169 matches
-
grup minoritar, cristalizat în urma marii persecuții dioclețiene din 303-304, convertirea lui Constantin nu a însemnat încetarea persecuțiilor; construindu-și identitatea „pe fidelitatea memoriei și a perpetuării tradițiilor antice ale Bisericii africane” (rigurozitatea practicii religioase, conservatorismul instituțiilor și al textelor ș.a.), donatiștii concepeau persecuția ca făcând „parte integrantă din iconomia Mântuirii” (p. 117). În contribuția intitulată Le destin d’un homme cultivé du IVe siècle: Priscillien d’Avila (p. 119-144), Sylvain Jean Gabriel Sanchez se oprește asupra „formației școlare” (p. 133) a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, iar pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contraargument de bun-simț: ce se întâmplă cu creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc în suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era destul de coaptă atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru Biserica primitivă, viața era intolerabilă indiferent de condiții. [...] Învățătura creștină a constituit, inițial, un puternic stimulator pentru sinucidere". Martiriile primilor creștini, o formă subtilă de sinucidere religioasă, culminează, în secolele al IV-lea și al V-lea, cu mania donatiștilor (numiți astfel după fondatorul sectei, africanul Donatus Magnus, și taxați ulterior drept "eretici"), credincioși care ajunseseră, potrivit mărturiilor lui Edward Gibbon din Declinul și căderea Imperiului Roman, să tulbure ceremoniile latine și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Edward Gibbon din Declinul și căderea Imperiului Roman, să tulbure ceremoniile latine și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de orice formă de extremism religios, că donatiștii "pătrundeau, uneori, cu forța în tribunale și îi sileau pe judecătorii înfricoșați să le ordone execuția". Altminteri ponderat ca ton, Augustin însuși nu se poate abține de la comentarii malițioase: "sinuciderea din respect pentru martiraj este amuzamentul lor cotidian". În încercarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și raportul Împăratului Constantin cel Mare cu instituția Bisericii Împăratul devine arbitru între taberele aflate în conflict, datorită unor chestiuni dogmatice. În anul 314 are loc sinodul lui Constantin de la Arles, când treizeci și trei de episcopi din Apus au cerut condamnarea donatiștilor, care s-au plâns Împăratului Constantin. Într-o scrisoare adresată lui Domitius Celsius, vicarul Africii, el spune: “Ce datorie mai mare aș putea avea în virtutea puterii imperiale care mi-a fost dată, decât aceea de a înlătura erorile și de
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
la prima vedere, mai degrabă un caracter disciplinar, donatismul a dobândit, în timp, o formă doctrinară, opusă credinței tradiționale. De aceea nu poate fi considerată ca o simplă schismă, ci ca o criză ce are un aspect doctrinar evident. Pentru donatiști faptul de a fi traditor era o crimă, iar legătura cu cel care era considerat culpabil, însemna a fi la fel cu el. De aceea donatiștii se situau, la un moment dat, pe linia Sfântului Ciprian al Cartaginei (+258) care
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
o simplă schismă, ci ca o criză ce are un aspect doctrinar evident. Pentru donatiști faptul de a fi traditor era o crimă, iar legătura cu cel care era considerat culpabil, însemna a fi la fel cu el. De aceea donatiștii se situau, la un moment dat, pe linia Sfântului Ciprian al Cartaginei (+258) care spunea că "în afară de Biserică nu este mântuire". Pentru că ei considerau că singura Biserica este cea a Sfinților, ei rebotezau pe cei care proveneau din comunitățile lui
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
va conduce de-a lungul timpului la un conflict deschis cu puterea civilă. Astfel, în anul 314, Împăratul Constantin cel Mare a convocat un sinod la Arles, unde au participat treizeci și trei de episcopi din Occident, care i-au condamnat pe donatiști. Mai târziu, în anul 316 este convocat un alt sinod la Milan, care confirmă hotărârile de la Arles. Prin libertatea în cult, pe care le-o acordă Împăratul Constantin cel Mare în anul 321, se încercă o aplanare a tensiunilor, însă
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
prezente și puternice instanțe escatologice sau, oricum, perspectiva unei noi societăți creștine, care nu mai era aceea din Imperiul Roman, caracterizat de o anumită ordine relativă în care se trăise până atunci; lupta pe care el a purtat-o împotriva donatiștilor schismatici a căpătat dimensiuni și aspecte care prevestesc Evul Mediu, iar cea dusă ulterior contra pelagienilor a adus în prim-plan problematici legate de mântuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covârșitoare asupra secolelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care scaunul episcopal era vacant. Aceste locuri, în Africa, erau mai numeroase decât ne putem imagina: avem deja mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor sedii episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, datorită schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici, în multe cetăți din Africa fusese instalat un episcop catolic fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. Între sfârșitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locuri, în Africa, erau mai numeroase decât ne putem imagina: avem deja mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor sedii episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, datorită schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici, în multe cetăți din Africa fusese instalat un episcop catolic fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. Între sfârșitul lui 390 și începutul lui 391
