390 matches
-
de bine, de rău, mai au o pâine pe masă. Ceea ce, în starea de disperare și dezumanizare în care se află nefericiții foști susținători ai lui Iliescu, li se pare a fi chiar Soluția. De la imaginea idilică a ciobănașului care doinea printre oi pe însoritul plai mioritic, ne-am transformat într-o nație de răzbunători. Un fel de Monte-Cristo în zdrențe, care-și închipuie că Vadim e abatele Faria. Din nefericire pentru ei, el e doar temnicerul.
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
le apărea drept una dintre cele mai echilibrate persoane pe care le întâlniseră vreodată). Ca și pentru Pavese, Celan sau Voronca "meseria de a trăi" s-a dovedit ea însăși, în cele din urmă un insuportabil paradox. Despre traducerea doamnei Doinea Condrea Derer, numai de bine. Frazele lui Primo Levi își păstrează intact, în tălmăcirea românească, stilul firesc, fără umbră de patetism, sobrietatea și adecvarea.
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
ar însemna puternice mișcări sociale și o previzibilă nemulțumire populară. Dar e de datoria conducătorilor să-i ducă pe supuși în direcția bună, chiar riscând ca unii dintre ei să-și julească genunchii, decât să-i păstorească de-a brambura, doinind duios în direcția prăpastiei. Probabil că la Budapesta actualul guvern va plăti neanjunrile inerente ale schimbării de statut a Ungariei. Dar socialiștii maghiari știu că predau viitoarei puteri o țară sănătoasă, solid așezată pe direcția prosperității. Îi vedeți pe pesedei
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
Infernul Baaadului, cu a sa pecete funebra Îngăduie acum revelația seninătății: o iubire expurgata, de limpezimea cerului sticlos, și-a domolit furiile temperamentale, rămînÎnd senina și sfîșietoare totodată. Descoperim aici atitudinea mioritica; poetul elimina suferință, Isi vindeca spaimă de urît doinind: „Doina o Îngîn și-o uitu”. Grefele de poezie populară În registrul bocetelor și colindelor fortifica această lirica (care, rămînÎnd doar „de inimă albastră”, s-ar fi anemiat). Or, Cezar Ivănescu actualizează doina și ne reamintește efectul ei cathartic pentru
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
scaieți răstignind scapeți absalom păr de gnom metronom clironom fără chip de om adonai mucegai mă strigai eu cântam din nai ferentari fete mari cu șalvari sfinții-s tot mai rari hăulind dăulind flori de grind toți m-au prins doinind avacum pisc de fum nu știu cum trăiesc și răzbun apelai la serai încântai zânele din rai crai nebun vai de scrum căci de-acum sunt străin străbun DAC ORI ROMÂN SĂ FII NU MAI E VOIE dac ori român să fii
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
în apărarea patriei.” Amintiri despre daci”:„Din întâmplările trecute / Îmi amitnesc un peisaj montan / Unde trăiau, fără redute / Dacii cu sica și cu buzdugan // Stăpâneau codrii de stejar / Roteau pe dealuri herghelii de cai / Cușma de miel, tolba cu-amnar / Doinindu-și viața din caval și nai. // Altare-aveau cioplite-n piatră, / Căci dacii s-au născut din stâncă / O Țară-aveau - Mamă și vatră / O țară ce trăiește încă // Le-am urmat noi - așa-i destinul - / Să apărăm prin veac, cu sânge
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
N-O SĂ PIARĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1689 din 16 august 2015. Limba noastră românească, Este limba din străbuni, Limba-n care scriem vesuri, Limba-n care suntem buni. Limba noastră românescă (Î)n-care plângem și doinim, Este limba strămoșească, Ce-o cântăm și o vorbim. Nu e limbă mai frumoasă, Nu e grai ca graiul meu Când în limba românescă Îl slăvesc pe Dumnezeu. Limba mea e-așa de dulce Parcă-i miere de albine! Dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Cât români în lume-or fi. Așadar, pe copii și pe nepoți Citește mai mult Limba noastră românească,Este limba din străbuni,Limba-n care scriem vesuri,Limba-n care suntem buni.Limba noastră românescă(Î)n-care plângem și doinim, Este limba strămoșească,Ce-o cântăm și o vorbim.Nu e limbă mai frumoasă,Nu e