15 matches
-
EU-LUI", de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. ÎN CĂUTAREA "EU-lui" Ai urcat cărări ascunse Printre steiurile munților, Și în jos spre vremi apuse Privești calm și ginditor. Spre înaltul cerului I-ti salți fruntea dogorita De asprimea gerului, Și cu fata pirjolita Cauți sensul 'Eu-lui". Vulturi zboară printre crește Ca si visurile tale, Te gîndești ce sînt aceste Răscoliri mistuitoare. Mai privești odata-n jos Către punctul de plecare, Un nor mic,ușor,pufos Se
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/edi_peptan/canal [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
cu lanuri, M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar în van Între noi am legat vântul serii de ramuri Să nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geam Când treceai că un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorita de flori, când treceai că un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta, răvășind spinii verii, Peste degetul lui împietrit în inel, Când muream de tăceri prin cotloanele serii
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
genunchi tot pământul cu lanuri,M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar în vanîntre noi am legat vântul serii de ramuriSă nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geamCând treceai că un fum, vișiniu de frumoasă,îmbrăcată în jar, dogorita de flori,cănd treceai că un iad peste iadul din casă,Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de noriCând treceai mâna ta, răvășind spinii verii,Pește degetul lui împietrit în inel,Cănd muream de tăceri prin cotloanele serii,Cănd
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
a scurs în apus.Ridică-ți capul greu de atâta plâns,Nu mai mă vezi,Cu ea, și eu m-am dus...... XV. MARE BĂTRÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
serviciului militar, dovedind comportare civilizată, moralitate și respect desăvârșit în raporturile cu aliații din pactul de la Varșovia!”. O prind în brațe, o ridic de la pământ cu un chiot haiducesc și-i aplic un sărut înfocat pe buzele ei fierbinți, măr dogorit de soare, că suratele ei au început să bată din palme și să chicotească un „harașo!...” Xenia, nu numai că n-a zis nimic, sau să mă respingă, dar am auzit de la ea un oftat din suflet, iar ochii ei
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377837581.html [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MARE BĂTRÂNĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă
MARE BĂTRÂNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1473143460.html [Corola-blog/BlogPost/381531_a_382860]
-
primăvara ce-i corupe turnându-le în cupe serenadă, și-n ramuri zorile grămadă, și-i umedă de bucurii. Ascunsă patima, e oarbă și erupe caldă, în căușul palmei tale. Iar eu rostesc enumerări de la-nceput, pe drumul strâmb și dogorit de viață, pe-același drum unde-am făcut, blânde brazdele dintâi pe față. 25-03-11 Aș vrea să râd Aș vrea să râd- când totuși plâng. Dar oare știi ce e dorul de ducă? E o pasăre, sau grijile ce strâng
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ma_culc_.html [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
Peptan Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN CĂUTAREA "EU-lui" Ai urcat cărări ascunse Printre steiurile munților, Si in jos spre vremi apuse Privești calm și gînditor. Spre înaltul cerului I-ti salți fruntea dogorita De asprimea gerului, Si cu fata pîrjolita Cauți sensul 'Eu-lui". Vulturi zboară printre crește Că și visurile tale, Te gîndești ce sînt aceste Răscoliri mistuitoare. Mai privești odata-n jos Către punctul de plecare, Un nor mic,ușor,pufos Se
IN CAUTAREA EU-LUI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 by http://confluente.ro/edi_peptan_1473142994.html [Corola-blog/BlogPost/380684_a_382013]
-
înlocuiește numele persoanelor cu pronume. TESTUL NR. 15 1. Citește textul: Cămpiile țin astăzi sărbătoare! Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn′ la brâu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare... Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite. Ușor se-nclină spicele-aurite, Când snopii-n șir...cântați secerătoare! Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice hăulesc flăcăii. Apusul joacă-ntr-un potop de pară; Se duce craiul zilelor de vară
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale cerului, ale căror fluvii de aer tremurau de căldura soarelui de vară, stau risipite, cu întunecata lor umbră, păduri și dumbrave, dosind pintre ele sate întinse, încungiurate cu șanț, a căror căsuțe mici și acoperite cu paie și stuf dogorit par ca niște stupi scunzi, și din fumul ce le împle atmosfera biserica-și ridică turnul ei boltit și rătund, acoperit cu tinichea albă care strălucește frumos în soare, ca o argintoasă gândire, din mijlocul satelor cufundate în tăcere și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de unde vine. {EminescuOpVII 325} ["EA ERA ALBĂ CA ZĂHARUL... "] 2290 Ea era albă ca zăharul, atât corpul deasupra șoldurilor - acea bogăție de frumusețe strălucită și rotundă la umeri, cu globurile de zăpadă a sânilor patate în vârf cu două alunele dogorite - cât și mai jos, unde pântecele se adună ca sculptat într-un nod concrescut. Mai de vale de acest mirador * a organismului inferior se-ncepea părul luciu - negru și abia-ncrețit care-i dumbrava centrului, ce constituie izvorul regenerărei omenești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șine, traverse, Eu aud că acesta nu ar fi presupusul canton, Și soarele, scăpătând, parcă mă ademenește. Și, după a treia bătaie, plutește clopoțelul, scuze Repetat prezentându-și: regret, nu a fost să fie aicea. De sub perdea aduce a noapte dogorită, a spuză, Și, de pe treapta vagonului, stepa cade spre stea. Clipind, clipocind, dar se doarme dulce undeva, Și fata-morgana doarme, iubita, La ora, când plescăind pe platforme, inima Cu uși de vagoane împresoară stepa, rănita. Din superstiție O cutie cu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
ofensivă, nonconformistă care îi caracterizează manifestele (pentru energia sa debordantă Marinetti fusese supranumit „Cofeina Europei”!): „Noi dezvoltăm și propagăm marea și noua idee a vieții contemporane - ideea frumuseții mecanice și glorificăm dragostea față de mașină ce arde pe obrajii mecanicilormaș iniști, dogoriți și pătați de cărbuni. Vi s-a întâmplat să-i urmăriți, când ei spală cu atâta dragoste uriașele, puternicele corpuri ale locomotivelor? Oare aici nu apare cumva tandrețea iubitului care își mângâie iubita? Noi visăm la crearea unui tip extrauman
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]