197 matches
-
zi, cînd e mai soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe dos. Cum altfel ar putea fi, dacă fratele cel geamăn al regelui Franței e pe veci închis într-un donjon și poartă o mască de fier, precum armurile dintr-un muzeu?! Însă dovedește că e fiu de rege (încă un fiu, al cîtelea?) prin acest unic gest de a răsturna ordinea cosmică, deși afirmă că-și acceptă, totuși, soarta. El
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
oră și un sfert, deci, de două ore și jumătate, dus și întors - dar că mă voi obișnui cu el, în lipsa altei soluții... Un filosof din secolul al XVIII-lea, Denis Diderot, a petrecut aproape cinci luni de arest în donjonul marelui castel, în 1749, la treizeci și șase de ani. Doar jumătate din acest răstimp a petre-cut-o în donjon, în rest i s-a îngăduit să se deplaseze în incinta uriașului ansamblu fortificat. Simt în jurul meu vibrațiile de ostilități dintre
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
el, în lipsa altei soluții... Un filosof din secolul al XVIII-lea, Denis Diderot, a petrecut aproape cinci luni de arest în donjonul marelui castel, în 1749, la treizeci și șase de ani. Doar jumătate din acest răstimp a petre-cut-o în donjon, în rest i s-a îngăduit să se deplaseze în incinta uriașului ansamblu fortificat. Simt în jurul meu vibrațiile de ostilități dintre mai tinerii mei colegi, înfruntându-se de pe meterezele de ambiții ale celor 30-50 de ani. Altfel aș vedea lucrurile
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
de Morse și bătăile în pereți. Adrian Hamzea relatează în stilul unui romancier interbelic experiența muncii silnice la Canal, într-un lagăr cu valențe sud-americane: căldură sufocantă, mlaștini, boli infecțioase etc. Torționarii închisorii de la Făgăraș aplică torturi demne de un donjon medieval: deținuții sunt zidiți în nișele din pereții fostei cetăți. O secțiune consistentă este dedicată "fenomenului Pitești"; din păcate, paginile respective nu aduc informații noi sau comentarii relevante despre acest episod, ele conținând doar comentarii previzibile ale unor studenți. Câteva
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
1783), Jurnalul Prietenilor Constituției (1790-1791), Despre război și pace (1795). 65 Honoré-Gabriel Riquetti, conte de Mirabeau (1749-1791). Scriitor, jurnalist, francmason, diplomat, revoluționar și om politic. A avut o viață extraordinar de tumultuoasă și de aventuroasă, fiind închis, ani întregi, în donjonul de la Vincennes (1777-1780). Dintre scrierile sale, menționăm: Eseu asupra despotismului, Scrisori originale scrise în donjonul de la Vincennes, Perdeaua ridicată sau educația Laurei. 66 Ludovic al XVIII-lea de Bourbon, fratele al fostului rege, ghilotinat, Ludovic al XVI-lea, primul rege
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Mirabeau (1749-1791). Scriitor, jurnalist, francmason, diplomat, revoluționar și om politic. A avut o viață extraordinar de tumultuoasă și de aventuroasă, fiind închis, ani întregi, în donjonul de la Vincennes (1777-1780). Dintre scrierile sale, menționăm: Eseu asupra despotismului, Scrisori originale scrise în donjonul de la Vincennes, Perdeaua ridicată sau educația Laurei. 66 Ludovic al XVIII-lea de Bourbon, fratele al fostului rege, ghilotinat, Ludovic al XVI-lea, primul rege al "Restaurației", a domnit în Franța în anii 1814, apoi 1815-1824. 67 Louis Adolphe Thiers
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Șerban Foarță face o adevărată demonstrație de forță etimologică, cu poantă: "Kara va s' zică, -n turcă, "negru", / în italiană, gaillo-i galben:/ caragialotul steag e galben,/ ca rapița, tivit cu negru, - // iar nu cum steagul lui Mateiu,/ cel arborase pe donjon,/ la culă: "coupé vert sur jaune",/ cam după '23...// Ion Luca, însă, n-avea steag,/ teșit fiind la cap de-o gintă/ ce-a dus tablaua cu plăcintă/ în creștet, prin Arhipelag." O lume lunecoasă, dînd seama de temele clanului
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
1359, când a început, se pare, și evoluția cetății. Specialiștii în arhitectură medievală apreciază că puține construcții de apărare din Transilvania aveau o asemenea poziție strategică, fiind comparată cu poziția deținută de Castelul Bran. Mai întâi a fost înălțat turnul (donjonul), în jurul căruia au fost rânduite celelalte construcții și zidurile incintei, refăcute de mai multe ori până în secolul al XVII-lea, pentru a le consolida capacitatea de rezistență. După pacea de la Passarovitz (1717), Imperiul Austriac adoptă, însă, o seamă de reforme
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
