110 matches
-
i-au folosit pe post de oameni-căluș, acum li s-a scos batista din gură și sunt obligați să emită triluri despre eterna și fascinanta țară a lui Ion Ilici Iliescu. Ceva nu merge. De-atâta rumeguș înghițit, au vocile dogite și falseturile sunt detectate până și de-un surd. Să ne mai mirăm că imaginea țării arată cum arată? Când pioni de nădejde sunt Grecu, Magheru sau Melinescu, la ce ne putem aștepta? Acesta din urmă continuă să ne intoxice
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
și-alte stresuri caracteristice vieții de curte, fie cu partenerele aduse chiar de ei din pepiniera partidului, fie puse la dispoziție de organizatori pe plan local, dar toate numai una și una. Așa că Andrew dădu să iasă, dar o voce dogită, binecunoscută, îl opri. “He-he, n-ai greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
iarnă, pe faimoasa pedala a "nemulțumirii populare", ei par să se fi refugiat prin talk-show-uri și dezbateri cu iz intelectual. E o strategie catastrofală, pentru că "textele" unor Văcăroiu, Mitrea, Opreanu - ca să nu mai vorbesc de clasicii Nastase și Iliescu -, în dogita limba de lemn moscovita, sună mai deprimant decât buciumul eminescian (în lectură lui Sadoveanu!) Nu știu dacă la mijloc o fi vreo strategie gândită în laboratoarele alchimistului Iliescu sau, pur și simplu, s-a terminat rezervă de carburant. Nu-mi
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
prieten. Către final, măcinat de boala de ficat - scrie Agopian - „strălucirea lui intelectuală și verbală, o strălucire neegalată de nici unul dintre contemporanii lui, se deteriora rapid, așa că a început să apeleze la vechile paradoxuri, care sunau, din cauza prea multei folosințe, dogite, ca o placă de patefon uzată. Când mă mai nimeream pe acolo, îmi făcea rău fizic să-l văd cum se degradează pe zi ce trece, și intelectual, și fizic. «Lasă, bre, Ago, spunea el, că nu mai durează mult
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
cu ea, altminteri, în urma "telefoanelor fierbinți", am fi riscat să ajungem în zece ani la populația Chinei (fără a avea, însă, după cum nădăjduia Țuțea, și destinul Franței!) La o emisiune a sus-numitei, două cântărețe cu picioare bronzate și voci cam dogite vorbeau despre "sexul oral" și "sexul anal" cu nonșalanța cu care ar fi discutat despre moda de toamnă sau despre noul "make-up" apărut pe piață! Aerul de temeinică, savantă cunoaștere a tot ce ține de lubric, firescul nefirescului te fac
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
de linie mai observ un roman! E vorba de tânărul Mircea Constantin,”racolat” de Federația Internațională pentru turneul olimpic.Imi vine să fredonez imnul Rapidului, „Suntem peste tot acasă”, deși nu sunt fan giulestean... Sunt trezit din reverie de vocea dogita a arbitrului italian „de centru”, care anunță începerea setului trei. Spre cinstea lui,acest arbitru a reușit să-i domolească în multe situații limită pe spectatorii înfocați și să țină meciul în mână... Încep bine „ai noștri”manșă decisivă, au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92543_a_93835]
-
cu ochii săi tulburi, din care se scurgea numai plictis. Însă, după plecarea domnului director, fața sa căzută și zbârcită s-a încrâncenat, privirea i s-a oțelit și, în fine, i-am auzit vocea grohăită, ca dintr-un butoi dogit și gol. - Fii atent, târtan! Comanda la mine! Nu ai voie să-ți faci de cap, nu ai voie să miști în front! Parcă ne pălise cu leuca. Eram complet năuciți, pentru că ne învățaserăm cu felul delicat și afectuos al
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
ne învățaserăm cu felul delicat și afectuos al domnișoarei Iulia. Involuntar și tremurând, copiii au dus mâinile la spate sau le-au încrucișat la piept. Toți se străduiau să ”nu miște în front”. -Trebuie să coborâm milităria, a continuat vocea dogită a domnului Fusulan, ca târtanul să înțeleagă că așa se învață carte ! Vocea lui cea izvorâtă din butoi căpătase accente metalice. Abia atunci am observat că purta pantaloni kaki și paltonul scurt, jerpelit la mâneci, era de aceeași culoare. (O
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată clasa plutea buimăceala și frica. Toți copiii tremurau, mai puțin Mihăiță, care zâmbea radios. El trăsese lozul cel mare: monitor general. Din această băltoacă de năuceală ne-a scos vocea dogită: - Ei, ia să vedem, care ne sunt monitorii și care “onorabilii” mârlani? Urmă o selecție, dar pe ce criterii? Vocea hârâită ne-a edificat: - Scoateți abecedarele! Ne-a pus pe fiecare să citim câte ceva. După ce citeam, auzeam verdictul : “monitor!” sau
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
școlare dacă vom cânta frumos acum. Așa că trebuie să învățăm imnul regal! Cine știe să cânte? Liniște totală. Chestia asta l-a enervat pe domnul Fusulan. Cum? Nimeni nu știe să cânte imnul regal? Și cu vocea lui de butoi dogit a început să gâgâie : - Trăiască regele / în pace și onor / de țară iubitor... După ce l-a chinuit până la sfârșit, ne-a invitat și pe noi să cântăm împreună cu el. Dezastru. Mormăieli de neînțeles sau urlete, precum câinele la lună. Domnul
