10 matches
-
ceea ce trebuie detestat: hedonismul, materialismul, necredința. De asemenea, se cunosc motivele pentru care corpusul epicurian constituie un adevărat rezervor de idei utile pentru combaterea ideologiei dominante. Creștinismul celebrează pulsiunea morții, adevărul lumilor din spatele celei reale, disprețul pentru un trup, pasiunea doloristă, frica de osânda veșnică, catastrofa păcatului originar? Epicur susține exact contrariul: dragostea de viață, bucuria de a trăi aici pe pământ, înrădăcinarea înțelepciunii în trup, gustul pentru plăceri, inexistența zeilor răzbunători, absența culpabilității... Biserica are de ce să fie nemulțumită! Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Tatăl și cu Duhul, pe toate umplându-Le, ca Cel ce este necuprins”. Dorința lui Hegel de a nu edulcora Crucea printr-un decor trandafiriu a fost deplin respectată de bizantini. Ocolind atât crucea goală a protestanților, cât și crucea doloristă a pietății medievale (devenită simplu suport pentru un cadavru), icoana cinstită de răsăriteni face saltul în universalitate. Lipsită de orice interes față de hematologia morții lui Iisus, reprezentarea Patimii Domnului pe Cruce este, de fapt, o hermeneutică a unei drame cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
secolelor, a istoriei de suferință din imaginarul evreiesc. De vreme ce rugăciunile de penitență și elegiile serveau drept sursă istorică, putem lesne înțelege că, prin legitimitatea pe care le-o conferea caracterul lor religios, acestea au contribuit puternic la elaborarea unei memorii doloriste. Masacrele din Polonia și Ucraina din 1648-1649, ca urmare a rebeliunii cazace conduse de Bogdan Hmelnițki, constituie una dintre cele mai bune ilustrări ale acestui decalaj. Deși este vorba, în fapt, de o realitate politică de care au fost afectați
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-și asigure o largă răspândire prin traducerea în idiș. Cronici precum cele amintite în aceste pagini, și mai târziu alte scrieri, de natură istorică, născute în aria culturală sefardă, pătrund astfel adânc în zonele așkenaze și se adaugă unei istorii doloriste deja bine implantate. Literatura idiș se îmbogățește cu elegii istorice despre dezastrele și persecuțiile suferite, fără a uita poezia liturgică, lamentațiile despre moartea martirilor, care transmit posterității, în detaliu, aceste circumstanțe care au bulversat viața evreiască. Literatura în limba vernaculară
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ghetou, începe să-și construiască noua identitate evreiască seculară. Salo W. Baron a fost unul dintre primii istorici ai evreilor care au combătut viguros această concepție lacrimală asupra istoriei evreiești. El avea o altă viziune despre trecut, mult mai puțin doloristă. A refuzat astfel să preia postul vacant pe care îl ocupase H. Graetz la Seminarul din Breslau, deoarece modul său de a scrie istoria se distingea de cel al ilustrului predecesor și al continuatorilor săi. Iar în 1964, după Holocaust
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și se refugiază adesea în amnezie. Sunt necesare exerciții repetate, chiar dacă dureroase, de reactivare a ei. Ori, autovictimizarea și căutarea țapului ispășitor repre-zintă o soluție mult mai comodă. Este ceea ce observa Pascal Bruckner, deși în alt context: ...victimizarea este versiunea doloristă a privilegiului, ea permite refacerea inocenței așa cum se reface virginitatea; ea sugerează că legea trebuie să se aplice tuturor cu excepția mea și schițează o societate de caste inversate, în faptul de a suferi o daună înlocuiește avantajele nașterii. Purtarea urâtă
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
specie aparte care nu exclude tandrețea pentru cîini, s-a transformat surpinzător în ultimii ani într-un regizor controversat cu pelicule care fac să pălească filmele de suspans ale colegilor lui de la Hollywood. Un Iisus al Patimilor transpus în tradiția doloristă și care vorbește limba de origine a creștinismului, aramaica, a stîrnit oprobiul diverselor cercuri "pacifiste" și estetice: prea mult sînge egal prea puțin mesaj. Carnea și spiritul se întîlnesc la Gibson de obicei pe eșafod, în marile încercări și pentru
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
atît mai puțin nu face minuni. Un simplu cadru de lemn prin care se transmite un mesaj, atît și nimic mai mult. In al doilea caz, excesul pietist cere o revărsare molipsitoare de sentimentalism dulceag, apogeul fiind atins în varianta doloristă de împopoțonare a icoanelor: personajele sunt umanizate în exces, iar sfinții încep să semene la fizionomie cu vedetele de cinema. Astăzi, majoritatea icoanelor sunt deviate de la canon, ele fiind „căzute din asemănarea" cu modelul divin. Din acest motiv, ceea ce ne
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
prematur al unui Eminescu consumat de boală, într-o abordare naturalistă care lasă loc descripției impudice, expresiei cariației corozive a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie mai moderată a acestui autenticism dolorist constă în înregistrarea realistă a imaginii poetului în jurul vârstei de treizeci de ani. Astfel că, în 1890, sculptorul academist Ion Georgescu (1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip ușor emaciat care poartă amprenta corozivă a unei suferințe resemnate, un Ecce Homo dolorist. Într-un alt autoprotret apare ținând o țigară aproape complet fumată, privirea sa are acum o intensitate aproape insuportabilă, semn al unor puternice combustii interioare. În Autoportretul din 1907 (desen) chipul său are un aspect abraziv, răvășit, străbătut de striații
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]