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, datorită schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici, în multe cetăți din Africa fusese instalat un episcop catolic fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. Între sfârșitul lui 390 și începutul lui 391, el se găsea la Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrân de origine greacă, slab cunoscător al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gândit să profite de faptul că Augustin se găsea la Hippona, unde era cunoscut deja cu siguranță pentru asceza și studiile sale și a acționat astfel încât acesta să se stabilească acolo definitiv. Episcopul s-a adresat adunării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Augustin în raport cu acelea ale gânditorului de la Stridon. A treia carte își propune să ofere instrumentele care ajută la realizarea unei cunoașteri a Scripturii lipsite de ambiguitate. În acest context, scriitorul examinează cele șapte reguli ale exegezei biblice formulate de donatistul Ticonius (cf. p. ???) pe care le consideră valabile în esența lor. În sfârșit, există anumite științe profane care sunt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sunt istoria și filosofia păgânilor, trebuie să fie realizată de creștini în vederea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din cea de-a treia; opera a fost reluată apoi la bătrânețe (în 426-427). Motivul acestei întreruperi și al reluării după atâta timp s-ar fi datorat, după Simonetti, faptului că Augustin, în timp ce scria lucrarea, realizase importanța regulilor stabilite de donatistul Tyconius, reguli pe care, în 396, când abia fusese numit episcop, n-ar fi fost oportun să le folosească și să le examineze atât de deschis; problema nu se mai punea treizeci de ani mai târziu, când donatistul fusese înfrânt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stabilite de donatistul Tyconius, reguli pe care, în 396, când abia fusese numit episcop, n-ar fi fost oportun să le folosească și să le examineze atât de deschis; problema nu se mai punea treizeci de ani mai târziu, când donatistul fusese înfrânt și Augustin devenise episcopul cel mai cunoscut din Africa, iar faima lui ajunsese și în afara ținutului său. Bibliografie. Ediții: CChr. Lat 32, 1962 (J. Martin); CSEL 80, 1963 (W.M. Green); text, traducere, introducere și comentariu: M. Simonetti
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Contra lui Secundinus Maniheul (Contra Secundinum Manichaeum). Bibliografie. Texte: BA 17, 1961 (R. Jolivet, M. Jourjon). Odată cu noua și dificila responsabilitate de episcop, Augustin a trebuit să se confrunte mai ales cu o cu totul altă problemă, aceea a schismei donatiste: faptul că i-a pus capăt după cincisprezece ani de lupte foarte dure constituie cu siguranță o realizare grandioasă, chiar dacă, judecând superficial, unii critică uneori comportamentul lui Augustin. Despre originea schismei am vorbit deja mai sus. Donatiștii au constituit imediat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea a schismei donatiste: faptul că i-a pus capăt după cincisprezece ani de lupte foarte dure constituie cu siguranță o realizare grandioasă, chiar dacă, judecând superficial, unii critică uneori comportamentul lui Augustin. Despre originea schismei am vorbit deja mai sus. Donatiștii au constituit imediat, încă de la începutul separării de Roma, o majoritate creștină în Africa, iar bisericile catolice erau adesea și în multe locuri amenințate de violențele adversarilor, cu toate că un anumit modus vivendi se instaurase ici și colo, în epoca lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epoca lui Augustin. Având o strânsă legătură de prietenie cu Aureliu, episcopul Cartaginei, pe care l-a determinat să citească opera lui Octatus din Milevi, Augustin a acționat încă de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opera lui Octatus din Milevi, Augustin a acționat încă de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub forma unui cântec, cu toate tehnicile necesare învățării pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Octatus din Milevi prin care îi combate pe donatiști, dar, fiind compusă sub forma unui cântec, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, aceasta trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era știutor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
J. Fraipont); 41, 1961 (C. Lambot); pentru celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum...: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fundația Valla, Mondadori, Milano 19892). 10. Lupta contra donatiștilor Între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor nu mai are doar un caracter doctrinar, ci capătă, în același timp, și un caracter juridic și politic, determinându-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să le fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum...: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fundația Valla, Mondadori, Milano 19892). 10. Lupta contra donatiștilor Între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor nu mai are doar un caracter doctrinar, ci capătă, în același timp, și un caracter juridic și politic, determinându-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să le fie aplicate donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
400 și 411, lupta împotriva donatiștilor nu mai are doar un caracter doctrinar, ci capătă, în același timp, și un caracter juridic și politic, determinându-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să le fie aplicate donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență exclusiv civilă, ale coercitio, adică să fie obligați prin măsuri polițienești să profeseze credința catolică. În această situație grea, Augustin se apropie tot mai mult de episcopul Cartaginei, Aureliu, cu care era prieten de mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]