268 matches
-
s-au deschis suficient spre a institui sărbătoarea ce se lasă mai degrabă ghicită decât văzută. Parcă aș fi vrut ca veselia la care aspiră secvența carnavalului să fie susținută de "turtă dulce - panorame - tricoloruri - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniștri - pungași de buzunare"... (Moșii - tablă de materii). Or, tocmai din această serie de combinații se naște toposul specific caragialian, aflat la interferența a două universuri - cel real și cel moftologic - interferență ce
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
nord de Mureș -, orașul fiind atestat documentar încă din secolul al XII-lea. Centrul Lipovei este reprezentat de Piața Unirii, transformată în parc; aici a poposit Nicolae Bălcescu, în 1849, venind din tabăra lui Avram Iancu, travestit în vânzător de donițe deoarece era urmărit de autoritățile habsburgice. În această piață se găsesc trei monumente istorice importante, și anume Bazarul turcesc, vechea biserică ortodoxă și vechea școală românească. Bazarul turcesc provine probabil din a doua etapă a stăpânirii otomane (1613-1716), proporțiile lui
Agenda2004-21-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282461_a_283790]
-
tot despre Tîrgul Moșilor că se organiza doar odată pe an, în luna mai, la marginea Capitalei. "O dată cu ivirea florilor și înverzirea pomilor, se adunau din toată țara locuitorii, își schimbau și își vindeau manufacturele lor și productele lor, precum: donițe, oale, instrumente de lemnărie, rogojini, haine și orice alte manufacturi brute ce producea muncitorul muntelui, al pădurilor și al bălților; se făceau logodne, se rudeau cei din cîmp cu cei din munte; în fine ținea tîrgul Moșilor o săptămînă, începînd
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
pe jos, după cât era de străvezie, însă pricepută la asistarea nașterilor. Adusese pe lume în viața sa o droaie de copii atât în sat, cât și prin cătunele învecinate. Fierarul a încălzit niște apă pe jarul de la forjă, într-o doniță din tablă făcută de el și punându-i bătrânei la îndemână cele necesare nașterii pruncului, plecă să-și facă de lucru în atelier, lăsându-le în grija lui Dumnezeu pe cele două femei. În odăiță, soba duduia plină cu lemnele
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
mai ales paginile de publicitate mică și mare și mai ales rubricile vînzări-cupărări o parte din lista din schița "Moșii tablă de materii". Lungimea momentului și textului la latitudinea regizorului. EFIMIȚA: Bragă... baloane... turtă dulce... lampioane... limonadă... fracuri, decorațiuni, decorați, donițe, menajerii, fluiere, ciubere, cimpoaie, copii, hîrdaie, bone, doici, artifiții, fotografii la minut, comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai aproape de foc, lui Sâmpetru dându-i o cergă să se Învelească cu ea sub cerul liber. Când era de muls oile, bietele de ele Îl simțeau de om rău și n-aveau stare, așa că de multe ori Lupu răsturna donița și vărsa laptele pe jos.Dacă vreo oaie rămânea În urmă, nu se ducea după ea, ci o abandona acolo În pustietate, s-o sfâșie fiarele.Dacă vreun berbece șchiopăta, hotărât lucru, trebuia tăiat.Dacă un miel zbiera prea tare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ai parale, bre? - N-am parale... - Ia ce-ți dă Ali, bre... Cu asta se face doi bani... O să trec eu pe la voi și o să plătească mama, bre. ~ntr-o zi de ploaie mare, Ali m-a luat în brațe peste donița cu bragă și coșul cu acadele, și m-a purtat șchiopătând, bătrânul, pe mai multe ulițe de mocirlă. Și pentru că nu cunoscusem mângâierile tatii, simții o tresărire tagică și dulce. - Băiatu taica... taica băiatu... îmi șoptea Ali la ureche, improvizând
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu voluptatea de altă dată, apoi a mers și a mângâiat botul umed al Dumăniței, un gest nou care surprinse mica asistență, un mod de a mulțumi a lui Va și un semn al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și asta este foarte bine. În volumul Apusul de soare se amână sunt cuprinse trei piese din trei etape de creație diferite, între care, prima pare a se cantona într-un soi de istorism à la Delavrancea și Negruzzi, cu donițe răpitoare și pretendenți sângeroși la tronul Moldovei, ca și cum maniera de a scrie teatru sau interesul pentru ideea din spatele dramei ar fi rămas la stadiul de evoluție de acum 100 de ani. Acesta era, de fapt, simptomul trist al unei încremeniri
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in, Vinde-n leasă de copoi Căței iuți de usturoi, Joacă și-n cazane sună, Când cadâna curge-n Lună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. În candel, pânza lunii se răsuci - turbane - Și-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Poezie > Cantec > PORUMBELUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 6 Ianuarie 2014 Mă iau iar amintirile de mână Printre nămeți înspre căsuța noastră Cu fratele Ioan de la fântână, Apa în donițe e-atât de-albastră! Și pe furiș mirați unul la altul Cu teamă și cu bucurie frântă Pândeam cum se pogoară din înaltul Un porumbel citit din Cartea Sfântă... De nu aveți păcatele prea multe O să-l vedeți acum de
PORUMBELUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361573_a_362902]
-
2009 Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cântec de-acasă Din bătătura palmei și sudoare Se naște-n Apuseni dulceața pâinii, Căci din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
