11 matches
-
cele patru zări. Văd câmpuri cu miresmele uscate Și văd și cerul roșu curs printre cuvinte, Pădurile cum gem prin frunze doruri, Iar eu când scriu, nimic nu am în minte. Pe pajiști verzi, văd pete mari de soare Cum dogorăsc și crudul din viile culori, Iar țărâna de pe șesuri cum absoarbe Răniții pași desculți, din care curg sudori. Prin căutări de veșnicii când mă revăd, Mi se-nnegresc în patimi imagini parjolite De focul dorului nestins mereu căutător Și de-
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1469613847.html [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
adevărat măiestria autorului, de a-l face pe cititor să se transpună în pielea acelor personaje. Era destul să închizi ochii „și să cobori cu mintea” într-o zi toridă de iulie, la seceriș, ca să-ți apară imaginea unui câmp dogorât de soare și oamenii din lanuri. „Parcă erai într-un oraș! - povestește Alexandru Preda - Așa, cu „străzi”...sau cu „alei” cu „intersecții...” Ceea ce a reușit Sorin Preda cu acest volum este o construcție solidă, temeinică, dinamică, reală, întrețesută cu firul
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
intră,însă cu retinere.Era prima dată când se află singură în cabana.Cand era cu Will nu îndrăznise să arunce o privire mai amănunțită dar acum putea.Calca ușor pe pielea de urs de pe podea,privi la șemineul care dogora și ceva îi atrase atenția pe o masuta.Era o fotografie veche cu o femeie.Aceasta era îmbrăcată într-o rochie simplă,cu părul brunet avea o frunte luminoasă și niște ochi mari și albaștrii ,ce -i amintea de Will
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1492024934.html [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
am afundat adânc spre stele? Ce a rămas? În locul unde-ți șoptea gândul - nu pleca! râmâi! La ferestre, Viscolul dând semne de-mblânzire Prin pomii argintii dansa sprințar cu două rămurele de arțar. Căldura sobei ne învăluia, În inimi focul dogora... Sub gingășia ramurilor înflorite Dăruiți cuvintelor, Stăteam vrăjiți de-a nopții taină Ce ne purta în lumi nebănuite, sub scutul îngerilor. Am înțeles de-atunci, și acum strig: Fără tine dragoste, mi-ar fi tare frig... Referință Bibliografică: Mireasma florii
MIREASMA FLORII DE LĂMÂI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1452278318.html [Corola-blog/BlogPost/343051_a_344380]
-
Ce naiba faci? O să îi sperii. Hai s-o ducem acolo și să ne așezăm, iar eu mă duc să aflu dacă prietenul ăsta al meu e de serviciu. Mimi s-a prăbușit peste mine, și i-am simțit obrazul cum dogorăște. Nu mai era în stare să stea în capul oaselor; am proptit-o până au venit s-o ia cu o targă. Padilla plecase și întâi m-au înconjurat de parcă eram sub arest. Era acolo și un polițist. Împreună cu brancardierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care seamănă și de boabele de grâu... câte n-a spus în dimineața aceea... parcă văd boabele de grâu care căzuseră lângă drum și pe care le mâncaseră păsările cerului, celelalte care căzuseră în pământ arid și, după ce încolțiseră, le dogorâse soarele și se uscaseră, pe urmă celelalte, înăbușite de spini... și pe urmă cele care căzuseră în pământ bun și aduseseră rod, "care o sută, care șaizeci, care treizeci..." Spunea el : Cine are urechi, să asculte". * Trezește-te, trezește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să treacă pe lângă orașe. Gazetele americane, ....................... de oameni onești, care s-ar cuveni să-și încheie cariera perpendicular. *1 Sunt unii care disprețuiesc oamenii pentru că s-au observat atent. *1 A pus să se strămute soba mai înapoi, pentru că îl dogora focul în fotoliul în care sta. *1 Sultan Soliman a spânzurat mai mulți viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar trebui și nouă o mlădiță din acel copac, s-o plantăm la noi. Și-a mușcat o dată limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceas jumate - terminăm. Și n-o mai fi nevoie să venim și mâine” Da, ne-a mai rămas un pic. Trebuie să terminăm. Uite, parcă și soarele ține cu noi, vrea să ne-ajute și d’aia nici nu mai dogorăște așa din răsputeri.” “Să știi că da. Ia zi, unde-ai pus băiatu’?” “Sub prunu’ oletnesc ăl’ mare. Are umbră berechet, nici prea răcoare nu e, numa’ bine dă dormit un prunc mic și nevinovat” Da’ furnici ai văzut p
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sufletul; ce puteri supranaturale sălășuiseră-n Tine de Te avântați pe culmile cele mai înalte ale gloriei de Erou! Vei fi, poate, un răscolitor al brazdei, ce trăiai înfrățit cu doina și cântecele ciocârliei; vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil cu păr bălai, născut în palat și-nfășurat în scutece de mătase; vreun străin născut și crescut pe sfântul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Când,” cât și poemul „Spiritul.” Într-o sâmbătă de vară mă aflam în județul Vrancea, la cumnatul meu Neculai Apreutesei unde m-am întâlnit cu un alt cumnat de al meu din Ploiești, Dobrică Puiu, care era în concediu. Soarele dogora puternic peste pământ, aripile vântului s-au ascuns în pădure, păsările sporovăiau prin copaci dând de știre omului că spre seară se apropie câțiva nori de ploaie. După ce Neculai, s-a frământat puțin, înhămă calul la căruță. L-am întrebat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parnasian și "tradiționalismul" în felul înțeles mai târziu de Mateiu I. Caragiale și chiar de I. Pillat: Cu antereu-n flori, pe scaun șeade, Cu briciu-i de mărgean Bărbierbașa În brîu-i roș lucește călimara; Îi mângâie bărbia costelivă; Obrajii-i dogorăsc, mai rău ca para, Îl ia-n răspăr, îl ia și din potrivă, Că-ntîi și-ntîi acuma el se rade! D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]