14 matches
-
săi. Acești episcopi au considerat hirotonia nulă și au ales în locul lui Cecilian pe Majorin, succedat la scurt timp de Donatus, de la care vine și numele acestei mișcări eretice. Chiar dacă a avut, la prima vedere, mai degrabă un caracter disciplinar, donatismul a dobândit, în timp, o formă doctrinară, opusă credinței tradiționale. De aceea nu poate fi considerată ca o simplă schismă, ci ca o criză ce are un aspect doctrinar evident. Pentru donatiști faptul de a fi traditor era o crimă
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902659.html [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
cu caracter predominant religios, îl deschide cu Primele erezii - iudeo-creștinismul și gnosticismul. Evident, nu înainte de-a oferi cititorilor explicația acestei mici abateri de la tema anunțată în titlul cărții: „Este adevărat că nici iudeo-creștinismul, nici gnosticismul, nici arianismul originar, nici donatismul etc. nu țin, riguros vorbind, de creștinismul medieval, epoca de mijloc începând cu secolul al V-lea. Am evocat însă aceste prime erezii și pentru că multe dintre ele, fie ca atare, fie absorbite în altele, trec dincolo de veacul al V
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1452745380.html [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
oferit episcopului Romei de către Constantin. Data exactă a donării nu este cunoscută, însă se crede că s-a realizat sub pontificatul papei Miltiade, pentru a găzdui un sinod în anul 313 ce a alunecat în declanșarea schizmei donatiste, prin declararea donatismului ca erezie. Bazilica palatului a fost lărgită și înfrumusețată, devenind în cele din urmă catedrala Romei, scaunul papilor ca patriarhi ai Romei. Sfințirea oficială a bisericii cât și a anexelor a fost prezidată de papa Silvestru I în anul 324
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
ceea ce găsim la Tigzirt, în acea perioadă numit Iomnium : o bazilica din secolul al V -lea sau al VI lea sau prezenta din aceeași epoca a episcopiei de la Saldae sau Bida . În Kabylie , pare să fi fost unul dintre reperele donatismului , mișcare religioasă pe care generalul rebel Firmus s-a sprijinit în timpul revoltei pe care a condus-o în secolul al IV-lea împotriva legiunilor Principalele ruine române din regiune sunt la Djemila, vechiul Cuicul în munții de mijloc ai Micii
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
Numele mai multor episcopi ai orașului ne sunt cunoscuți prin procesele verbale ale conciliilor care s-au reunit în mai multe situri africane, unul dintre cele mai cunoscute fiind cel convocat de împăratul Honorius în anul 411 pentru a condamna donatismul. În timpul ocupației vandale (439-533), regiunea face parte din domeniul regal, fără ca apartenența ei să fie certificată, în afara unot texte epigrafice, prin veritabile mărturii arheologice din această perioadă. In sfârșit, odată cu recucerirea bizantină din perioada împăratului Iustinian, în 533, "Sufetula" va
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
este consacrat de Constantin cel Mare ca religie de stat, creștinismul se răspândește în întreaga lume greco-romană și va influența și ideologia social-politică a perioadelor următoare. Opoziția maselor față de ideologia catolică se va manifesta prin curente ca: misticismul, gnosticismul, maniheismul, donatismul, pelagismul etc. Prin lucrările sale ("Confesiunile", "Despre trinitate", "Despre împărăția cerească" ș.a.), Augustin a marcat în mod definitiv gândirea creștină europeană. Concepția sa despre lume are un caracter fideist. Astfel, statul nu ar fi o necesitate naturală, apariția sa având