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
Sui la etajul unu și se apropie de o ușă. Bătu de mai multe ori, dar ușor, prudent. -Nu mai bate, bă, că ies la tine și îți sucesc gâtul! Simți că vocea răgușită, aspră, scoasă ca dintr-un butoi dogit, este a unui om rău, bețiv și violent, în stare să lovească, fără să asculte. Văzuse ea cu mama astfel de oameni și mami îi spusese speriată : „ Să fugi din calea lor, Floricica mamei!” Ceea ce și făcu. Urcă la etajul
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
prin imaginea din oglindă, prin dispariție, prin refuz. Cele două moduri de a spune beneficiază de același timp al cuvintelor și se risipesc în aceleași spații suprapuse, în care la un moment dat chiar ele, cuvintele, sună ca niște promisiuni dogite și false, dar încăpățânate, pentru că se repetă obsesiv, aparent haotic, mânate de nerăbdare. Dar nu acolo, la capătul nerăbdării, se învață arta de a fi răbdător? Și atunci... ce se mai poate întâmpla? Într-un spațiu ce devine brusc circular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Și-apoi, ce mai la deal, la vale, ce e o zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți. Mult îi mai iubea Melania pe poeți... Pe însoritul și omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nume englezesc din Kabul, dughenele cu antichități scot afară covoare pe care le întind direct pe asfalt. Covoare de lână, sau chiar din mătase, cum sunt cele de rugăciune, aruncate în mijlocul străzii, peste care trec în viteză jeepurile armatei și dogitele Toyota Corolla cu volanul pe dreapta. Vânzătorii încurajează mașinile să treacă înainte și înapoi peste covoarele aruncate în noroi, praf și balegă. E procedeul „învechirii rapide“, prin care se prefac covoare țesute săptămâna trecută în antichități din vremea safavizilor. Acolo
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
totală și inexplicabilă! Mocheta avionului era roasă, un ecran mare și plat pe care erau scrise instrucțiunele și două stewardese grase, Îmbrăcate anost și trecute de cincizeci de ani, parcă erau surori, vorbeau la fel de monoton și cu glasuri groase și dogite. După primele zece minute de zbor, Rică Olaru a chemat-o pe una din cele două, a solicitat un coniac mic și a plătit cât pentru trei mari! Noapte, liniște, oameni obosiți și cum nu avea nimic special de văzut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
magnet de o pianină veche, la care Încerca să găsească notele pentru o melodie mai ușoară. Tresărea ori de câte ori cineva ciocănea În ușă și se panica atunci când cineva o deschidea. Îl fascinau sunetele Înalte sau joase și nu realiza că erau ...dogite. Trecuse o lună sau mai bine de când obișnuia să vină zilnic sau chiar de două ori pe zi „să cânte” și avusese norocul de a nu fi surprins de nimeni din cei de care se ferea. Într-o zi de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fiecare pe limba lui a Început să orăcăie că-ți venea s-o iei la sănătoasa fără să te uiți În urmă. -Paștele mamii voastre! Gura! Unde-i mumă-ta?! Femeie ! Unde ești? striga tata cu o voce de clopot dogit, de la atâta băutură. Fă-i să tacă! că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
împotriva voinței mele, am izbucnit în râs, un râs mai puternic ca niciodată, care făcea să-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
văzurăm și pe asta. Lângă el, electricianul Valy, destul de rece și la propriu și la figurat, și alte multe mutre, localnici din X, trambalați in corpore, la locul înmormântării probabil cu un autobuz închiriat. Valy murmură și el cu voce dogită: A fost odată ca niciodată o doamnă contesă de Bethlen, domnule Gerard...și adăugă un crâmpei dintr-o replică de-a lui Henri-Totul pare verosimil, ca un accident de vânătoare... Încuviințând din cap, în fugă, îi răspund cu cuvintele lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am întors eu la cărăușie? Ca să mai apuc a vă spune câte ceva... Numai că așa cu gura uscată am să cotcodăcesc doar ca găinile însetate. Dacă ați luat seama la cele spuse de moș Pâcu, ulcica din fața lui îi cam dogită și vinovatul știu eu cine-i! - a atras atenția Hliboceanu. Costache a sărit de la locul lui și a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Râsul nu se mai oprea. Era o voie bună ca la o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-ți pică în mînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci, flori, păsări, aștri, pietre, munți, oameni, gândaci, șobolani, case, totul e un zbucium sexual ce produce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-ți pică în mînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de copac Într-o poziție verticală și lovea cu ciocul, la intervale neregulate, În copacul scorburos, sunetele rezultate răsunau În pădure ca cele ale unei mitraliere dogite. Copilul, care știa să vorbească binișor la cei trei anișori ai săi, nu a articulat nici un cuvânt și bucuros peste margini, În timp ce pulsu-i creștea vertiginos, Întinse mâinile amândouă În direcția ciocănitorii. Trăirile intense, făcu să uite de semnele și indicațiile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]