707 matches
-
aparține nici individului nici colectivităâii umane și își are originea în spiritul absolut al divinității. Din această cauză evidența este inatacabilă de către om. Evoluția cunoașterii umane și a practicii în special tehnice au infirmat valoarea acestei teze. În perioada contemporană dogmatismul s-a concretizat într-o altă concepție despre cunoaștere anume în pozitivismul logic. Acest dogmatism se referea tot la criteriul adevărului dar nu privind axiome ci privind judecățile singulare. Cunoașterea nu este certă decât în măsura în care ea se concretizează în propoziții
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
Din această cauză evidența este inatacabilă de către om. Evoluția cunoașterii umane și a practicii în special tehnice au infirmat valoarea acestei teze. În perioada contemporană dogmatismul s-a concretizat într-o altă concepție despre cunoaștere anume în pozitivismul logic. Acest dogmatism se referea tot la criteriul adevărului dar nu privind axiome ci privind judecățile singulare. Cunoașterea nu este certă decât în măsura în care ea se concretizează în propoziții logice atomare și se referă fiecare din ele la câte un fapt nedecompozabil deci atomic
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
poziția sa de de bază, criticismul însuși, este un raționalism pancritic. Fără necesitatea ca vreodată să se apeleze la atoritate sau justificare, raționalismul pancritic este capabil să-și mențină poziția integral și complet din moment ce nu este vinovat de relativism sau dogmatism. Eroarea logică a ultimul om în picioare - Argumentele victoriei în alegeri sau în război sunt validate axiomatic de victorie. Este cunoscută și sub denumirea de "Învingătorul ia totul". Eroarea logică a martirului - Cel care pierde este axiomatic corect în virtutea pierderii
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
Maiștri și învățăcei” (1979). La mare interval de timp, i se publică și două piese „Drumul diamantelor”, în 1961 și „Vîrsta succeselor”, în 1988. Toate operele sale, scrise într-o limbă română suplă, cursivă, elegantă și chiar scînteietoare, total opusă dogmatismului epocii staliniste și hrusciovene, care încercau prin orice mijloace rusificarea Basarabiei, sînt supuse unor critici vehemente datorate cezurii epocii și acoliților/cozilor de topor ale momentului. Ca atare, văzându-se atacat constant, chiar cu violență, prin românismul evident al scriiturii
Alexandru Cosmescu (jurnalist) () [Corola-website/Science/330210_a_331539]
-
o opune limbajului psihologic „occidental”. Plecând de la cartea sa despre fundamentalismul religios, în 1999 Rotenberg a întreprins câteva dialoguri unice în Egipt pentru a explora învățămintele educaționale -interconfesionale care se pot trage din Midrașul evreiesc și care izbutesc să neutralizeze dogmatismul religios prin aderarea la principiul pluralistic al interpretării. După 2002 el a participat la dialoguri intercofesionale similare în Israel, în Croația și Turcia. 1999 *The Yetzer: A Kabbalistic Psychology of Eroticism and Human Sexuality (Instinctul:psihologie cabalistica a erotismului și
Mordechai Rotenberg () [Corola-website/Science/337180_a_338509]
-
sperând ca ea să "integreze grandioasa ecuație cosmică". D-503 menționează că este profund tulburat de conceptul rădăcinii pătrate a lui -1 - baza "numerelor imaginare" (imaginația fiind dezaprobată de Statul Unic). Punctul de vedere al lui Zamiatin, probabil în lumina dogmatismului crescând al guvernului sovietic din acea perioadă, pare a fi că este imposibil să se înlăture toți cei care se revoltă împotriva unui sistem, spunând asta și prin intermediul lui I-330: Nu există o revoluție finală. Revoluțiile sunt infinite."
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
excesivă. Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începută în 1963, este numit profesor titular în 1990. Predă, de asemenea, și studenților străini. Debutează cu cronica literară în "Gazeta literară", acceptând întocmai clișeele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei "Contemporanul" din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.“, „Laudă creației“, "Contemporanul", nr. 44, 1. nov.
