655 matches
-
tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a culcat pe o moviliță de pămînt, deși știa bine că va fi dojenită pentru că și-a murdărit hainele, și a adormit; s-a trezit cu o tresărire, văzînd că se întunecase, și a luat-o la fugă, dar cînd a ajuns acasă a constatat că ar mai fi putut întîrzia, deoarece toți ai
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
cuvînt care știa mult mai bine decît premierul cum stau lucrurile într-o chestiune sau alta. Omul acesta lăsa impresia că intuia cu atîta claritate ce se petrece în capul prim-ministrului că nu putea să-i prezinte opinia decît dojenindu-l un pic" (Cursă pe contrasens; p. 158 ). La rîndul său, Răsvan Popescu, întors acasă după o zi de muncă, la 7 iunie 1998, pune mîna pe jurnal și își pictează șeful de care abia s-a despărțit: "Nu-i
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea... Era un înger ce mă dojenea. Aureola i se aburise Și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența frîntă-n catifea...
Întîmplare… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/5691_a_7016]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea? Era un înger ce mă dojenea. Aoreola i se aburise și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența-mi frîntă-n catifea?...
Întîmplare... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7803_a_9128]
-
lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa însă de senzația că e secat. în scrisoarea din 29.10.1794, amicul, care își putea permite să-l dojenească din necesități pedagogice, i-a transmis un apel patetic, îndemnându-l să finiseze ce a început. îi divulgă că filele citite în revistă l-au impresionat, le-a caracterizat ,un torso de Hercule". Desprindea din ele o forță și un
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
text. De aceea nimic tragic nu o destramă, în ciuda nenorocirilor care nu i-au iertat. În încheiere, o nedumerire: ne întrebăm dacă există vreo rațiune stilistică (sau e vorba de o regretabilă eroare de tipar) pentru care cuvinte ca „a dojeni” sau numele Ioan Victor Vojeni au fost ortografiate ca „doJenny”, respectiv „VoJenny”. Arșavir Acterian, Cioran, Eliade, Ionesco, cu un cuvînt înainte de Mihai Șora, ediție îngrijită de Fabian Anton, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 144 p., f.p.
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
lactee ehei ziceai azi greierii nu mai cântă în paradis austrul dezgolește vechile dileme ai trecut și tu cândva prin fâșia de raze apocaliptice doar crăițele firii picotesc lângă garduri tot aerul tău o pavăză este cernită ca și cum carbonarii ar dojeni o harfă-n delir pe malul lagunei substanța își tăia venele o fi cu putință e cineva o boare de slavă atinge floarea reginei crescută acolo pe un colț de univers numele întâmplării e privit cu sfială n-ai de
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
verii trecute. Visez că sunt mereu la capătul de sfârșit/ început al săptămânii, al lumii; visez că-mi zburdă vesel prin artere și vene un șoricel sensibil și transparent, oaspete hămesit/ fericit între coperțile Bibliotecii din Alexandria. De m-ai dojeni părintește... Doamne și Tu, dac-ai fi puțin mai înțelept decât mine, oțârică mai mult, m-ai lua de mână într-o seară de vară, de iulie 3, mi-ai pune în palme cartea cu o mie de file nescrise
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
Tu, dac-ai fi puțin mai înțelept decât mine, oțârică mai mult, m-ai lua de mână într-o seară de vară, de iulie 3, mi-ai pune în palme cartea cu o mie de file nescrise, apoi m-ai dojeni părintește: netoato, lasă deoparte gâlcevile trupului ofilit cu sângele nesăbuit de tânăr și de roș-albastru, lasă de-o parte telejurnalul de la orele h trecute fix și scrie cartea aceasta cu o mie de foi albe! Atuncea, Doamne, aș afla și
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
cunoscând neastâmpărul ce nu-i da răgaz, l-am rugat să aibă mai multă grijă de sănătatea și liniștea sa: „Domnule Profesor, vă rog să vă menajați. De acum nu vă mai aparțineți. Faceți parte din patrimoniul național”. A râs, dojenindu-mă și spunând că exagerez. Nu exageram. Eram sincer convins - ca și acum - de adevărul spuselor mele. Tot în acea perioadă, printre altele, l-am întrebat despre perspectivele românilor. Trist, prelingându-și amarul printre cuvinte, mi-a răspuns: „[...] totul este
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
Gheorghe Schwartz Lui Oskar Popescu, nevastă-sa i-a lăsat geamul deschis la coridor, așa că abia a deschis el ușa, când a venit acasă, că vântul a și trântit fereastra, făcând sticla țăndări. - Niciodată nu ești atent, îl dojeni femeia, iar el nici măcar nu se mai obosi să-i răspundă, să-i spună că, de fapt, vina nu este decât a ei, că ea a lăsat geamul deschis, că este un lucru firesc să se iște curentul sau că
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
romi săraci din țara asta și să le aducă aminte că drumul spre Împărăția Cerurilor nu trece doar prin mâțanii, post și rugăciune. Că Iisus Hristos le-a cerut fapte, nu doar vorbe, si ca la Înfricoșata Judecată îi va dojeni: „Flamand am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, si nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temnița, si nu
