169 matches
-
și raportul Împăratului Constantin cel Mare cu instituția Bisericii Împăratul devine arbitru între taberele aflate în conflict, datorită unor chestiuni dogmatice. În anul 314 are loc sinodul lui Constantin de la Arles, când treizeci și trei de episcopi din Apus au cerut condamnarea donatiștilor, care s-au plâns Împăratului Constantin. Într-o scrisoare adresată lui Domitius Celsius, vicarul Africii, el spune: “Ce datorie mai mare aș putea avea în virtutea puterii imperiale care mi-a fost dată, decât aceea de a înlătura erorile și de
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902431.html [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
la prima vedere, mai degrabă un caracter disciplinar, donatismul a dobândit, în timp, o formă doctrinară, opusă credinței tradiționale. De aceea nu poate fi considerată ca o simplă schismă, ci ca o criză ce are un aspect doctrinar evident. Pentru donatiști faptul de a fi traditor era o crimă, iar legătura cu cel care era considerat culpabil, însemna a fi la fel cu el. De aceea donatiștii se situau, la un moment dat, pe linia Sfântului Ciprian al Cartaginei (+258) care
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902659.html [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
o simplă schismă, ci ca o criză ce are un aspect doctrinar evident. Pentru donatiști faptul de a fi traditor era o crimă, iar legătura cu cel care era considerat culpabil, însemna a fi la fel cu el. De aceea donatiștii se situau, la un moment dat, pe linia Sfântului Ciprian al Cartaginei (+258) care spunea că "în afară de Biserică nu este mântuire". Pentru că ei considerau că singura Biserica este cea a Sfinților, ei rebotezau pe cei care proveneau din comunitățile lui
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902659.html [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
va conduce de-a lungul timpului la un conflict deschis cu puterea civilă. Astfel, în anul 314, Împăratul Constantin cel Mare a convocat un sinod la Arles, unde au participat treizeci și trei de episcopi din Occident, care i-au condamnat pe donatiști. Mai târziu, în anul 316 este convocat un alt sinod la Milan, care confirmă hotărârile de la Arles. Prin libertatea în cult, pe care le-o acordă Împăratul Constantin cel Mare în anul 321, se încercă o aplanare a tensiunilor, însă
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902659.html [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
cele din urmă oferit episcopului Romei de către Constantin. Data exactă a donării nu este cunoscută, însă se crede că s-a realizat sub pontificatul papei Miltiade, pentru a găzdui un sinod în anul 313 ce a alunecat în declanșarea schizmei donatiste, prin declararea donatismului ca erezie. Bazilica palatului a fost lărgită și înfrumusețată, devenind în cele din urmă catedrala Romei, scaunul papilor ca patriarhi ai Romei. Sfințirea oficială a bisericii cât și a anexelor a fost prezidată de papa Silvestru I
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
ei au părăsit pământul ospitalier al metropolei, care a fost jefuit de Alaric 410, și au plecat pe mare spre Africa de Nord. Când au acostat pe coasta de lângă Hippo, Sfântul Augustin, episcop al acelui oraș, era absent, fiind acaparat de disputele donatiste din Africa. Ulterior, el l-a întâlnit pe Pelagius în Cartagina de câteva ori, fără a ajunge, totuși, la relații mai călduroase. După o scurtă ședere în nordul Africii, Pelagius a călătorit în Palestina, în timp ce Caelestius a încercat să devină
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
În alți termeni, potrivit concluziilor sale, catolicismul nu se îndepărtase de creștinismul originar pe care îl căuta. Îndoielile sale s-au intensificat când a citit, într-un articol al lui "Nicholas Wiseman", apărut în "Dublin Review", cuvintele Sfântului Augustin contra donatiștilor: « securus judicat orbis terrarum », Newman și-a continuat lucrările teologice pentru "Înalta Biserică", până la publicarea "Manifestului 90", ultimul din serie, în care el examina în deliu cele "Treizeci și nouă de articole" fondatoare ale Anglicanismului. El afirma compatibilitatea lor cu
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
de J. M. Carroll în 1931 este de obicei invocată pentru a apăra această opinie. O seamă de grupări considerate a fi parte a ascendenței baptiștilor ar fi fost persecutate de catolici de-a lungul istoriei, între care montaniștii, novațianiștii, donatiștii, paulicienii, albigenzii, catarii, valdenzii și anabaptiștii. În timp ce unele dintre aceste grupări au împărtășit unele poziții teologice cu baptiștii de astăzi, multe au susținut ceea ce baptiștii de acum ar considera erezii. E dificil și să demonstrezi conexiuni istorice între aceste grupări
