113 matches
-
Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense jos rostogolindu-l, siliră sfera Groaznică. Soarele, împurpurîndu-se precum un leu feroce-n lanțuri 224, Se coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea lui Urizen să dea lumină-Abisului, Să lumineze-n timp de zi Războiul, s-ascundă tainicele-i raze-n timp de noapte, Fiindcă el
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
arătă-n adîncuri dedesubt. Precum atunci cînd súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe paturi, Strigắ, " S-au Sfîrșit Vremurile!" el tresaltă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sugerează atingerea cunoașterii cosmice integrale ca urmare a parcurgerii fazelor alchimice esențiale (albedo-rubedo). Altfel spus, "floarea albastră", asociată cu "floarea roșie" și noțiunea de "ev de aur", semnifică reîntoarcerea omului la rangul de Om Cosmic. 326 (IX, 564) cu glas dogit răcnesc chipurile omenești (hoarse roll the human forms): Sau "se rostogolesc haotic" (hoarse înseamnă și "discordant"). 327 (IX, 580) secera de-aramă și-o coasă ce-i de fier: Este sugerată alternanta și cooperarea sincronica dintre ordine și dezordine (arama
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-alte stresuri caracteristice vieții de curte, fie cu partenerele aduse chiar de ei din pepiniera partidului, fie puse la dispoziție de organizatori pe plan local, dar toate numai una și una. Așa că Andrew dădu să iasă, dar o voce dogită, binecunoscută, îl opri. “He-he, n-ai greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ochiul avangard la orbul sânge. Axios! Dignus est! Desleagă-mă muntenie menită De-acest arhaic Babel-turn tiraniu Șaman extraterestru/ mie craniu. Eretici corbii penele agită Și pe clopotnițe în danțul straniu Cu gheara scriu versete în hittită. Pierdu-i samariteanca/ cea dogită Ca muntele din care scoți uraniu Seismele și inspirata lavă: Moldava miazănoapte/ transfocare. În flama unghiului o piatră sclavă Îndepărtându-se de lege speră Din forme de asceză efemeră A trupurilor meta/ lepădare.
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
i-au folosit pe post de oameni-căluș, acum li s-a scos batista din gură și sunt obligați să emită triluri despre eterna și fascinanta țară a lui Ion Ilici Iliescu. Ceva nu merge. De-atâta rumeguș înghițit, au vocile dogite și falseturile sunt detectate până și de-un surd. Să ne mai mirăm că imaginea țării arată cum arată? Când pioni de nădejde sunt Grecu, Magheru sau Melinescu, la ce ne putem aștepta? Acesta din urmă continuă să ne intoxice
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
iarnă, pe faimoasa pedala a "nemulțumirii populare", ei par să se fi refugiat prin talk-show-uri și dezbateri cu iz intelectual. E o strategie catastrofală, pentru că "textele" unor Văcăroiu, Mitrea, Opreanu - ca să nu mai vorbesc de clasicii Nastase și Iliescu -, în dogita limba de lemn moscovita, sună mai deprimant decât buciumul eminescian (în lectură lui Sadoveanu!) Nu știu dacă la mijloc o fi vreo strategie gândită în laboratoarele alchimistului Iliescu sau, pur și simplu, s-a terminat rezervă de carburant. Nu-mi
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
A sări direct la impunerea prin lege a unui anumit statut poate că merge când te referi la realitățile din interior. Când e vorba de cele externe, dulceața cuvântului cultural poate fi de mii de ori mai eficientă decât sunetul dogit, săpat în bronz, al vocabulei legislative.
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
cu ea, altminteri, în urma "telefoanelor fierbinți", am fi riscat să ajungem în zece ani la populația Chinei (fără a avea, însă, după cum nădăjduia Țuțea, și destinul Franței!) La o emisiune a sus-numitei, două cântărețe cu picioare bronzate și voci cam dogite vorbeau despre "sexul oral" și "sexul anal" cu nonșalanța cu care ar fi discutat despre moda de toamnă sau despre noul "make-up" apărut pe piață! Aerul de temeinică, savantă cunoaștere a tot ce ține de lubric, firescul nefirescului te fac
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
prieten. Către final, măcinat de boala de ficat - scrie Agopian - „strălucirea lui intelectuală și verbală, o strălucire neegalată de nici unul dintre contemporanii lui, se deteriora rapid, așa că a început să apeleze la vechile paradoxuri, care sunau, din cauza prea multei folosințe, dogite, ca o placă de patefon uzată. Când mă mai nimeream pe acolo, îmi făcea rău fizic să-l văd cum se degradează pe zi ce trece, și intelectual, și fizic. «Lasă, bre, Ago, spunea el, că nu mai durează mult
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
presupuse fluctuații. Apoi, un gest inutil ocrotitor: „Ajuns aici, căutătorul de gunoaie/ împăturește cu grijă cartea/ într-un ziar prăfuit și scoate/ din geanta sa burdușită cu tot felul de lucruri/ câteva pagini desprinse din Pateric,/ silabisind cu o voce dogită.” (p. 22) Până acum, livrescul fusese o simplă prezență. Ghilimelele funcționau ca semne de punctuație. Servind, cu alte cuvinte, gramatica poeziei, nu poezia însăși. Citatele, prea înalte pentru a mai fi și expresive, nu făceau decât să pregătească, parcă, o
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