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
și distinctă, fiind pregătit să se mulțumească fie și cu o singură judecată certă: aceea că nu se poate cunoaște nimic intuitiv în mod clar și distinct. Pentru prima oară în istoria filosofiei, această îndoială intuiește un fapt pe care dogmatismul precartezian l-a considerat de la sine înțeles: certitudinea existenței subiectului cugetător. Îndoindu-se de tot și de toate, Descartes observă faptul că el, cel care cugetă că se îndoiește, trebuie să existe. "Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum". Aceasta constituie
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
Cuvinte potrivite. Ceea ce îl impresionează și pe autorul Paginilor de critica literară este extraordinarul geniu verbal arghezian, de o forță hugoliană, de o materialitate copleșitoare". O atenție deosebită e acordată poeziei de inspirație religioasă, cea ocultată sau deformată în anii dogmatismului realist socialist. Opinia lui Vladimir Streinu despre Arghezi e asa de înaltă încât îl așează alături de Paul Valéry, T.S. Eliot, Giuseppe Ungaretti, socotindu-l și el cel mai mare poet după Eminescu". Foarte receptiv a fost criticul și la poezia
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
omului. Poe a fost membru al mișcării romantice americane, iar poetul din sonetul lui Poe explorează în consecință ciocnirea inevitabilă dintre perspectivele romantice asupra vieții și lipsa de chibzuință a industrializării. Poetul din sonetul lui Poe este îngrijorat și respinge dogmatismul științific pentru că îl consideră prea lipsit de imaginație si stagnant. Pentru el, știința este un prădător sau, ca un vultur, un mâncător de hoituri și i-a paralizat distrugător imaginația cu „realități plictisitoare”. În critica sa adusă științei, el face
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
debutantul în poezie și reflecție filosofica Lucian Blaga, pe "cetățeanul lumii" Walt Whitman, din care a și tradus, ori pe esteticianul Tudor Vianu, a cărui opera îi dădea ocazia să pledeze, în opoziție cu ceea ce i se părea a fi "dogmatism estetic" și antiistorism, pentru coborârea în "concretul însuși al faptului artistic, care înseamnă mobilitate, transformare, devenire". O culegere de Studii despre arta au readus în atenție în 1980 contribuția să majoră în acest domeniu, iar în 1985 i se publică
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
căutător) este într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate. Denumirea de este folosită și pentru a desemna o școală din filosofia antică grecească. Scepticismul se opune dogmatismului. Un sceptic "global" sau complet susține că oamenii nu au nici un fel de cunoaștere, că pretenția de a cunoaște ceva este, fără excepție, incorectă. Un sceptic "local" sau parțial susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii. Atitudini sceptice
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
clasice și care avea puternice vederi teologice. În cursul anilor petrecuți la Cambridge, Milton a scris poezie în latină și engleză, inclusiv oda "On the Morning of Christ's Nativity" (În dimineața nașterii lui Isus Cristos, 1629). Dezgustul său față de dogmatismul din ce în ce mai accentuat din cadrul bisericii engleze a constituit motivul pentru care Milton a renunțat mai târziu la planurile sale de a deveni preot. Poemele timpurii, printre care "Comus" și "Lycidas" (elegie la moartea prietenului său, poetul Edward King, în 1637) sunt
John Milton () [Corola-website/Science/298779_a_300108]
-
fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri și State. 1.3. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democrația și Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului și confirmă normele enunțate în instrumentele internaționale cu privire la drepturile omului. 1.4. În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranța nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii în această
Ziua Internațională a Toleranței () [Corola-website/Science/314145_a_315474]
-
Rousseau, care, după propriile-i cuvinte, îl aduc pe "drumul drept" și îi provoacă o "revoluție în reflecție". Kant crezuse până atunci că sursele cunoașterii nu se află în experiență ci în spirit, în rațiune. Aceasta era teoria intelectualistă sau dogmatismul. Pentru Hume, dimpotrivă, toate cunoștințele noastre sunt ivite din experiență. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinită pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta în încercarea unei sinteze a amândurora, ideea că experiența și judecata permit deopotrivă cunoașterea. Așa cum va scrie