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
el a adoptat-o, a fost posibilă alegerea unui nou papă. A fost ales Marcel, prezbiter deja foarte stimat și sub pontificatul predecesorului său, și care desfășurase un rol important pe tot parcursul vacanței pontificale. Acuzele aduse mai târziu de donatiști, conform cărora și Marcel ar fi fost printre cei care au consemnat „"cărțile sfinte"” autorităților păgâne alături de Marcelin, sunt considerate de istoricii actuali absolut nefondate. Cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat a fi un judecător sever față de
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
cu cât s-a demonstrat a fi un judecător sever față de astfel de atitudini și, după opinia unora, a fost chiar el acela care a „"șters"” numele predecesorului său din lista oficială a papilor (opinie la fel de nefondată ca și acuzele donatiștilor). Datele pontificatului său sunt nesigure; într-adevăr, sunt și cercetători care admit un pontificat mai târziu și mai scurt: de la 27 mai sau 26 iunie 308 până la 16 ianuarie 309. Primul și cel mai important lucru pe care Marcel I
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
Liberian" - (compus aproximativ cu 40 de ani după pontificatul lui Marcel I) îi numește pe amândoi; Papa Damas I, apoi, îl definește pe Marcel I «rector» - termen rezervat episcopilor - în epitaful în versuri compus în onoarea lui; în sfârșit, scrierile donatiștilor, care - deși îl atacă, acuză și calomniază pe Marcel I - rămân totuși un izvor istoric care probează, din plin, poziția lui Marcel în Biserica Romei.
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
după Primul conciliu de la Niceea, considerat ca un pericol pentru biserică. Din motive asemănătoare a exilat episcopul Atanasiu din Alexandria, un dușman înverșunat al Arianismului, numeroși episcopi ortodocși. La început teologul Augustin de Hipona, care a avut dispute înverșunate cu „donatiștii” (o fracțiune creștină nord-africană), a încercat metoda convingerii, mai târziu el va recomanda utilizarea forței prin maximele sale: „compelle intrare“ și „temperata severitas”, care va deveni treptat mai severă utilizând biciuirea și în cazurile extreme pedeapsa cu moartea. Aceste metode
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
numele de Biserica Sfântului Mormânt Începând cu secolul IV până în al VII-lea, , gigantic complex monumental, cunoaște vremea sa de glorie. Loc de pelerinaj de prim ordin al crestinătății, el e slăvit în toate relatările călătorilor. Sfântul Augustin reproșează zadarnic donatiștilor că adoră țărâna luată de acolo; pelerinii cară cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, păstrate azi mai ales printre comorile lombarde de la Monza și Bobbio, prezintă, datorită desenelor gravate
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
Duhului de la Tatăl și de la Fiul au determinat Biserica Ortodoxă să nu-l socotească sfânt, ci numai fericit. I.1.2. Fericitul Augustin - apărător al Creștinismului Ca episcop, Augustin s-a luptat pentru păstrarea dreptei credințe. În momentul în care donatiștii își fac apariția în Africa de Nord, Augustin ia atitudine. Această sectă a apărut în urma persecuției împăratului Dioclețian (284-305) și pretindea că validitatea tainelor depinde de curăția morală a săvârșitorului. Fericitul Augustin a arătat că validitatea tainelor nu depinde de vrednicia morală
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
vrednicia morală, ci de harul lui Dumnezeu. Biserica are sfințenia de la Hristos, așadar ea rămâne sfântă până la sfârșitul veacului și pentru totdeauna. Chiar dacă există și pacătoși în sânul Bisericii, aceasta nu înseamnă că ea nu e sfântă. În timpul disputelor cu donatiștii, Augustin participă la Conferința din Cartagina din 1 iunie 411. Augustin își susține în continuare punctul de vedere, dându-și toată strădania și punând la încercare toată priceperea sa în apărarea dreptei credințe. În argumentarea sa a folosit multe citate
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ucenicul și apoi prietenul nedespărțit al lui Augustin aproape 40 de ani, evidențiază activitatea Fericitului Augustin care „învăța și predica în particular și în public, acasă și în Biserică, cuvântul mântuirii cu toată încrederea, împotriva ereziilor din Africa, îndeosebi împotriva donatiștilor, maniheilor și păgânilor; pentru aceasta el făcea cărți și improviza cuvântări spre admirația și bucuria de negrăit a creștinilor [ortodocșilor], care nu treceau sub tăcere, ci vesteau până unde puteau lucrul acesta. Și astfel, cu ajutorul Domnului, Biserica ortodoxă din Africa
