46 matches
-
episcopi din Austria și unul singur din Ungaria, respectiv episcopul unit de Oradea Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky, respectiv de Alba Iulia, Mihály Fogarassy, au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizării infailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. În practică papii au folosit o singură dată prerogativa infailibilității, anume în anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
desăvârșite și primite de toți catolicii. Doctrina a fost definită în 1870 ca dogmă de către Conciliul Vatican I convocat de către Papa Pius al IX-lea, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa. Până azi, ortodocșii și protestanții contestă această idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt câteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
și În cadrul mișcărilor de stânga, și În cele de dreapta, iar trăsăturile „personalității autoritare” se Întâlnesc la revoluționari În aceeași măsură ca la conservatori sau reacționari. Ceea ce se poate observa totuși este rigiditatea mentală, adică un ansamblu de tendințe spre dogmatizare susceptibile de a contamina toate pozițiile ideologice și politice ale subiectului. Antirasiștii declarați nu se sustrag acestui pericol În mai mare măsură decât rasiștii desemnați ca atare sau presupuși. Cuopoziția dintre „spirit deschis” și „spirit Închis” (Rokeach, 1960), rămânem totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
precum curentul ce a marcat sfârșitul secolului al XVII-lea în Franța. Acesta a urmărit în mod programatic concretizarea unei "rețete" a nemuririi, rețetă care însă a alunecat în anumite rânduri, tocmai prin caracterul ei programatic, înspre o rigidizare, o dogmatizare a perspectivei. Scriitorii epocii au știut însă, întotdeauna să particularizeze dogma prin prisma talentului și a invidualității artistice, realizând opere care, deși se subscriu doctrinei generale, nu au devenit produse de serie. Cu alte cuvinte, lecția este asimilată, dar valorificată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sus, pe culmea Parnasului, ușor; / Al muzei suflu tainic din cer când n-a simțit, / Iar steaua-i din născare poet nu l-a menit."40 Desigur, există la nivelul Artei poetice o tonalitate autoritară, dar aceasta nu presupune, totuși, dogmatizarea oarbă de care a fost acuzat autorul ei. Afirmația este valabilă pentru ideologia clasică, în general, care a fost unilateral privită după epoca romantică drept un set de norme artificiale care anulează definitiv individualitatea creatoare. Romanticii au trecut astfel printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
diversifică, în mod natural, paradigmele. Renunțarea aproape spontană la marxism dovedește profunda precaritate a moștenirii marxiste din perioada comunistă, iar ca probă stă lipsa unei lucrări românești despre Marx sau despre marxism acceptabilă științific. Iată ce efecte teribile poate produce dogmatizarea unui curent de gândire! Autoarea examinează schimbările din sociologia postdecembristă în ce privește elitele, structurile instituționale, circulația sociologilor. De interes sunt considerațiile despre orientările teoretice dominate în sociologia românească actuală, construcția de paradigme sociologice. Sunt reliefate contribuțiile sociologilor români la cercetarea proceselor
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
legătură cu vechimea creștinismului la români, ră spândit în limba latină, este rugăciunea fundamentală a creștinismului „Tatăl Nostru”, care conține 95 % cuvinte de origine latină . Latinitatea și creștinismul la români sunt inseparabile, elemente esențiale pentru mintea și sufletul românilor vechi. Dogmatizarea conceptelor: latinitate, creștinism, continuitate, supraevaluarea a ceea ce am fost și suntem nu a putut decât să dăuneze unei aprecieri corecte a situației reale în care populația locală nord-dunăreană a putut să se afirme spiritual și politic. Mult mai profitabil pentru
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
înscriu toate acele creații "cu sens complet răsturnat" "mutația" respectivă vizând abandonarea criteriului subiectiv-autobiografic, de jurnal intim (ilustrat în notele de călătorie), în favoarea obiectivării pur literare, determinate de tehnica romanțării/ teatralizării melodramatice. Altfel spus, așa cum "eul" lovinescian se manifestă, o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
epoca primilor voievozi, urmată de „vârsta ortodoxiei dogmatizate” (secolele XVII-XVIII). Bunăoară, Mărturisirea ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă ar constitui un act reformator ortodox de valoare egală cu doctrinele lui Calvin sau Luther. Corespondentul în literatura populară al acestui act de dogmatizare ar fi Miorița, iar „spiritul mioritic” și ortodoxia ar constitui un „fundament de cultură originară” (Spiritul românesc creator). Cu o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