am întors eu la cărăușie? Ca să mai apuc a vă spune câte ceva... Numai că așa cu gura uscată am să cotcodăcesc doar ca găinile însetate. Dacă ați luat seama la cele spuse de moș Pâcu, ulcica din fața lui îi cam dogită și vinovatul știu eu cine-i! - a atras atenția Hliboceanu. Costache a sărit de la locul lui și a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Râsul nu se mai oprea. Era o voie bună ca la o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Lasă-ne singuri, căpitane. Glasul îi era liniștit și autoritar. Căpitanul plecă, privind țintă înaintea sa. Cayle se așeză. - Mi se pare că-mi amintesc figura dumitale, spuse Medlon. Îmi pare rău, atunci am băut puțintel, adăugă cu un râs dogit. Cayle se gândi că ceea ce spusese-celălalt despre Împărăteasă putea fi periculos pentru un om aflat în poziția lui. Zise cu voce tare: - N-am avut impresia că s-ar fi întâmplat ceva neobișnuit, domnule colonel... Totuși, dacă stau și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nume englezesc din Kabul, dughenele cu antichități scot afară covoare pe care le întind direct pe asfalt. Covoare de lână, sau chiar din mătase, cum sunt cele de rugăciune, aruncate în mijlocul străzii, peste care trec în viteză jeepurile armatei și dogitele Toyota Corolla cu volanul pe dreapta. Vânzătorii încurajează mașinile să treacă înainte și înapoi peste covoarele aruncate în noroi, praf și balegă. E procedeul „învechirii rapide“, prin care se prefac covoare țesute săptămâna trecută în antichități din vremea safavizilor. Acolo
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Și-apoi, ce mai la deal, la vale, ce e o zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți. Mult îi mai iubea Melania pe poeți... Pe însoritul și omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
într-un glob orbitor. Se auzi un tunet și o clipă aerul din încăpere deveni dogoritor. Podeaua se umflă și luminile se aprinseră. A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea tot lîngă el. Fruntea îi era transpirată și-și ștergea cu rîvnă ochelarii cu o batistă. Ecranul gol era crăpat dintr-o margine în cealaltă, dar microfonul era agățat cu grijă sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe pelicula proastă și se așterneau pe ecran. Lucrurile de neînțeles ce se petreceau între persoanele grave ce-și tot strângeau mâinile sau umblau de colo-colo prin holde și prin oțelării erau comentate de o voce însuflețită, bărbătească, atât de dogită însă, de parcă și-ar fi strigat cuvintele într-o pâlnie de tablă. Pe fondul, mereu același, al unui fel de muzică pe jumătate populară, pe jumătate simfonică, defilau treierătoare, urcau electricienii pe stâlpii de înaltă tensiune, ieșeau din șuturi minerii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el fu cel ce apăru în prag, însoțit de un tânăr, un scutier robust, înarmat până în dinți. înaintând în încăpere cu dezinvoltura ce îi venea de la faptul că era, la urma urmei, ocupantul de drept, i se adresă cu voce dogită: — Totul e gata, Prefectule. Ricarius, aici lângă mine, îți va fi călăuză până la Genava, cu două dintre gărzile mele. — Bine, Wolfhram. în ceea ce mă privește, sunt nerăbdător să pornesc la drum. Vocea comandantului gărzii deveni șovăitoare: — Sper că adăpostul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împotriva voinței mele, am izbucnit în râs, un râs mai puternic ca niciodată, care făcea să-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-ți pică în mînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
studiază concentrat ultimul raport privind dotarea și echiparea noilor subunități de recruți din componența regimentului. Pe măsură ce parcurge datele prezentate în maniera lucidă și realistă proprie șefului său de stat major, maiorul Moga, chipul său exprimă foarte clar îngrijorare extremă. Sunetul dogit specific unui telefon militar de campanie, îi întrerupe lectura atentă. Ridică imediat receptorul. Alo? Domnule general, am onoarea să vă salut! ...... Da, domnule general, eu am dat ordin telefonistului să-mi facă urgent legătura cu biroul dumneavoastră. Este ceva extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
E o metaforă despre Întrega experiență a școlilor pregătitoare, spuse Jerome. Fiecare generație mușcă din următoarea, transformându-i În strigoi. ― Jerome a fost dat afară din nouă școli particulare. ― Și o să mă răzbun pe ei! proclamă Jerome cu o voce dogită, amenințând În aer cu pumnul. Apoi, fără alte cuvinte, alergă până la bazin și sări Înăuntru. Din săritură, se răsuci În aer, cu fața spre noi. Slab, cu pieptul supt, Jerome stătea suspendat În aer, alb ca o bezea, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin imaginea din oglindă, prin dispariție, prin refuz. Cele două moduri de a spune beneficiază de același timp al cuvintelor și se risipesc în aceleași spații suprapuse, în care la un moment dat chiar ele, cuvintele, sună ca niște promisiuni dogite și false, dar încăpățânate, pentru că se repetă obsesiv, aparent haotic, mânate de nerăbdare. Dar nu acolo, la capătul nerăbdării, se învață arta de a fi răbdător? Și atunci... ce se mai poate întâmpla? Într-un spațiu ce devine brusc circular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
împiedicat de ceva și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor întortocheat, de pereții căruia erau sprijinite mobile vechi, tăblii metalice de pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțelege, dar dacă îi amintești soarta ta amară, de orfană, lasă fierul de frizat unde se nimerește și te ia la pieptul ei care miroase a bucătărie și a levănțică, tu ești puiul madamei Ana, îți șoptește cu vocea ei dogită, nu sunt eu doica ta ? Nu e Spiridon fratele tău de lapte ? Și cât trăiește madam Ana, să știi că nu ești singură pe lume ! Și ai și o soră grijulie, și mai este și conu Ștefan, ce om bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]