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ortodoxe, pe care, totuși, nu avem motive să nu le considerăm veridice. Augustin însuși, împreună cu colaboratorii săi cei mai apropiați trebuie să fi fost afectați; cum se întîmplă întotdeauna în astfel de cazuri, mai expuși violențelor erau cei ce abandonaseră donatismul pentru a adera la ortodoxia universală. Răspunsul oficial a constat într-o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive s-a numărat și aceea de a restitui catolicilor toate proprietățile ecleziastice aflate în posesia schismaticilor. Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totuși, nu avem motive să nu le considerăm veridice. Augustin însuși împreună cu colaboratorii săi cei mai apropiați trebuie să fi fost afectați; și, mai cu seamă, cum se întâmplă întotdeauna în astfel de cazuri, erau expuși violențelor cei ce abandonaseră donatismul pentru a adera la catolicismul ortodox. Răspunsul oficial a fost o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive a fost luată și aceea de a restitui catolicilor orice proprietate ecleziastică aflată în posesia schismaticilor. Agustin a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Prezența aproape constantă, pe tot parcursul comentariului, a acestei controverse, care va marca pentru mai bine de un secol creștinismul african, ne obligă să ne oprim un moment și să prezentăm succint principalii protagoniști, etapele, precum și însemnătatea teologică a acesteia. Donatismul Ca fenomen istoric, donatismul apare în Africa, la puțin timp după „marea persecuție” din 303‑305. Ajunge la apogeu chiar în vremea în care Augustin devine preot, apoi episcop (în jurul anului 390), pentru a dispărea definitiv în secolul al VII
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tot parcursul comentariului, a acestei controverse, care va marca pentru mai bine de un secol creștinismul african, ne obligă să ne oprim un moment și să prezentăm succint principalii protagoniști, etapele, precum și însemnătatea teologică a acesteia. Donatismul Ca fenomen istoric, donatismul apare în Africa, la puțin timp după „marea persecuție” din 303‑305. Ajunge la apogeu chiar în vremea în care Augustin devine preot, apoi episcop (în jurul anului 390), pentru a dispărea definitiv în secolul al VII‑lea, după cucerirea arabă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
puțin timp după „marea persecuție” din 303‑305. Ajunge la apogeu chiar în vremea în care Augustin devine preot, apoi episcop (în jurul anului 390), pentru a dispărea definitiv în secolul al VII‑lea, după cucerirea arabă. În opinia lui Frend, donatismul îmbină ultraspiritualismul lui Tertulian și puritismul lui Ciprian. De la Tertulian, teologia donatistă preia teoria potrivit căreia, între Biserică și lume ar exista o opoziție metafizică insurmontabilă, orice compromis cu aceasta din urmă reprezentând o abdicare de neiertat de la principiul creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se schimbe, să se facă prieten al lui Cristos, să nu fie cumva Anticrist” [3, 10]). Seria argumentelor invocate de predicator cu scopul de a trezi sârguința practică a credincioșilor continuă până în capitolul 13. Încet, încet ne dăm seama că donatismul este pierdut din vedere sau, mai exact, devine un nume infamant, abstract și atemporal care‑i înglobează pe toți cei ce‑l „neagă pe Isus”, actuali sau potențiali, din interiorul sau din afara Bisericii. Ultima problemă dezbătută de Augustin se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l " Toc125451325" I. Epistolele 197 și 199 PAGEREF Toc125451325 \h 289 HYPERLINK \l " Toc125451326" II. De ciuitate Dei PAGEREF Toc125451326 \h 300 HYPERLINK \l " Toc125451327" III. Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan PAGEREF Toc125451327 \h 307 HYPERLINK \l " Toc125451328" Donatismul PAGEREF Toc125451328 \h 308 HYPERLINK \l " Toc125451329" Tractatus 3 PAGEREF Toc125451329 \h 310 HYPERLINK \l " Toc125451330" Rezumat și concluzie PAGEREF Toc125451330 \h 315 HYPERLINK \l " Toc125451331" Capitolul X. HYPERLINK \l " Toc125451332" Manualul de anticristologie al lui Theodoret al Cyrului PAGEREF
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lăsa să pătrundă apele murdare din afară.” (P. Brown, La Vie de Saint Augustin, pp. 286‑287) . Optat din Mileva, De schismate donatistarum I, 10, CSEL 26, ed. C. Ziwsa, 1893. . Peter Brown a evidențiat foarte bine caracterul legalist al donatismului. În opinia savantului anglo‑saxon, donatiștii „nu erau niște puritani în sensul anglo‑saxon al cuvântului”, ei își trăgeau forța „dintr‑o altă sursă: pentru ei era importantă curățenia grupului în legătura lui cu Dumnezeu. Asemenea vechiului Israel, acest grup
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]