308 matches
-
piată aceste istorii, ci și al celor care apelează la ele ca la o instanfa supremă, ca la un minister orwellian al adevărului. Nu mă acuzafi de trufie. De câte ori n-am căzut și eu în acest păcat!... Sobă începuse să dogorească și în camera se făcuse destul de cald. Daniel mă asculta în tăcere, cu capul rezemat de spătarul înalt al fotoliului. La un moment dat, mi s-a părut că adormise cu ochii deschiși. Nu dăduse niciun semn de viafa nici
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
îmi reproșează mai rar decât altădată că sunt neîndemânatic și indisciplinat îl scotea din minți că nu produc mai nimic și că pun suflet pentru lucruri pe care nu le-nțelege scriu noaptea și asta îmi dă curaj obrajii îmi dogoresc de parcă aș sta lungit pe zăpadă în piața constituției și aș privi casa poporului arzând. *** Orașul arată cu totul altfel decât îmi spui mă asigură Robert care nu mai face de cinci ani nici un pas prin București pe picioarele lui
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
eram sultanul răsfățat de soartă, mă desfătam - platonic deocamdată, îmi ziceam - cu două cadâne numai ale mele, din plin ajutat în cucerirea lor de turcaleții de la Ankara! Platonică avea să rămână relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
devine o umbră cadaverică. Suferindă de diabet și cu dese crize cardiace, va muri pe 16 iulie 1981, fiind îngropată în cimitirul Sf. Vineri. Panegiricele vor fi rostite de Dina Cocea și de Dan Nasta, într-o amiază cu soarele dogorind pînă la leșin. Arșavir Acterian, fratele lui Haig, o evocă pe actriță în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu: „Nu simula inteligența, căci era un artist, care respira - fără efort - cultură, de aceea a fost pentru tineri un model.“ (p. 192
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Secat de ultimele puteri, învolburatul, încrezătorul în sine eu romantic aspiră a se pierde pe sine, a se autoanihila: "Epuizat epuizat
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Orientul aici începe, o reprezentare care se desprinde din foarte felurite impresii. ("M-am întins pe pămînt pentru a gusta tihna orientala și m-a desfătat din plin simțămîntul de singurătate de care am dus multă vreme lipsa. Soarele te dogorea fierbinte, soarele sudului ale căror raze mi-au lipsit și pe care le-am dorit atîta.") A vizitat, aici, evident, Podul lui Traian sau relicvele sale, si, apoi, impresionat, s-a înapoiat la han. Cînd un francez care îl însoțea
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
nevolnic precum chilotul lui Mircea. Scăpând și de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină și foarte pricepută, așezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
îndurerat. Cythera e o țară acum cu șesuri vide Și veșnic tulburată de țipete-ascuțite. Întrevedeam acolo și un obiect ciudat O, nu era un templu cu umbră-ocrotitoare A cărui preoteasă, cu gândul dus la flori, Mergea să-și răcorească-ale trupului dogori Descopciindu-și haina spre briza trecătoare! Când nava fu aproape de țărmurele teș, Speriind tot păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
m-am trezit din vis. Se nasc izvoarele Eram goi în soare, culcați pe cojocul întins pe zăpadă în creierii munților. Nici dracu, nici dumnezeu, nimeni nu se aventura la înălțimea aceea, printre crestele prăpăs tioase în luna mai. Soarele dogorea, zăpada se peticise pe ici, pe colo și din pământul înierbat de ăst an, îmbibat de apă, ieșeau aburi. Priveam albastrul cerului printrun filtru de raze și deodată, prin liniștea ireală prin care se auzea doar dansul luminii, străbătu un
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
fi considerat narcisismul o modalitate de a te păstra sănătos și curat în lumea asta ? Pentru unii, se pare că da ... Încă marcat de cele spuse de colegul meu de serviciu, mă îndreptam spre casă călare pe motocicleta mea. Soarele dogorea puternic, erau peste treizeci de grade la ora aceea și singurul meu gând se prefigura la dușul rece pe care aveam de gând să-l fac imediat ce ajungeam acasă. Eram în zona centrală, aproape de poșta veche, când am zărit câțiva
VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380168_a_381497]
-