grai ca graiul meuCând în limba românescăîl slăvesc pe Dumnezeu.Limba mea e-așa de dulceParcă-i miere de albine!Dor îmi este-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ce nesăbuință La venetici și trădători de țară V-ați depărtat de glie și știință Și-ați pângărit speranța milenară Omagiați filozofii nebune Amanetând schelete din morminte Nesocotiți perceptele străbune Nepăsători la port și jurăminte - Zadarnic invocați divinitatea Nu mai doiniți de dor printre străini Ați obosit să protejați dreptatea Și nu mai vreți să vă numiți români! Ați dat cu pietre și cu vorbe grele De-ați tulburat și apele-nghețate Împăunați cu titluri de lichele V-ați trădat ȚARA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
apele din steleși-ați otrăvit izvoare de fântâniVă închinați, o ce nesăbuințăLa venetici și trădători de țarăV-ați depărtat de glie și științăși-ați pângărit speranța milenarăOmagiați filozofii nebuneAmanetând schelete din morminteNesocotiți perceptele străbuneNepăsători la port și jurăminte -Zadarnic invocați divinitateaNu mai doiniți de dor printre străiniAți obosit să protejați dreptateași nu mai vreți să vă numiți români! Ați dat cu pietre și cu vorbe greleDe-ați tulburat și apele-nghețateîmpăunați cu titluri de licheleV-ați trădat ȚARA pentru LIBERTATE!... XVII. DE ZIUA COPIILOR
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n ... Citește mai mult Sub teiul tău, în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
și-nsetațidin cupa florilor beau rouăcu gust de tainică „Dorință”.Sub teiul tău, în miez de vară,purtând povara dorului,înmiresmați aburi de „ Doină”umplu pădurile de fagiși pân’ spre seară-n cânt șoptit,spre-a nu trezi în crânguri cucii,doinesc „ușure” dintr-un naitristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboarăca o plutire de egretăși creionează un conturde „Vultur”exilat pe-o stea,un râu săltând din piatră-n ... II. VISCOLIRI DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
strîmta groapă a liniștei de veci,/ Mie dor de nepăsarea dintre pereții reci,/ Și-aș vrea să dorm departe, în colț împădurit./ Ascunsă sub frunzișul de vremuri grămădit.// Din putrezirea-mi crudă în fundul negrei gropi,/ Ar răsări la capu-mi, doinind în sară, plopi/ Șiar crește mari, năprasnici, așa cum dorul meu/ Năprasnic fost-a-n lume, nespus, nespus de greu” etc. (E, probabil, o intenționată „pastișă” la Mai am un singur dor; Ada face destule d-astea, mai ales după Coșbuc
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
jucăușă, Cu-n voal de-argint, te-așteaptă lângă ușă, Și-n păr, ți-a prins mici flori de portocal, Iar crinii, ți-au adunat nectar într-un pocal. De dragul tău, și codrul înverzește, Din frunza crudă, el dulce îți doinește, Izvorul rece, îți susură încetișor; Vino, potolește-ți setea, eu te aștept cu dor! Și în amurg, eu ți-am furat o sărutare, Iz dulce de vanilie, aveau buzele tale, În zori, eu simt din nou parfumul tău, Exotic și
DE DRAGUL TĂU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382792_a_384121]
-
și prosternare subumană. Ceea ce, de altfel, i-a emasculat etic pe veci. Zbieretele patriotarde de azi nu sunt decât tânguielile după pierduta bărbăție de ieri. Intrați, ca să zic așa, până-n gât în rolul Șeherezadei, eunucii bolșevico-fasciști continuă să scoată falsete, doinind cu jale, fără să observe că "gura de rai" s-a transformat între timp în "gură de metrou", iar "piciorul de plai" în... tălpășiță luată de-o întreagă generație de tineri! La începutul anilor '90, pătura "desperadoșilor" români se ridica
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
mulți dintre ei prin evocarea și invocarea Evului Mediu, cu boieri și țărani supuși, cu domni autoritari și puternici, cu ruine și castele, cu eroi războinici, dăruiți moșiei etc. Până și pe „veselul Alecsandri” îl prețuiește pentru că „din frunze îți doinește” , „cu fluierul îți zice” și „cu basmul povestește”, dar mai ales fiindcă „El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune,/ El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,/ Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal”[9]. Vremea grea
