69 matches
-
o cromatică impresionistă, melancolică, simplificatoare, precum un simptom al prăbușirii ce s-a declanșat: „Alb-roz copacii. Fals Gauguin./ Aceleași străzi. Și apele pavate.// Cumpăr doi trandafiri/ și intru în cetate.// Sub lovituri de ceas/ strîmb aplecată în cer ca un dolmen/ sub lacăt între raiuri și iaduri amînate.// Alb-roz coapcii/ în clopote de iarbă și de somn.// Sub lovituri de ceas din turnuri vii/ pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
samaritene de care ne ocupăm este Mihai Niculescu, poet trăitor în Anglia, "om al distilării gîndurilor, dar solar", care "părea un prinț indian, atent unde calcă și spre ce îndreaptă privirile", "un rajah, trăit însă în neguri septentrionale, printre enigmatice dolmene și menhire, care-i transmiseseră rezerva și pacea lor de mormînt" (de remarcat somptuozitatea stilistică acoperind o statură modestă în ordinea recunoașterii publice). Ca și un alt poet pe care l-a cunoscut și subsemnatul, în zona de penumbre a
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
mai bun prieten al meu/ - Vulturul’’ (Zăpezi peste ființă) într-o tăcere a unei grădini din piatră, nemișcată și imuabilă, care a rămas, încă de la începuturile ei într-un secret și enigmatic infinit de cretă albă. Ca și menhirele și dolmenele, nici ,,piatra nu are gură/ să spună câte dimineți/ au trecut/ de la nașterea lor’’ (Clipe de salamandră vicleană). Poezia Marianei Pândaru și-ar dori să descifreze un secret neîmpărtășit nouă, muritorilor de rând, un secret al unei altfel de existențe
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
din Avalon, străbătând continentul Mu, pătrunseseră până în deșertul Australiei - când toate continentele erau un unic nucleu ce putea fi parcurs, minunată Pangeea.” „...menhirele erau aparate radioestezice ca niște prize electrice înfipte în punctele unde curenții se ramificau în diferite direcții. Dolmenele erau camere de condensare a energiei unde druizii încercau să extrapoleze desenul global. Așa-zisele cromlech și Stonehenge erau observatoare de unde se străduiau să ghicească cu ajutorul constelațiilor, ordinea curenților- pentru că potrivit Tibulei Smaragdină, ceea ce se află deasupra e izomorf cu
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
vederea obținerii acestei forme regulate și înălțimea umerilor este egală cu aceea a umărului de pe latura gravată cu grilă și semicercuri concentrice a celuilalt bloc. Considerăm că nu este exclus ca cele două blocuri să fi sprijinit placa unui dolmen, iar inciziile de pe cele două fețe ale megalitului gravat să fi ornat interiorul mormintelor. Având în vedere analogiile stilistice, trăsăturile inciziilor efectuate, cel puțin pe latura bogat ornamentată, cu o unealtă metalică și cu un instrument de trasare, foarte
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
ai cărui locuitori, cu mult timp în urmă, se spune că i-a vindecat de ciumă, renumitele statui din cartapasta și obiecte de artizanat lucrate în piatră leceză și în teracotă. Întreaga regiune este foarte bogată în uimitoarele formațiuni calcaroase dolmen “masă de piatră” și menhir “piatră înaltă”(în dialectul breton), monumente preistorice, formate din blocuri masive de piatră, cu funcții diverse: sepulcrale, de măsurare a timpului, de omagiere a zeului Soare, de legătură între cer și pământ, între lumea viilor
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]
-
nordice. Mulțumiți-vă cu ce spun. Dacă nu vă spun mai mult Înseamnă că nu știu sau... nu pot să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu pot să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o dată ceața aproape dispăru, rariștea rămase ca-n palmă și văzui că fusese invadată de o turmă de porci, cu gâtul lor scurt Înconjurat de câte-o legătură de mere verzi. Druidesa care sunase din trâmbiță, aflată Încă sus pe dolmen, ținea În mână un cuțit. „Hai să mergem”, zise Agliè, scurt. „S-a terminat.” Mi-am dat seama, auzindu-l, că norul era acum deasupra noastră și În jurul nostru, și aproape nu-i mai zăream pe cei de lângă mine. „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era suficient să descopere planul global al curenților. Iată de ce ridicau megaliți: menhirele erau aparate radioestezice, ca niște implanturi, ca niște prize electrice Înfipte În punctele unde curenții se ramificau În diferite direcții. Ley-urile marcau parcursul unui curent deja identificat. Dolmenele erau camere de condensare a energiei unde druizii, prin artificii geomantice, Încercau să extrapoleze desenul global; așa-zisele cromlech și Stonehenge erau observatoare