lucide ale diferitelor metode, direcții și perspective în cultura românească. Fapt demn de relevat, lui Mihai Ungheanu nu-i place să laude, ci numai să admită ceva sau pe cineva. Dar și în admiterea cuiva el se ferește de o dogmatizare exclusivistă. Chiar dacă simte mai mult - și aceasta se întâmplă adesea -, nu vrea să spună nimic care depășește stricta informație și dispozitivele demonstrației raționale, păzite totdeauna de invazia entuziasmului logoreic. Iată rațiunea pentru care cele mai îndrăznețe deschideri ale criticului către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
la cer a lui Isaia - figura adversarului eshatologic al lui Cristos se încadrează, cu certitudine, în concepția sistematică despre viitor.” (p. 216) Apocalipsa lui Petru, scrisă imediat după revolta condusă de Bar Kokhba, constituie o excepție a acestui proces de dogmatizare. Peerbolte analizează, așadar, metamorfozele tradiției adversarului eshatologic în cadrul mai larg al eshatologiei creștine. Într‑o primă perioadă, așteptarea eshatologică reprezintă însăși rațiunea de a fi a tuturor comunităților creștine. Dumnezeu nu va întârzia să intervină, decisiv, în istorie și să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sânul comunității tesalonicene. În atingerea acestui scop, el propune o eshatologie temporizată, lucru extrem de important și de semnificativ. Important, în măsura în care acest „program eshatologic” va fi împărtășit de tradiția creștină de mai târziu; semnificativ, în măsura în care el reprezintă un semn evident de „dogmatizare” a așteptării mesianice. Autorul epistolei insistă asupra caracterului previzibil, într‑o oarecare măsură (din perspectiva „semnelor”), și îndepărtat al parusiei. Iată fragmentul care face obiectul interesului nostru∗: 3 :Ζ ϑ4Η ⇓:Η ƒ>∀Β∀ϑΖΦ→ 6∀ϑ :0 ∗Ξ<∀ ϑΔΒ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o alunecare spre empirie, fără a impune pretenții axiologice cu putere de generalizare, ci doar, cel mult, de interes "local", menite a îndreptăți o serie de fundamentări teoretice particulare. În aceste condiții, progresul științific a fost dublat de o de-dogmatizare a gândirii și abordării epistemologice. Istoria n-a mai fost prezentată anistoric, potrivit unor scheme prestabilite, aplicabile oriunde și oricând, ci contextual, conform principiului evoluțiilor individuale, cu o procesualitate proprie 47. Așa cum am văzut, istoriei i s-a atribuit o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
astăzi te-am născut" (Ps., 2, 7; Fap., 13, 33). Trebuie înțeles după cum este enunțat în Biblie (pentru ziua întronizării regelui); Dumnezeu "naște" pe regele lui Israel. Astfel, modelul islamic ar putea fi interpretat chiar ca o corectare a paradigmei dogmatizării elenistice a lui Cristos. Coranul trimite de fapt la modelul originar iudeo-creștin, precum am arătat recent în ultima mea carte Der Islam (Islamul, 2004). Sarcina mesajului Bisericii ar fi de a traduce conceptele fundamentale ale credinței creștine ce au fost
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și transfigurarea ei. Aceste două procedee formează împreună schema generală a metodei dogmatice. Iată prezentarea schematică a acestui procedeu, pe care Blaga o dă pentru unele dintre dogmele analizate. Voi considera aici exemplul cu privire la dogma Trinității: Văzusem mai sus că dogmatizarea nu a fost singura cale în perioada constituirii doctrinei creștine, ea impunându-se în luptă cu tendința raționalizantă. De ce a învins această soluție care se pune în dezacord cu rațiunea, care provoacă o criză intelectului? Spuneam că simpla nevoie de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vedem mai mult decât nevoia de sinteză (care poate avea și un caracter rațional); acest mai mult e: setea de mister, tendința de a apăra misterul metafizic de orice încercare de raționalizare a spiritului omenesc (subl. n., V.M.)"74. Prin "dogmatizare", antinomiile, care din punct de vedere logic nu reprezintă nimic, dobândesc un sens profund. Ele exprimă misterul lui Dumnezeu, fără a-i epuiza conținutul transcendent în definiții raționale. "Toate reacțiunile gândirii dogmatice reprezintă tot atâtea eforturi de a salva misterul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