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ci și unul al conștiinței noastre în genere, grevate nu o dată de relicte copilărești, de bizare șovăieli, tergiversări, distorsiuni: "Oricît am fi dorit, împăienjenirea ochilor nu voia să se curme/ nici măcar atunci cînd El, drumețul deodată nouă alăturat/ ne-a dojenit ca pe unii a căror înțelegere nu depășea vîrsta prunciei,/ și cu dumnezeiasca răbdare dintotdeauna/ ne-a întors la obîrșiile Revelației, / acolo unde se tălmăcește prețul învierii,/ unde Răscumpărătorul se confundă cu Omul Durerilor./ Cu atît mai de neînțeles încețoșarea
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
scil. mândrindu-mă), iarăși mă voi prăbuși la dânsul. El îmi este și ajutor și vrăjmaș, și sprijinitor și dușman, și protector și persecutor. Grijindu-1, mă războiește, topindu-l cu înfrânarea, mă slăbește până la neputință, odihnindu-1, mă trage spre păcat, dojenindu-l, nu-i pasă, dacă-1 voi mâhni mă primejduiesc foarte, dacă îl voi nimici, nu voi mai avea prin cine câștiga virtuțile. În sfârșit, el este totodată obiectul și al iubirii și al urii mele. Ce este taina aceasta din
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
la călimară în favoarea sticlei de vin și nu se mai străduiau să copieze cărțile care să perpetueze moștenirea culturală a antichității, povestește Györfi-Deák György. Acest prelat a scris „Philobiblon“, un mic tratat despre iubirea cărților și, printre altele, i-a dojenit amarnic pe studenții care frecventau biblioteca universității din Oxford pentru că umpleau volumele cu paie folosite drept semne de carte. Iar alții tăiau marginile foilor de pergament, dar nu pentru a le utiliza ca indicatoare de pagină, ci pentru scrisori. După
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
înveliș, să mângâi iarba nu mai am înfățișare, tocită pe sandaua din osul drumului. nu mai am miez de foșnet. Doamne, fă-mă dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mintea lui, neputința organismului de a se lupta, Nici nu observă cum din înălțimi un uliu se repezi ca o luase proporții catastrofice. săgeată deasupra sa. Îi simți doar ghearele puternice I se părea că-i de vină. Adeseori se dojenea singur. înfigându-se în spinarea nepregătită de apărare. Vocea îi răsuna ca un geamăt prelins pe pereții reci Își desfăcu aripile sub înfrigurarea morții, zvâcnind din holul tăcut, până când se strângea în trupul îmbătrânit, din toată puterea trupului istovit de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
vorbe grele De ce o cerți pe fiica ta ? Eu plâng : Vezi lacrimile mele ? De-atâtea ori am plâns așa. Zadarnic mirii vin în cete, Din depărtate cetățui... În Gruzia-s destule fete ; Eu nu voi fi a nimănui!... O, nu ma dojeni iar, tata : Tu vezi de mult cum ma topesc Din zi în zi, mă ofilesc ! Mă sting încet, ca jertfă-s dată, Și-o grea otravă sorb avan; Mă chinuiește-un duh viclean Cu-n vis ce-n ispitiri mă
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
din urmă, gâfâind, lividă; i-a fost însă de-ajuns să vadă animalul crucificat în poartă ca să înțeleagă pricina ororii noastre. Obișnuia să spună că atunci când doi copii sunt împreună, amândoi sunt vinovați de ceea ce face fiecare singur, așa că ne dojeni pe amândoi pentru strigătele fratelui meu, mustrându-ne apoi pentru lipsa noastră de stăpânire. Vorbi în germană, nu în engleză, cum prevedea contractul ei de guvernantă, poate fiindcă era și ea speriată, deși refuza să recunoască. Dar îndată ce-și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
asta, a mea, acasă... Da, una ca aia smălțuită, în care îți înmoi mustățile. Și apoi gâl-gâl, gâl-gâl ! Gheorghe, fii-ți-ar spinarea a dracu, să-ți fie! Ca să vezi! Ți-a luat seama până și copilul ăsta! l-a dojenit nevastă-sa. Păi nu pun eu la beci șapte lacăte? Vezi, tataie, hârca! Mamii, hârca! Sara, nu e frumos! Lasă, moșule, că o să mor eu și am să mă fac moroi și abia atunci am să-i beau toată țuica
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
fi avut nevoie de un asemenea spirit vitalist, ce ar putea fără probleme, la o adică, să exporte energie... În plus, Irina Petraș face parte dintre acei scriitori fără umori. Din scris, cel puțin, ele nu-ți fac cu ochiul. Dojenește puțin spre deloc, ca o mamă înțelegătoare, ce prețuiește, pur și simplu, oamenii speciali, iar ei nu pot fi decât scriitori. Așa se face că ea scrie despre cărți pe care nimeni nu le-ar fi citit până la capăt, darămite
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
în mintea ei, despre oamenii suferinzi cu inima. Orice s-ar spune, pentru ea, aceștia erau oamenii cu inimă mare, oameni care sunt capabili de sacrificii mari pentru a se dărui unei cauze sau unei persoane... Își amintea cum îl dojenise când l-a văzut că fumează și bea cafea, sau când s-au oprit la o benzinărie și el și-a cumpărat chipsuri. Dar cel mai rău o supăra gândul că lucrează încă în ture de zi și de noapte
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
pentru că la Mirci e o practică frecvență. Din supărare, s-a-ntrupat un editorial care m-a dezamăgit. În loc să-l trosnească pe Badea cu verbu-i șfichiuitor, CTP se lamentează că un bătrânel căruia i-a pus piedică un derbedeu de cartier, îl dojenește vizibil rănit și îi cere să-l uite și să-și ia laudele-napoi: “Rugămintea mea către dl. Badea, înainte de a înceta orice dialog, este să nu mai citească pe post niciun editorial de-al meu, nici macar parțial. Pe cât posibil
CTP – ranit de Mircea Badea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20153_a_21478]