a terminat. Toți adversarii Magistratului, dacă nu se potolesc, vor ajunge, în cel mai bun caz, pacienții Lazaretului: Doctorul abia așteaptă. Face niște experiențe acolo; un vândut. Curioasă e revenirea Castelanului... Domeniul e o ruină, nelocuibil; a rămas întreg numai donjonul... Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului. A adus pe cineva, un fel de uite-l-nu-e, încercând, astfel, să abată atenția oamenilor de la prigoana pe care - cinic - o numește carantină. „Molima de acolo se trage!” va zice și va îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra donjonului, noaptea, când înăuntru este aprinsă lumina, nu au apărut, vreodată, două umbre. Pândesc de la începutul Carnavalului. Și nici nu am observat pe cineva intrând ori ieșind. Masca a folosit, probabil, un drum subteran, există câteva refugii. Unul, se zice, ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aș fi fost purtătorul măștii. Putea să mi se întâmple ceva rău. Probabil că i s-a întâmplat necunoscutului, nu a mai apărut în serile următoare. A luat o altă înfățișare sau, poate, nu a mai venit. Azi-noapte, lumina, în donjon, a fost aprinsă... Nu exclud totuși posibilitatea infimă a unei confuzii privind identitatea Măștii. M-am obișnuit să construiesc scenarii, e îndeletnicirea mea, de fapt. Cel mai bine ar fi să părăsesc Stațiunea, am intrat într-un joc periculos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa cu zile, va fi judecat. Inspectorul venit din Capitală a stabilit că Șeful Gărzilor Reunite e dator să asigure celor din donjon protecție. Acesta a înțeles supraveghere. Străjile instalate mai mult iscodesc înăuntru decât în afară... Un necunoscut, care s-a recomandat drept mesager al Castelanului, i-a solicitat Magistratului o întrevedere de un sfert de ceas. „E bine că sunt căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se va proclama Republica. A invadatorului, când vom face parte din Imperiu. Ne creăm dușmani pe măsură. A coborât o toamnă lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toamnă lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins cu aceeași piatră, înviase! Străinul auzise despre alchimiști, era un om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în donjon întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cam așa ar fi, în rezumat, povestea despre Castelan, spusă de către străin Romancierului, singurul ascultător, și repovestită de acesta în dreapta și-n stânga, reluată și amplificată de către fiecare nou ascultător-repovestitor. Acum e cunoscută în toată Stațiunea. Locuitorii știu că, în donjon, un ins, infinit mai tare decât fusese vreodată Magistratul, dispune de putere deplină asupra metalelor și ființelor; nimic nu i se poate împotrivi, Stațiunea e în stăpânirea sa: Magistratul din cauza acestuia își pierduse scaunul - nu renunțase de bunăvoie - și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către cine știe cine. Poate chiar de către Magistrat, pentru a asmuți lumea asupra musafirului din donjon. Musafir, pentru că noul venit precis că nu este Castelanul. Niciodată nu a fost văzut, de când a sosit. Numai Intendentul, de la distanță. E un joc încurcat acolo; Magistratul e cel mai interesat să circule o astfel de istorie. Dacă prinde - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
deține știința producerii și a folosirii pietrei filozofale. În afara transformării metalelor vulgare în aur, aceasta mai asigură și o viață nesfârșită, deplasarea instantanee în orice mediu și invizibilitatea posesorului, la dorință. Fulgerarea adversarului. Castelanul nici nu a părăsit Domeniul; din donjon, nevăzut, urmărește totul. Așa stau lucrurile, dar oamenii cred că el vine în Stațiune pe ascuns, mai ales noaptea. La Cazinou, lumina s-a stins, din senin, de câteva ori, iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți să pui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toată suflarea Stațiunii. Un fel de carnaval. Torțe, băutură, cântece, bâte, lanțuri, bătrâni, copii lăsați de capul lor, femei ciufulite. O așteptare veselă. Toată lumea cu gândul la Piatra Filozofală, câte una pentru fiecare familie. Se vorbea de o împărțeală, în donjon erau câteva mii. Nici un Eldorado nu se putea compara cu revărsarea de aur ce urma să facă din Stațiune cel mai prosper loc de pe planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de la plecarea ultimilor, la ușa care da spre altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț, să pătrundă în coridor. Până la urmă, s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră, există pentru toate o plată! Sau aflaseră ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu meșteri străini, acum își aminteau bătrânii o seamă de povești auzite, demult, de la alți bătrâni. După înmormântarea celor înecați - o sărbătoare aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în șapte ani. Dacă vrei, poți să o închei în două luni; într-o lună, mâine. În mod excepțional, azi; în câteva ore. Deții controlul situației: îl reinstaurezi, rapid, pe Magistrat, reapare Castelanul - în același capitol -, apoi îl distrugi cu donjon cu tot, faci să patruleze pe străzi gărzi înarmate, dublezi simbriile angajaților de la Cazinou, Hipodrom și Poștă, le triplezi pe cele ale învățătorilor și profesorilor. Îl însori pe Filozof cu Caravella - împăcând morala cu păcatul -, redeschizi Teatrul și îl numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
privirilor/ chemat la Învierea/ Literei Chinonului” (cf. „Poemul luminos”, p. 68). În ciuda titlului, poemul nu evocă deloc lumina, ci blestemul fruntașilor templierilor (primul prizonier - Jacques de Molay!), închiși, de Filip cel Frumos (cu complicitatea papei Clement al V-lea!), în donjonul castelului de la Chinon! „Litera (de pe pereții castelului) Chinonului” este, în fapt, o lucrare satanică! „Ordinul Templierilor era un organism viu, în deplina stăpânire a depozitului său tradițional, și atunci ei (n.n.: templierii) au socotit crima (n.n.: regelui și a papei
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]