membri din ceată se adună lângă fereastră, sună din clopoței și pocnesc din bice, urându-le gazdelor, belșug și sănătate. Altă ceată, formată din copii mai mari și flăcăi, merg cu „Plugul mare”. Ei duc un buhai, format dintr-o doniță din lemn, fără fung, care este acoperită cu o piele argăsită, în mijlocul căreia se afă un smoc lung din păr de cal, ce imită mugetul buhaiului, când e tras prin mâini. Alții, din același grup, poartă clopote și bice, uneori
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
în gârlă la înmuiat, după care era adusă acasă și uscată, se apuca să o melițe în timp ce eu mă tot învârteam în jurul ei încurcând-o, dar închipuindu-mi în mintea mea de copil, că o ajut nevoie mare. Se goliseră donițele și trebuiau umplute din nou? Săream oferindu-mă să scot apă din pompă, ceea ce nu era chiar așa de ușor pentru un copil ca mine. Gâfâiam, mă întreba mama dacă este greu, spuneam nu și eram tare mândru pentru orice
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
din pod și oboroace hîrbuite de pe vremea lu' bunelu', din celea făcute din coajă de tei, și le umpleau. Ce să facă oamenii! Cît despre căldări, erau umplute și ele, că, oricum, nu mai mergea nimeni la fîntînă după apă. Donițele, donicuțele și doniciorele erau umplute de mult pînă la buză, iar vacile, bietele, răgeau în tot satul din pricina nemulsului. Moș-meu Mitică a Anicuței o umplut troaca de la porci cu fetească regală: cum să piardă el asemenea bunatate! În orice
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
alte cuvinte să-și exprime simțirea. Dar ce nu făceau harnicii locatari ai acestui ținut! Femeile duceau cofițele cu apă sau cu lapte pe care le purtau deasupra capului. Apa de băut era păstrată în casă într-o așa numită doniță, un fel de găleată lucrată din lemn și care avea un capac. Când mi-era sete trebuia să aștept ca mama sau servitoarea să umble la doniță și să-mi umple cana cu apă. Rufele se spălau, îmi amintesc, și
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
deasupra capului. Apa de băut era păstrată în casă într-o așa numită doniță, un fel de găleată lucrată din lemn și care avea un capac. Când mi-era sete trebuia să aștept ca mama sau servitoarea să umble la doniță și să-mi umple cana cu apă. Rufele se spălau, îmi amintesc, și am și o fotografie, într-o copaie din lemn, lucrată și ea cu măiestrie, care folosea și la îmbăiat. A fost cândva, dar astăzi nu mai este
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CAUT STĂPÂN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Horia pe-un munte falnic stă călare...” EMINESCU „Slugă mereu, caut stăpân, Vând doniți, ciubară, tulnice, heeei!” O Viață și încă aș vrea să rămân Acolo în lacrima Moților mei. Din palmele lor am băut în pruncie Lumina amară până la fund, Mâna mea fulgeră acuma când scrie Poemul acesta în care m-ascund... Cât
CAUT STĂPÂN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366721_a_368050]
-
Adună cele ce se întâmplară, Ar vrea să-ntrezărească viitorul. Cu multă stăruință apărară Și i-au transmis neîntinat fiorul; Ar vrea la rându-i dragostea și dorul- Tezaurul sporit de piatră rară. Au șlefuit în vorbe calde cântul Și donițe, ciubere și ștergare, Iar Mirecea, Brâncoveanu, Ștefan Sfântul- Vestite luminoasele altare Ce vor slăvi de-a pururea „Pământul” Cu stemă vie și nepieritoare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Altare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I
ALTARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351028_a_352357]
-
nimicită, nimic nu mai e la locul lui, iar unele dintre gînduri par de-a dreptul smintite. Un singur cuvînt, cu jocul său de sensuri, mută fapta vîntului în cutia craniană, la granița necuviinței. stâna pustie - doar ceața mai umple donițele Cezar Florin Ciobîcă Poemul de față se așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e firesc ca stihiile să fi preluat
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e firesc ca stihiile să fi preluat sarcinile celor plecați și ceața să umple donițele. Doar și în sensul, mai personalizat, că e vorba, de o atribuție vocațională. Ce zmei beau ceața, rămîne de mărturisit în alt haiku. fanfara în parc - file din partituri în vals cu frunzele Doina Bogdan Să fie vorba de o
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
mai căzut o frunză din bătrânul nuc. Locul I - Corneliu Traian Atanasiu cer întunecat - un cârd de ciori escorta unui porumbel Locul II - Dan Norea șosea prin deșert - mașini oprite lâng-un cactus înflorit Locul II - Valeria Tamaș Urcușul greu - din donița bătrânei coboară o stea... Locul II - Ion Rășinaru Bătrân nevoiaș - doar o perdea de țurțuri îi ține de cald Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Copii la joacă - și umbra bătrânului se dă pe gheață Etapa 63 - 2 II 2009 Locul
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
persoanele ce treceau agale și se mută pe cealaltă parte a drumului, acolo unde lumina soarelui nu ajunsese încă. Tălpile goale începură să-l ardă de parcă ar fi mers pe cărbuni încinși, iar capul să i se bălăngăne ca o doniță plină cu apă. “Ah, apă” își zise copilul oftând și își trecu limba uscată peste buzele crăpate, apoi se lipi cu spinarea de perete și își strânse cât putu de mult picioarele pentru a nu le lăsa pradă soarelui. Dacă
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]