31 matches
-
carte, de unde vine cuvântul ageamiu în limba română (prin turcă, de la colectivul aČam - "nearabi, străini, barbari, neștiutori" -, care era un contrar pentru ˙arab, "arabi"). Prozatorul al-(ahiz percepea vorbirea acestor aČam ca pe un mormăit (damdama - de aici, poate, a dondăni în limba română), sau ca pe un bâzâit (hamhama). Claritatea, logica, nu puteau fi despărțite de structurile arabei literare. Dacă despre miturile identitare (limba arabă și scrierea arabă, deșertul și oamenii săi, islamul și beduinii) sau despre cultura arabă clasică
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
de vânt cu miros de iarbă crudă. In jur era atâta armonie și pace de-ți venea să strigi: „Oprește te, omule, pentru o clipă și primește această ofrandă dăruită ție cu divină generozitate!”... Cărăușii s-au tras la umbră, dondănind cu glasuri joase. Pentru majoritatea lor frumusețile din jur erau lucruri obișnuite. Nu și pentru Pâcu însă. El și-a aprins „hornoaica”, s-a așezat pe iarbă la un loc mai ferit și, trăgându-și pălăria pe frunte, a început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te mai îngăduie Săcălușul cela al tău în fundul bălții; eu ți-aș fi scurtat coada și ți-aș fi dat un brânci ca acela, să nu te mai văd în ochi, că faci de râs drăcărimea. CODÂRLIC: Haide, nu mai dondăni degeaba și chiuie acuma tu, să te văd. DĂNILĂ: Chiutul s-aude, nu se vede, măi Codârlic. Atâta lucru puteai să știi și tu! CODÂRLIC: Ei, să te-aud odată; chiuie dară. DĂNILĂ: Oi chiui eu, nu te teme. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai pot face acuma? Îi prea târziu să-mi găsesc al prieten... Ești mai rău ca o soacră. Scoți sufletul din om, nu alta - a intrat în joc Petrache. Pe cai! a ordonat abia stăpânindu-și râsul Costăchel. Au plecat dondănind și nici n-au băgat de seamă când au ajuns la poarta învățătorului. Au intrat în curte. Bătând în ușă, Costăchel vorbea așa, ca pentru el, dar cu voce tare: „Să vezi că nașii nu-s acasă. Vorba ceea: „Vino
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de flori de măr... Ia spune, ce plată vrei? Dacă ar fi pe plată, apoi n-ai scăpa tu nici dacă ți-ai vinde toată sărăcia. Da’ eu te iert și mă mulțămesc doar cu poveștile tale din Gromovnic. Au dondănit tot drumul. Aproape de târg, moș Dumitru și-a îndemnat armăsarul: Hai, tată, că Țâdulă aista mi-o făcut capul călindar și m-o amețit cu stelele lui... La poarta hanului, s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai respiram. Când s-au depărtat, am reușit să îngaim: „La multe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea. Urla prostimea afară și mneata n-o auzeai, dondăneai pe latinește. — De ce urlau, spătare? - se tângui cel gras. Le-am făcut școli, le-am adus tiparniță, le-am dat teatru. — Le-ai dat teatru să-l păzească pe dinafară, că nu intra unul, se temeau. Răzăși în teatru! Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
delfinii, obosiți să mai înoate în formă de semilună, începură să înoate în secere. Episodul 95 VINE-O VREME... — Vine-o vreme - continuă spătarul Vulture - când, draga mea, oasele nu te mai ascultă, carnea începe să se fleșcăie, buzele să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se facă covrig în cizme, nasul să-ți supure, urechile să se ceruiască, ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți preventiv, pe când suntem încă în putere, tocmai pentru ca de supărare buzele să ne dondăne, dinții să ni se clatine și celelalte. — Știi ce văd eu, spătare? Că ori despre ce și cu cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de costoroabe bun, / Cela la toacă am să-l pun.” Pe când vorbea în acest fel, / Iaca, apare lângă el Un drac, cari tocmai a ieșit / Din iazu-n care și-a zvârlit Dănilă Prepeleac, toporul. / Dracul, văzând că muritorul Acela singur dondănește, / În fața lui se proțăpește Și îl întreabă: „Hei, ce faci? De ce faci semne pe copaci?” „Păi tu nu vezi? Îți dau de știre / Că vreau să fac o mănăstire, În locu-aista minunat” - / Zise Dănilă-nfuriat De insistența dracului. Dracul îi zise
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
de bucurie. Cu înfățișarea bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de sprâncene. De fericire, pe frunte îi apărură, pronunțate, două vine, iar ochii negri scăpărau. Mătăhăind, doi ciobani beți își făceau loc prin mulțime, dondănind cu gura fleșcăită măscări. După ei se îndesa râzând un cârnaț înflorit de fete și flăcăi. - Cum dai puiul ? - Cincisprezece franci. - Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse repede femeia și-și strânse pungă, neprietenos, buzele. Mulțimea se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