în linii fugoase - și în contrast cu acela al ,,îngerului nordic”, înalt și blond, de neatins: Carmen, care zâmbea rar, ironia fiind al doilea ei nume -, Taina (,,...acum, mai mult ca niciodată, simt că ard ca o flacără. Ca să exist, trebuie să dogoresc, să dansez, să mă înalț, să cobor, iar să mă înalț, ca o văpaie.”), cuprinsă de reverie, se destăinuiește, în ritm galopant, prietenei sale de peste Ocean: ,,...iubeam apusul Soarelui, când așteptam curioasă, avidă, să-l văd pe Dumnezeu printre nori
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Și Petrache a ajuns în arestul de la Țibănești, dar cum dovezi nu erau, a fost trimis acasă după trei zile, că nu avea ce le da de mâncare la deținuți pentru că erau mulți, de nu mai încăpeau. Zile fierbinți Soarele dogorea tot mai tare de la o zi la alta, lanurile își schimbau înfățișarea, colorându-se din ce în ce mai mult. Arșița zilelor de vară grăbea cu fiecare clipă ce trecea coacerea spicelor de grâu. Bărbații și femeile se pregăteau pentru secerișul grâului. Toată suflarea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Nu îmi plac femeile care își cheamă soții pe nume. La auzul soț și soție, Marina se îmbujorează și, îmbujorat Avito de îmbujorarea ei, se apropie mai mult și îi pune o mână pe șold, în felul în care Materia dogorește și Forma arde. Idei? Ideea mea ești tu, Marina! Vai, Doamne, Avito, Doamne! și se eschivează. Doamne? Doamne... bine... da... totul e problema de a înțelege... Vei ajunge să mă faci să cred în el și lansând un "taci!" vocii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea o rază de foc, care brăzda cerul și aprindea câte o gospodărie.Unde cădea câte un fulger, acolo era pârjol.Soarele ardea atât de tare, dogorea atât de strașnic Încât fiebea apa ce mai rămase În pâraie.Foca trimetea câte un fulger vrând să-i pedepsească pe oameni cu foc, făcându-i din nou curați, buni, și Înțelepți, determinându-i să se lepede de viața mizeră
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
trăgea după ea și ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam decât ochii mari, negri. Mi-a pus mâna între pulpele ei. Dogoreau! Ochii îi ardeau! Dogorea toată și era fecioară! Era un amestec de sfială și dorință. Cred că avea 15-16 ani. Am iubit-o nebunește, acolo, pe iarbă și cred că atunci a fost momentul când m-am eliberat de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam decât ochii mari, negri. Mi-a pus mâna între pulpele ei. Dogoreau! Ochii îi ardeau! Dogorea toată și era fecioară! Era un amestec de sfială și dorință. Cred că avea 15-16 ani. Am iubit-o nebunește, acolo, pe iarbă și cred că atunci a fost momentul când m-am eliberat de durere. Atunci, în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai întîi în cuprinsul
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine meșteșugite. La început, Lisandru nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Nu-i nici zece? Lasă, tălică, că mi ți-i trezesc eu mintenaș!" Pune mâna plin de draci pe o daltă și începe să bată cu furie. Un sfert de ceas mai târziu, după ce ți-ai cerut scuze, cu obrajii dogorind de rușine, de la cei din jurul apartamentului tău, marele meseriaș ajunge la "fondul" problemei. Trebuie să încovoaie artistic niște țevi plăsticoase. N-are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește în casa asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
către ușă. "Bine, mă, ne vedem, ne vedem. Și dacă mai apare vreo lucrare, vreo combinație, ceva, te anunț io. Te-am pupat." "Sănătate!" După vreun ceas și jumătate durerea se aspri. Pe deasupra simțea că toată fața începuse să-i dogorească. Acum și partea superioară a orbitelor îl durea, iar hemoragia parcă se intensificase. Dădu drumul la televizor să vadă un meci, sfârși și a doua bere, dar tot degeaba. Durerea nu-l slăbea deloc. Zăcu așa, gemând și bibilit cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a intervenit moș Dumitru. Mergeți cu bine și pentru diseară facem ce trebuie - au răspuns Măriuța și Costache. Ca de obicei, Vasile Hliboceanu a preluat conducerea convoiului... Era o zi de toamnă din cele mai frumoase. Soarele strălucea, dar nu dogorea. Oamenii și-au astâmpărat foamea cu te miri ce... Pentru asta, cărăușilor nu le trebuia un popas anume. Mâncau din mers. Masa adevărată - pe așezate, cum se spune - însoțită de ceva udătură și niscaiva polojănii de-ale lui Pâcu era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]