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Prin aceasta, Popper ia poziție împotriva metodei hermeneutice a psihologizării, lipsită de obiectivitate, întrucât totul este redus la motive individuale, și - în același timp - împotriva istorismului, care încearcă să explice fenomenele prin necesitatea istorică și, în consecință, poate duce la dogmatism. Progresul cunoștințelor și înțelegerea dezvoltării teoriilor alcătuiesc împreună o teorie a cunoașterii, care admite că nu este posibilă o perspectivă globală a problemelor. În consecință, fiecare ipoteză precum și verificarea oricărei teorii științifice sunt motivate de un interes, care derivă din
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
subiectivismul și relativismul occidental. Sistemul filozofic va stimula jainiștii să tolereze și să ia în calcul opiniile celor din jur ca pe niște noi fețe prin care adevărul se lasă cunoscut și atrage atenția că nicio religie cu tendințe spre dogmatism, nici chiar de-ar fi o religie jainistă, nu poate revela realitatea, din cauza propriei limitări orizontice. Doctrina jainistă folosește practicile meditative ("yoga") pentru dobândirea scopului ultim. Prin cultivarea credinței în învățăturile tirthankarașilor, a cunoașterii adevărate a realității și a activității
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Dunăre-Marea Neagră), Pasărea furtunii (consemnând superioritatea relațiilor de producție comuniste în mediul pescăresc), semnează un atac la adresa lui Tudor Arghezi, superior ca vehemență și violență celui al lui Sorin Toma, teoretizează entuziast în marginea trăsăturilor caracteristice noii literaturi, la nivelul unui dogmatism cu nimic inferior celui cultivat de Ion Vitner, N. Moraru etc. Deși ar fi doar aproximativă relevarea mecanismului psihologic al acestei (să-i zicem:) opțiuni, dacă nu chiar imposibilă (nici mărturisirile scriitorului, din cele două ample convorbiri purtate cu Eugen
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
reprezentat ultima răbufnire a feudalității în Europa. Luptele ulterioare care au avut loc în statele acestui continent s-au dat între vechiul regim aristocratic și noul regim democratic. Aceste lupte au impus principiul egalității în locul privilegiilor și vechilor ierarhii, iar dogmatismul clerical și regal a fost înlocuit cu libertatea de gândire și de exprimare, în timp ce imobilismului economic i-a luat locul libera concurență. În fruntea numeroaselor mișcări sociale revoluționare s-a situat burghezia, care era interesată în toate aceste schimbări. După
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
Simona Vasilache Prînzul ecumenic are a face cu dogmatismul cam cît purced dietele noastre de azi din rețetarele cuhniilor mănăstirești. Sau cît se apară îndărătul canoanelor (excepțiile țin de încălecarea timpurilor...) părerile mai noi despre credințe. Încă e, firește, o anume strîmtorare în vorbirea despre cele sfinte dar, totuși
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
lui, care ar putea fi definit prin propoziția unui filosof: „numai ceea ce este clar gândit poate fi clar exprimat”. Lui G. Călinescu îi place „acest dar de a defini neted” un scriitor (în speță I. L. Caragiale), dar nu-i acceptă dogmatismul „cam obstinat” și insistența în amănunte. Nu reiese din articolul lui G. Călinescu („Adevărul literar și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
îi place „acest dar de a defini neted” un scriitor (în speță I. L. Caragiale), dar nu-i acceptă dogmatismul „cam obstinat” și insistența în amănunte. Nu reiese din articolul lui G. Călinescu („Adevărul literar și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul, intelectualismul), estetismul comprehensiv și îndepărtează ideea unui dogmatism rigid. Prietenul Vladimir Streinu îl numește „un amic al adevărului” și îl suspectează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
reiese din articolul lui G. Călinescu („Adevărul literar și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul, intelectualismul), estetismul comprehensiv și îndepărtează ideea unui dogmatism rigid. Prietenul Vladimir Streinu îl numește „un amic al adevărului” și îl suspectează în cronica la Viața lui I.L. Caragiale de „un oarecare artificialism de expresie în sensul zis curat românesc”. Din lectura textelor grupate în Itinerar critic, se poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
liniștită. Să fim sinceri: În fața neorasismului cultural și promotor al diferenței, specialiștii În biologie umană nu pot avea nimic de spus. Este rândul cercetătorilor din domeniul științelor sociale să-și facă auzite vocile, cu condiția să se ferească de orice dogmatism. Acesta este domeniul pe care Îl solicită și-l instrumentalizează noul rasism, căci ceea ce se interpretează În sens rasial sunt anumite modele preluate din antropologia socială, din etnologie, din sociologie sau din psihologie. Așadar, acestor cercetători le revine În primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]