selectare și traducere a informațiilor transmise de text. Tradiția interpretativă oferă cronicarului materialul necesar explicării și susținerii punctului de vedere. Colecția Unde scurte acoperă o gamă largă de probleme din cultura europeană și românească: moralitatea, devenirea socială a individului, ideologizarea, dogmatizarea, compromisul, eludarea adevărului și a memoriei, teoriile interpretării literare. Monica Lovinescu este un apărător al principiului pluralismului în cultura și politica românească, iar eseurile ei polemice contribuie la dezbaterea valorilor culturii. Înțelege natura adâncă a comunismului și încearcă prin faptele
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: "Scriitura postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării." Metoda ar putea fi numită "culegerea florilor cu excavatorul". ARTISTIZAREA FORȚATĂ A TEXTULUI. Reprezintă o penibilă fandoseală a autorilor, care cred în mod greșit că trebuie să recurgă la un stil afectat ca să facă literatură: "Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan, din
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
că formele despotice de socialism sunt o urmare directă a ei. De aceea, despotismul de riț socialist rezultă dintr-o multitudine de împrejurări istorice, insă tradiția marxista nu lipsește din ele. Pe de altă parte, rezervă lui Vladimir Tismăneanu față de dogmatizarea căderii mitului ireversibilității sistemului comunist este dată de două atente observații: 1. mitul unui univers social total împăcat cu sine rămâne în continuare la fel de seducător; 2. mesianismul chiliastic nu este apanajul exclusiv al marxiștilor revoluționari. Există alte forțe, formule, sugestii
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
a osîndi ceea ce săvîrșise el însuși. Evident, palinodia nu depășea cadrul convențional al retoricii comuniste: În expunerea tovarășului Ceaușescu au fost supuse analizei și greșelile care s-au manifestat în trecut în activitatea ideologico-educativă. Într-adevăr, atunci tendințele puternice de dogmatizare a unor teze ale marxism-leninismului slăbeau puterea de înrîurire a activității noastre ideologice, sărăceau contribuțiile ei la analizarea și soluționarea problemelor stringente ale revoluției și construcției socialiste. Subaprecierea bogatelor tradiții naționale și sociale ale poporului nostru a dus la ignorarea
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
Ethnicity (1986) și Neither Black nor White yet Both (1997) l-au impus drept figură centrală în sfera cercetărilor asupra rasei și a ecourilor acestui subiect în literatură și în spațiul reflecției sociale. Deși abordează teme intens ideologizate, Sollors refuză dogmatizarea discursului, contrapunându-i o viziune antro-pocentristă, cu insistență pe valorile fundamentale ale umanității dobândite de evoluția civilizației uxversale. Munca acestor experți a beneficiat de sprijinul, energia și - aș îndrăzni să spun - viziunea unuia din marii editori americani, un fel de rebel
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
articole de desființare a unor scriitori români consacrați, precum Rebreanu sau Arghezi, care au fost strânse în volumul Nu. Deși nu-și ascunde o oarecare antipatie pentru gesturile adolescentine executate cu fler de Ionescu, Dan Gulea amintește gradul lejer de „dogmatizare“ a „Faclei“ în comparație cu alte „celule“ ale avangardei: „Din punct de vedere politic, chiar dacă a acceptat contribuțiile unor ilegaliști comuniști, «Faclaă nu a părăsit spiritul democratic în comentariile asupra vieții politice și nu s-a confundat cu limbajul de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: „Scriitura postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Metoda ar putea fi numită „culegerea florilor cu excavatorul“. Artistizarea forțată a textului. Reprezintă o penibilă fandoseală a autorilor care cred în mod greșit că trebuie să recurgă la un un stil afectat ca să facă literatură: „Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
volum. „Scriitura - afirmă Petre Isachi despre propriul său studiu - postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Același Petre Isachi este optimist în legătură cu modul cum va reacționa cititorul: „Cititorul captiv între miturile totalității și ideologiile fracturii se va lăsa repede pătruns de metoda de lucru pe care am adoptat-o, metodă pe de o parte - constatativă, descriptivă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lor neprevăzut, cele două fac cu putință funcționalitatea principiului etic. Revenind la creștinism, observăm că Paul Diel operează cu o interpretare specială a unor date de bază ale creștinismului. Astfel, "Dumnezeu-Tatăl" îi pare psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula "Esență Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept "pură ficțiune metafizică ". El este înlocuit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]