micro-macrocosmice de unde se străduiau să ghicească, cu ajutorul ordinii constelațiilor, ordinea curenților - pentru că, potrivit Tabulei Smaragdina, ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nicole Jamet MarieAnne Le Pezennec DOLMEN Traducere din limba franceză de Ileana Cantuniari 1 Cu o umbră de zîmbet În colțul buzelor, i-am privit pe oamenii aceia, care Îmi erau apropiați, cum se agitau febril pregătind să Îngroape viața de holtei, neștiind nici unul că mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-am putut Împiedica să nu simt că mi se taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și despre care legenda spunea că atunci cînd luna e În creștere, Încă se mai Înroșeau de sîngele jefuitorilor de corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le dădea o aparență fals blajină, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le dădea o aparență fals blajină, m-am oprit ceva mai mult asupra aceluia cu profil de bătrîn elefant, preferatul meu. Și mi-am pus mîna pe piatra caldă a dolmenului. Contactul m-a Înghețat. Noaptea viitoare luna va fi În creștere. SÎngele va curge. N-ar fi bine să zăbovească cineva atunci În landă... *** - Nu te mai fîțÎi atîta! N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părea Încărcată de prevestiri funeste. Și cele șase siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd o mișcare ușoară venind dinspre sit Îi atrase atenția. De departe, semăna vag cu fumul papal care se Înalță la Vatican pentru a se vesti alegerea suveranului pontif. Aici, emanația evanescentă și albă părea că urcă din chiar inima dolmenului. Intrigată, se apropie de megalitul care Îi ajungea pînă la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de văl de mireasă stropit cu sînge care, ținut de o piatră rotundă și plată, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de văl de mireasă stropit cu sînge care, ținut de o piatră rotundă și plată, era mișcat În voie de vînt. Se cățără iute pe dolmen, dar, În mișcarea pe care o făcu pentru a apuca piatra, vălul diafan Își luă zborul, dus de vînt spre mare. Cu trupul chircit de neliniște, Îl urmări o clipă din ochi, apoi apucă piatra rotundă și plată cu amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se tulbură și se simți năpădită de o bruscă amorțeală, care o Împiedică să mai aibă măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului, o siluetă ghemuită În poziție fetală era cuprinsă de spasme. * * * Lucas vorbea la telefon cu SRPJ din Brest, În pofida cercetărilor amănunțite organizate pe continent, anexa cabin-cruiser-ului furat de Nicolas rămînea de negăsit. - Cercetați golfulețele unul cîte unul dacă e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
loc și Închise un plic mare din hîrtie dublă de ambalaj pe care scrise numele Mariei. - Tocmai a sunat Ryan, declară Stéphane intrînd fără să bată la ușă În biroul lui Lucas. Spune că o formă umană stă culcată pe dolmen și urlă... Poate că e un sacrificiu. - Oamenii dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă greutatea liniștitoare a brațelor care o duseseră departe de dolmen. - Ești predispusă la astfel de „absențe“? Întrebă el fără să se Întoarcă. Scriitorul făcea aluzie la faptul că zăcuse inconștientă mai mult de o oră, cel puțin așa socotise ea. - Vrei să spui: ca somnambulii? Dădu din cap, apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reținînd pentru sine acel iarăși care Îi stătea pe buze. - Spune-i dumneata, Îi lansă Marie lui Ryan. Pe mine n-are să mă creadă. Nu se Înșela. Cu atît mai mult cu cît Morineau, plecat să scormonească prin landă În jurul dolmenului, nu descoperise nimic. - Un văl a fost luat de vînt, fie. Dar o piatră... Hotărît lucru, nu te Încurci cu lucrurile, decretă Lucas, după ce Ryan Îi povestise cele petrecute. Le-ai văzut și dumneata? Scriitorul se văzu silit să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Scriitorul se văzu silit să recunoască desigur că nu. Marie avu o mișcare de enervare care făcu să-i alunece cuvertura de pe umeri. - În realitate, am avut poftă să trag un pui de somn, replică ea pe un ton acru. Dolmenul era În drumul meu, așa că m-am suit pe el. Se ridică, simți că n-o țin picioarele și, dacă Lucas n-ar fi ținut-o zdravăn, ar fi căzut. Acesta puse capăt brusc refuzului ei de a se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina vie a celor trei reflectoare rămase Încă active. Un spectacol de sunet și lumină. Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală. Aproape apăsătoare. Tocmai se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]