13 matches
-
bazate pe „evlavie ortodoxă” și pe „raționamente justificate de textul biblic”. Acesta este Dumitru Stăniloae. Adeseori se invocă oportunitatea redescoperirii operelor patristice - „o bogată vistierie de cunoștințe” și un arsenal științific de apărare a dreptei credințe. Un autentic și reprezentativ dogmatician „a fost pregătit” de activitatea celor de dinaintea teologului Dumitru Stăniloae, mai ales de teologii din jurul instituțiilor de formare a clerului, pe care Doctorul în Teologie Cristinel Ioja le descrie cu rigoare, evidențiind rolul avut de profesori în depășirea condiției lor
CRISTINEL IOJA, O ISTORIE A DOGMATICII ÎN TEOLOGIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, EDITURA PRO UNIVERSITARIA, BUCUREŞTI, 2013, 622 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Recenzie_cristinel_ioja_o_i_stelian_gombos_1390901988.html [Corola-blog/BlogPost/347715_a_349044]
-
construi un discurs, cu argumente, motivații, limbaj și sintagme atent utilizate. Explicațiile de la subsolul paginilor justifică afirmațiile argumentative. Prin acest volum, Domnul Cristinel Ioja se așează și aliniază, cu multă competență, probitate intelectuală și morală, respect și onoare, în rândul dogmaticienilor români, conținutul cărții fiind expresia unui cuget clar și limpede, a unor convingeri ferme și a afirmării unor opinii personale dintre cele mai productive, competente și eficiente Acum, în încheierea acestei umile recenzii, îi dorim, cu toții, distinsului autor, pe care
CRISTINEL IOJA, O ISTORIE A DOGMATICII ÎN TEOLOGIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, EDITURA PRO UNIVERSITARIA, BUCUREŞTI, 2013, 622 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Recenzie_cristinel_ioja_o_i_stelian_gombos_1390901988.html [Corola-blog/BlogPost/347715_a_349044]
-
sale de teolog, eseist, traducător și poet. De aceea îmi revine sarcina de a mă opri asupra contribuției Domniei sale în domeniul literaturii patristice, exegezei biblice și teologiei. Scrierile sale aduc o contribuție importantă la descifrarea scrierilor sacre și oferă teologilor dogmaticieni și moraliști o serie de repere clare în aprofundarea teologiei trinitare, hristologiei, pneumatologiei, mariologiei, angelologiei și demonologiei. Traducerea Evangheliei după Matei (2009), în ediție bilingvă, include textul român și cel în greaca veche, oferind un amplu comentariu biblic privind variantele
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” by http://uzp.org.ro/cristian-badilita-laureat-al-premiului-acad-constantin-erbiceanu/ [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
magistratului"), în care protesta împotriva tiraniei în chestiunile religioase și afirma că e legitim ca un popor să se opună practic unui magistrat nevrednic, chiar folosind arme sau destituindu-l, dacă este necesar. Pe scurt, fără a fi un mare dogmatician, asemenea maestrului său, nici un geniu creator pe tărâm ecleziastic, Beza dispunea de calități care l-au făcut faimos ca umanist, exeget, orator și lider în chestiuni politice și religioase, calificându-l pentru a fi călăuza calviniștilor din întreaga Europă. În
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
modificări în problema prăznuirii sfintelor sărbători. De fapt, materialul transpus reprezintă unul din cele trei răspunsuri pe care Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului îl dă unor teologi protestanți din Tübingen, între 1573-1581. Acest text este considerat de unii dogmaticieni ai Bisericii Ortodoxe precum I. N. Karmiris, în Monumente dogmatice și simbolice ale Bisericii Ortodoxe Sobornicești (Editura Limba greacă, 2 vol., Atena, 1960-1963), ca făcând parte dintre acele texte dogmatice neratificate de vreun sinod ecumenic, dar având un grad de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
zile, În diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal Îmi asum calitatea de felix amator Într-un domeniu În care singurii „performanți” rămân Îngerii și sfinții. Mă gândeam, la Început, să redactez un Prolog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu lăsase nici o dispoziție precisă (originea sufletelor, sfârșitul lumii, soarta diavolului etc.). A vorbi despre „Învățături ferme ale credinței” la Începutul secolului al III-lea pare cel puțin Îndrăzneț, chiar dacă cel care o face se bucură de reputația unui bun dogmatician. În paginile care urmează, Stăniloae prezintă origenismul „așa cum a fost el condamnat de cele două Sinoade ecumenice, din 543 și 553”, după cartea lui Hans Jonas, Von der Mythologie zur mystichen Philosophie, Göttingen, 1966. Se cunoaște teza, deformantă, a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sufletului, care-și caută mântuirea și Înaintează pe drumul său În comuninea cu semenii”. Acest fragment ne oferă o caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a Încetat niciodată să fie un dogmatician) sunt mereu așezate Într-o perspectivă duhovnicească, În vreme ce experiența duhovnicească Își are rădăcinile bine Înfipte În solul Tradiției. Dogma și Tradiția sunt cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
morții neașteptate a unui popstar cuprins de scandaluri sau cea publică a unui papă transmisă de mass-media. Nu sunt mai puțin critic decât oricine critică religia. Raționaliștii ar trebui să fie mai apropiați de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul ideologic pot fi o superstiție, la fel și dogmatismul teologic. Oricum îmi doresc prea puțin să discut atât cu raționaliștii rigizi, cât și cu dogmaticii imobili. De
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
zile, în diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal, îmi asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanți” rămân îngerii și sfinții. Mă gândeam la început să redactez un Prolog
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu lăsase nici o dispoziție precisă (originea sufletelor, sfârșitul lumii, soarta diavolului etc.). A vorbi despre „învățături ferme ale credinței” la începutul secolului al III-lea pare cel puțin îndrăzneț, chiar dacă cel care o face se bucură de reputația unui bun dogmatician. În paginile care urmează, Stăniloae prezintă origenismul „așa cum a fost el condamnat de cele două Sinoade ecumenice, din 543 și 553”, după cartea lui Hans Jonas, Von der Mythologie zur mystichen Philosophie, Göttingen, 1966. Se cunoaște teza deformantă a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care-și caută mântuirea și înaintează pe drumul său în comuniunea cu semenii”230. Acest fragment ne oferă o caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a încetat niciodată să fie un dogmatician) sunt mereu așezate într-o perspectivă duhovnicească, în vreme ce experiența duhovnicească își are rădăcinile bine înfipte în solul Tradiției. Dogma și Tradiția sunt cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
modificări în problema prăznuirii sfintelor sărbători. De fapt, materialul transpus reprezintă unul din cele trei răspunsuri pe care Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului îl dă unor teologi protestanți din Tübingen, între 1573-1581. Acest text este considerat de unii dogmaticieni ai Bisericii Ortodoxe precum I. N. Karmiris, în Monumente dogmatice și simbolice ale Bisericii Ortodoxe Sobornicești (Editura Limba greacă, 2 vol., Atena, 1960-1963), ca făcând parte dintre acele texte dogmatice neratificate de vreun sinod ecumenic, dar având un grad de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]