închinăciune vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mă gândesc la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază povestind despre lipsurile ei și-și provoacă extaze de autocompătimire. Wilt parcă o auzea și acum dondănind despre afurisitul ăla de manager de bancă și despre cum ar fi trebuit să se mărite ea cu el în loc să se lege la cap cu un bărbat care nu era în stare să avanseze nici măcar la un colegiu tehnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tot duc Mănenii noștri la pește cum s-ar duce la coasă ori la cules via. Moș Iacob bombăne, Încearcă să facă ordine-n comună, cu cetățenii ei - n-are cu cine. Îl aud cum intră Înapoi, În ograda lui. Dondănind și suduind. Dă trei-patru ocoluri În ogradă, apoi Îl aud - are alt glas, dacă nu l-aș cunoaște bine, aș zice că-i al unui „cetățean” de adineauri. Așadar, Moș Iacob Împușcă chemarea: - Măi fimeì’! Domnică, un’e eș’? Ian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
strângă de gât? Mergi la vot, dar nu-l votezi pe nenorocitul pus de comuniști. Așa oi face, Toadere, dar de unde știu eu pe cine să votez? Votează și tu pe oricine, numai pe un prăpădit pus de comuniști nu. Dondănind, nici nu și-au dat seama că au ajuns la poarta lui Făcutu. Păi, măi Toadere, până aici ai plătit, până aici te-am adus. De aici înainte, mergi sănătos. Apoi bine, Făcutule, eu cotonog să merg de unul singur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și un moșneag ca mine are încă de învățat... Crâșmarul a luat banii și i-a adus ca de obicei cele două sticle cu rachiu. Toaibă le-a luat fără nici un cuvânt și a pornit spre ieșire cu mers legănat, dondănind: „Ce știu aiștia despre viscol? Să fi umblat ei prin viscolul din Rusia și atunci mai stăteam de vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața noastră. Îi auzem dondănind. Zâna s-a lipit de mine, încât îi simțeam fiecare fibră a trupului. Ne țineam strâns de mână, trimițându-ne unul altuia toată dragostea din suflete... Spune-mi, scumpo - am deschis eu vorba - tu n-ai știut ce urma să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și fără temperament, blonzi, bruneți sau cu bube... Ăsta-i balamuc, nu casă! Ăla cioplește pietroaiele ― se exersează pentru ocnă, bănuiesc ― Panaiteștii bat, mă rog, băteau de nebuni la mașină când îți era lumea mai dragă, Melania descântă motanul, Valerica dondăne la portretul Sfântului Anton ― patronul fecioarelor nemăritate. Vâlcu numai de femei și discuri știe! Ăsta cel puțin ne ucide, domnule! O ia din zori cu Carusso și termină la miezul nopții cu Șaliapin. ― Acum sînteți mai liniștit, constată maiorul. Contabilul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privirea i se opri la fața Prințului Del Curtin. Ochii i se luminară cu un fel de apel mut. Prințul șovăi, apoi spuse: ― Maiestate, aceste ședințe de cabinet încep să intre într-un tipar. Toți tăcem în timp ce Maiestatea Voastră ne dondănește. În ultima vreme ați avut mereu tonul plîngăreț al unei neveste care, după ce a cheltuit toți banii soțului, îl ocărăște că nu are mai mulți. Împărăteasa nu înțelese imediat implicațiile acestor vorbe. Era atît de deprinsă ca vărul ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese patrafirul pe capul lui Pampu și începuse să dondăne din cartea mare, legată în piele, pe care o moștenise de la tatăl lui. Spunea cuvinte pe care nici el nu le înțelegea, stâlcind-le, inventând sunete și gândindu-se ce ar putea să însemne fiecare. Pampu îl asculta fascinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intrat în neamul lor? A ajuns cumnată cu nepoata lui Goncea, de-asta tace? Preotul îi făcu smn să-și țină gura. Își trecu de câteva ori arătătorul peste buze, ca și cum s-ar fi șters de urmele cocoșlui. - Nu mai dondăni atâta, că te-aude Sorin! E cu ai lui în bucătăria aia. - S-audă! Ce, a ținut-o Goncea ăla pe Marinela la școală oare de dragu lu tac’su? Ori că-i plăcea cum îl medita să termine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu mai are morcovi! Surda râdea ușurel, scoțând un fel de behăit, se uita drept în ochii văduvei cu mânie și făcea câțiva pași, rezemată în baston. - Să nu caut eu, auzi tu, Marghioalo, să nu caut!... Și cât se dondăneau, hop și Tinca, cea mai tânără dintre ele, care nici nu mai bătea la ușă, știind sorocul primăverii. - V-adunarăți? - Ne-adunarăm. - Cald afară! -Cald. Se foia ce se foia Tinca, și când nu mai putea, întreba: 346 ' - Coană Marghioalo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unde a fost admis după ce ―două merte de orz și două de ovăz a dat tata cui i se cuvine-. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii, ale cărei reguli trebuiau învățate pe de rost, încât ―unii dondăneau ca nebunii, până îi apuca amețeala-. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea, Oșlobanu sau Mogorogea ăcolegi de școala cu Nică) dar și figura aparte a lui moș Bodrangă care rămâne alături de ei până când se desființează școala
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]