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
și subdiviziuni: Capitolul I: Contra neamurilor, cu subdiviziunile: „Scrisori contra celor de mai sus” „Tratate contra ceor de mai sus” „Contra astrologilor” etc. Capitolul II: Contra maniheilor, cu subdiviziunile: „Tratate contra celor mai sus pomeniți” „Contra priscilianiștilor”. Capitolul III: Contra donatiștilor, cu o singură subdiviziune: „Tratat contra donatiștilor”. Capitolul IV: Contra pelagienilor; Scrisoare a Sf. Augustin împotriva pelagienilor, manuscris, sec. al V-lea, Biblioteca din Orléans Capitolul V: Contra arienilor, cu subdiviziunea „Tratate diferite contra celor menționați mai sus, care afirmă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
subdiviziunile: „Scrisori contra celor de mai sus” „Tratate contra ceor de mai sus” „Contra astrologilor” etc. Capitolul II: Contra maniheilor, cu subdiviziunile: „Tratate contra celor mai sus pomeniți” „Contra priscilianiștilor”. Capitolul III: Contra donatiștilor, cu o singură subdiviziune: „Tratat contra donatiștilor”. Capitolul IV: Contra pelagienilor; Scrisoare a Sf. Augustin împotriva pelagienilor, manuscris, sec. al V-lea, Biblioteca din Orléans Capitolul V: Contra arienilor, cu subdiviziunea „Tratate diferite contra celor menționați mai sus, care afirmă că Fiul nu e egal cu Tatăl
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
lui Augustin, unde sînt prezente și puternice instanțe eshatologice sau, oricum, perspectiva unei noi societăți creștine, care nu mai era aceea din Imperiul Roman - caracterizat de o anumită ordine - în care se trăise pînă atunci; lupta purtată de el împotriva donatiștilor schismatici a căpătat dimensiuni și aspecte ce prevestesc Evul Mediu, iar cea ulterioară contra pelagienilor a adus în prim-plan problematici legate de mîntuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covîrșitoare asupra secolelor următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în care scaunul episcopal era vacant. în Africa, aceste locuri erau mai numeroase decît ne putem imagina: avem mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor sedii episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, din cauza schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici*, în multe orașe din Africa fusese instalat un episcop catolic, fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. La sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Africa, aceste locuri erau mai numeroase decît ne putem imagina: avem mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor sedii episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, din cauza schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici*, în multe orașe din Africa fusese instalat un episcop catolic, fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. La sfîrșitul anului 390 și începutul lui 391
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, din cauza schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici*, în multe orașe din Africa fusese instalat un episcop catolic, fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. La sfîrșitul anului 390 și începutul lui 391 el se găsea la Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrîn de origine greacă, slab cunoscător al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gîndit să profite de faptul că Augustin se găsea la Hippona, unde era cu siguranță cunoscut pentru asceza și studiile sale, și a acționat astfel încît acesta să se stabilească acolo definitiv. Episcopul s-a adresat adunării
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Augustin în raport cu acelea ale gînditorului din Stridon. A treia carte își propune să ofere instrumentele care ajută la realizarea unei cunoașteri a Scripturii lipsite de ambiguitate. în acest context, scriitorul examinează cele șapte reguli ale exegezei biblice formulate de donatistul Tyconius (cf. vol. t. 1, pp. 270-271) pe care le consideră valabile în esența lor. în sfîrșit, există anumite științe profane care sînt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sînt istoria și filozofia păgînilor, trebuie dobîndită de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cea de-a treia; opera a fost reluată apoi la bătrînețe (în 426-427). Motivul acestei întreruperi și al reluării după atîta timp s-ar fi datorat, după Simonetti, faptului că Augustin, în timp ce scria lucrarea, a realizat importanța regulilor stabilite de donatistul Tyconius, reguli pe care, în 396, cînd abia fusese numit episcop, n-ar fi fost oportun să le folosească și să le examineze atît de deschis; problema nu se mai punea treizeci de ani mai tîrziu, cînd donatistul fusese înfrînt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]