlor revoluționare ale poporului muncitor de la orașe și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră vocea dogită de băutură. Răpusă de spaimă, Luana nu îndrăzni să se miște. Era încolțită, lipsită de orice speranță. Cu ochii ațintiți în întuneric și zăpăcită de scurgerea minutelor până în stația unde avea să coboare, începu să se roage. Singurul ajutor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngenunchez. - Ridică-te, Stiliano, nu se îngenunchează în fața unei ființe umane. Vorbea încet, dar tonul nu admitea să fie contrazisă. - Preamărită stăpână, n-am avut nicio clipă intenția de a-l jigni pe regalul tău fiu, am zis cu voce dogită de emoție. - Nu te scuza fiindcă ai ghicit adevărul, ci doar că n-ai priceput ce se ascunde în spatele lui. Regele e răscolit de durere din cauza a ceea ce s-a întâmplat. De-atunci nu mai are somn. Am dat dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lepădare de strălucire, clipă de clipă, a vieții noastre cea de toate miresmele și luminile și sunetele dragi. Cineva, undeva, ăl roagă pe altcienva să-i cumpere un clopot de vacă fiindcă cel vechi s-a stricat sau s-a dogit, nu mai țin bine minte. Și simt că e frumos! Și simt că e trist! Și-s ăndurerat de-o fericire tainică, și doar cineva roagă pe altcineva să-i cumpere un clopot de vacă!!! Să vină criticii și să
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
începem noua viață supralicitând minciuna iliesciană, perpetuând iresponsabilitatea. Acum, toate acestea se răzbună. Dar nimeni nu pare să facă minimele legături. Ca într-o centrală telefonică defectă, firele sunt cuplate haotic și la orice număr ai suna îți răspunde glasul dogit de alcool al ceferistului de la cantonul demult părăsit. Cât și pe cine salvează guvernul Isărescu se vede din măsurile disperate, în serie, luate în ultimele zile. Autodesemnându-se ba țărăniști, ba liberali, ba democrați, actualii "ordonatori de credite" (cum le place
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
uit la el, că mă fascinează arma din mâna lui. - Tragere la țintă, a spus, fără nicio altă explicație. Nu era tânăr, dar nici bătrân; era îmbătrânit. Nu-l văzusem niciodată în realitate; doar la televizor, în trecere, mâncând hot dogi unul după altul, în timp ce anunța o marcă de crenvurști. Asta se întâmplase demult și acum era o celebritate, un magnat, un lider politic. Mânca de-adevărat hot dogii, pentru că era gras, indecent de gras. Era îmbrăcat cu un pulover alb
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
-l văzusem niciodată în realitate; doar la televizor, în trecere, mâncând hot dogi unul după altul, în timp ce anunța o marcă de crenvurști. Asta se întâmplase demult și acum era o celebritate, un magnat, un lider politic. Mânca de-adevărat hot dogii, pentru că era gras, indecent de gras. Era îmbrăcat cu un pulover alb și un șort bleu și niște espadrile fanteziste de culoare bleumarin. Avea ochelari și o mustață zburlită („englezească", spuneau ziarele când îl descriau) iar părul lui era mai
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
faimă, desigur, trecătoare, în care, tu, vestitul, reputatul, crezi nestrămutat - îndoiala pentru tine nu există - fîțîindu-te toată ziua, bună ziua, pe sticla tembelizorului, amețindu-te că gloriola va ține pînă cînd îți vor cădea fălcile, pînă cînd glasul ți se va dogi ca un clopot spart. Bineînțeles, crezînd în nemurirea numelui tău, în veșnicia bunurilor tale, încoronat cu lauri, cinstit cu statui, monumente din marmură, bronz etc. Poetul e dur, dar drept și actual cum nu se mai poate: "Gloria-i închipuirea
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
aleseseră pe mine să mă duc într-un sătuc învecinat, să caut câțiva. Împrumutând o șaretă, - tocmisem un viorist și un țambalagiu. La întoarcere, ne prinsese ploaia aceia grozavă. Țiganii, de frică, să se apere, își puseseră instrumentele în cap. Dogite de atâta apă, vioara, țambalul mai ales, nu mai puteau să scoată un sunet. La un moment dat, se terminase și gazul lampant. Așa că toată noaptea se dansase în beznă, la-ntâmplare, și pe vocea Ilenuții care cânta cel mai
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
acolo... Și n-au avut ce vedea decât o ușă care se închidea încet... Pâcu însă a reluat vorba: Și cum vă spuneam, voi credeți că așa se cântă? Mai ales la o masă ca asta, unde... ulcelele s-au dogit de uscate ce-s? La auzul acestor vorbe, Costache s-a grăbit să umple ulcelele cu vin proaspăt. Asta-i altă treabă. Așa parcă-ți mai vine să trăiești. Dacă tot ai deschis vorba, Pâcule, zi-i ceva din fluier
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe Făt Frumos? Și tu să rămâi cu Ileana Cosânzeana, ai? Apoi eu mă mulțămăsc cu flăcăul ista și pace - a intrat în joc bătrâna. Dacă-i așa, apoi fă bine și umple bărdaca ceea din cotruță, că s-o dogit de când n-am mai băgat-o în samă. Executarea! a îngroșat gluma bătrânul. Moș Dumitre, drept să-ți spun, ți-o ieșit un sfânt din gură. De dimineață, de când alerg, mi s-o cam uscat gâtlejul. Și atâta apă am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare-i Dumnezei, și mi-a da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare-i Dumnezei, și mi-a da zile destule ca să învăț din nou
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sclavă pentru a putea s-o pedepsească după bunul plac, îl apostrofează pe pretorul îndrăgostit drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt un foc în sânu-mi mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el aducea postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un cîntec nu prea bine învățat, ceva cu "tinerețe, tinerețe", n-ar fi fost urît dacă l-ar fi cîntat ca lumea, dar, tot ridicînd praful cu tălpile, vocile se dogeau. La crâșmă prețurile fuseseră urcate cu 10% fără nici o deosebire, banii încasați mergînd într-o cutie de fier ținută la vedere și pe ea fusese lipită o fîșie de hîrtie pe care fusese scris cu tuș negru "sprijiniți cauza", două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prun, Spune, spune, moș bătrân, Spune, caii cum se fură? Noaptea, pe fulgerătură, Or când e negură și ceață Atuncea caii se-nhață... Dar acum, cântecul lui nenea Fănică nu se mai auzea, ca înainte, toată ziua. Glasul bătrânului se dogise, își pierduse mult din farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să dea măcar impresia că totul începe să fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la pianul Bechstein strălucitor. Alese o cupă de cristal și Își turnă puțin din coniacul franțuzesc al tatălui său. Ridică paharul către cele șase vaze pline cu gladiole Înalte. Desfăcu celofanul cutiei cu ciocolată elvețiană fină și moale și gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la municipalitate - sunt atât de uimit. Cu ușurința lui obișnuită, introduse comentarii generale. Cică e tipic pentru Omul de Masă să nu știe diferența dintre Natură și aranjamentele umane. Crede că bunurile ieftine de larg consum - apa, electricitatea, metrourile, hot dogii - sunt precum aerul, soarele și frunzele din copaci. — Chiar așa simplu? — Ortega y Gasset crede așa. Ei, ia să mă duc să văd care sunt pagubele și să aduc femeia care face curat. — Ai putea să dai și tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]