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
are și tentația de a-i prezenta pe domnii și voievozii români medievali ca pe niște țărani mai răsăriți, mai înțelepți. Ștefan Vodă, surprins „tinerel”, purta cușmă neagră de miel, arc la spinare, cânta din frunză o doină legănată, apoi doinea din voce, vorbea cu codrul, cânta din fluier, copleșit de dor de casă etc., aidoma unui simplu locuitor al țării, adică țăran. Ispita aceasta au avut-o, mai ales în vremea sămănătorismului, și unii dintre istoricii cei mai mari, precum
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Literatura > Beletristica > LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
Ei schimbă brazii în smicele. Vă sună clopotul a moarte Căci v-au pierdut de două ori. Case-cavou un râu desparte Pe două ulițe surori. *** Rășinarii după Goga Pășteau deasupra casei tale Turme de nori și-n urma lor, Luceafărul doinea agale Rășinărenilor, de dor. Tăcute licăriri de astre Țeseau marame peste sat, Pe creste se-mpleteau albastre, Umbre la ceas de înnoptat. Din turmă norii se răsfiră Purtați de vânt pe-a bolții cale. În urmă, zori de zi respiră
RĂŞINARII DUPĂ CIORAN ŞI GOGA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384280_a_385609]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DULCE GRAIUL ROMÂNESC Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dulce graiul românesc autor Urfet Șachir Dulce graiul românesc Cu mult drag eu îl doinesc, De m-ar asculta lumea, Ar uita de viața grea. Dulce graiul românesc Îl cânt, pân’ mă prăpădesc! "Amintirile" lui Creangă Le port de o viață-ntreagă. Cu Eminescu subsuoară Băteam ulița pân’ la moară Și, de acolo, prin pădure
DULCE GRAIUL ROMÂNESC de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380156_a_381485]
-
cu mireasmă de narcise sau cicoare. Iar cu zorii dimineții mă sărută blând și dulce Și mă leagănă cu luna când se duce să se culce, Și mă spală pe picioare cu cristalele de rouă, Mă iubește, mă uimește, mă doinește și mă plouă. Că s-a scuturat de rele, de urât, de frig, de gripă Și și-a primenit veșmântul cam zorit și cam în pripă, A-ncălțat papuci din iarbă, s-a amorezat de soare Și privește înspre ceruri printre
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
Acasa > Poeme > Emotie > POVESTEA UNUI GENIU Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTEA UNUI GENIU autor:**** Flori Gomboș**** Ai curs prin ape repezi, venind, de se cutremurau și plopii. Ai curs, doinind pe malul lacului albastru și te-ai vărsat în marea cea de oameni, torcând fire de poveste din codrii de aramă. Și din gânduri amestecate ai scos iubirea zbuciumată, pierdută-n zarea tinereții. Iar când trecut-au anii, ai coborât
POVESTEA UNUI GENIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380240_a_381569]
-
din lăuntrul meu spiritual dominat de iubire profundă pentru cei despre care am scris. Unii nici măcar nu înțeleg sensurile cuvintelor acestora. Ia citiți versurile de mai jos: „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice,/ Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice,/” (...) Cei care nu înțeleg ce scriu eu și nici nu au simțul umorului, ori inimă pătrunsă de sensibilul vieții sufletești umane, nu mă miră dacă îl contestă pe Eminescu deoarece a spus despre Alecsandri că
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
au mărturisit vrednicia românească frumoșii, dragii noștri invitați, demni de a purta în inimi o fărâmă din darul Duhului Sfânt, ca în clipe de îmbrățișare frățească să ni le dăruie cu dragoste însutită. Primarul satului Mahala, Elena Nandriș, înainte de a doini jalea înstrăinării de neam, împreună cu Lenuța Petriuc, tânăra directoare a căminului cultural din localitatea respectivă, ne-a dorit sănătate, sensibilizând că „asemenea întâlniri, organizate la „Zorile Bucovinei” ne dă puteri să rezistăm, să-i învățăm pe copii cât de scumpe
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]