95 matches
-
debut „Adenium Start”, ediția 2015, Vrum-vrum, de Cristina Frîncu. Romanul o are în centrul său pe Clara B., care, din empatie pentru pălăriatul artist ratat Poeteski, pleacă spre Hollywood pentru a-i recupera acestuia Muza care îl părăsise. O călătorie donquijotescă spre nicăieri, condimentată cu tot ce a putut reține mai bun literatura absurdului de la Jarry și Harms încoace. La eveniment vor participa Cristina Frîncu și Alexandra-Georgiana Andrei. Lansarea va fi moderată de Gabriel Cheșcu, redactor-șef Adenium. La standul Adenium
Programul complet al evenimentelor Adenium la Gaudeamus 2015 by http://revistaderecenzii.ro/programul-complet-al-evenimentelor-adenium-la-gaudeamus-2015/ [Corola-blog/BlogPost/339653_a_340982]
-
DOMNULE REDACTOR ȘEF Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Domnule redactor șef Vine vremea în oglindă Sperie troznind o grindă Lucrătura la gherghef Îndrăznesc să vă supun Labirintul meu firesc Virtual donquijotesc Adiere de simun Nu justific, nu acuz Riscul doar în nume propriu Pentru teama de oprobriu, Când e vorba de abuz Cu sau fără călăuză Năzuim cu toți o oază Și apoi vedem cu groază În declin soarta lehuză! Eșuează
DOMNULE REDACTOR ŞEF de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Domnule_redactor_sef.html [Corola-blog/BlogPost/359486_a_360815]
-
destructurează un mit, demitizează deliberat. Jocul de idei caracterizează și versiunea Mioara-mică, inspirată de balada Miorița. Povestea e relatată din perspectiva naratorului cioban moldovean extrem de receptiv la aspectul antropocentric. "Saga" sa diferă de textul de bază, în sensul că variantei donquijotești propuse de Mircea Băduț îi lipsește tema inițială a complotului ciobanilor vrâncean și ungurean. Naratorului îi este teamă de solitudine și de îmbătrânire (practic, nu își ascunde slăbiciunile umane), tânjește după comuniune și tovărășia semenilor pe principiul omului-ființă socială, e
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/mircea_badut_1470057965.html [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
acest sens sunt Dosarele pan-galactice, cu acțiunea plasată în anul 200 al erei galactice, într-un topos numit "Penalgezia", planetă populată de "penalgezieni", specializați în hoția de tip "trișpuială" (p.137), o veritabilă parabolă a societății românești contemporane. "Replierea" donquijotescă a lui Mircea Băduț are loc în momentul în care, depășind sfera literaturii, acesta schimbă registrul discursiv și tematic și se cantonează în sfera eseurilor științifice. Dacă în Manoli întâlnim un veritabil "tratat" de antropologie aplicată (a se vedea și
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/mircea_badut_1470057965.html [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
genere. Chiar dacă abordează genul literar sau pe cel fundamental opus, științific, discursul său vizează antropologia ficțională sau nonficțională, "subiecții" racolați fiind, după caz, personaje literare sau semeni din imediata sa vecinătate. Discursul său este discurs despre om. În peregrinările sale donquijotești, Mircea Băduț are un oarecare control asupra speculațiilor (realităților-irealităților) sale, indiferent de spațiile în care acestea se consumă (real sau ficțional): "reflexul de a privi autocritic propria obișnuință de speculare [...]" (p.45), atrăgând atenția, o dată în plus, asupra riscurilor "urmăririi
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/mircea_badut_1470057965.html [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
lecții de viață. De ce descoperim că există reîncarnare și lumi paralele, dar uităm întotdeauna ce sau cine am fost. De ce trebuie să ne luptăm cu păcatul continuu, într-un act ce ar putea părea privitorului din afară de-a dreptul donquijotesc, fără o finalitate clară, fără a putea fi vreodată siguri că am învins. De ce moartea ne înlăcrimează, de ce iubirea adevărată ne înalță, de ce trecerea prin Purgatoriu e atât de cumplită. De ce scriitorii ar putea, lesne, să nu ajungă niciodată să
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1459028559.html [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
din inima și din plămânii mei cei sufocați de-amintire - dacă nu se preface lumea mea într-un fulger, într-o limbă unică, ieșită dintre toate dualitățile preschimbării și transfigurării, ca și de sub toate tăcerile morilor pustiurilor arabe și nababe, donquijotești, de tăcere frazată - limbă pe care numai spiritul meu o înțelege. Existență și Nonexistență - totdeodată! Nescrisă de nimeni anume - și scrisă în toate rotirile Cerului de Stele. Trebuia să aflu locul unde fierbe aerul, vestind că toată încă suflarea și
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
de Arte Plastice, serviciul caricatural, „să prindem știrea, să prindem știrea”, bine, și după ce am prins-o ce vom face cu ea, cine credeți că va citi știrea, cine va lăsa tentațiile diavolului la o parte pentru a-și procura donquijotesca știre produsă de mintea rafinată a ziaristului incoruptibil, bine, recunosc, am fost mai mult decât ironic, spectacolul dezolant al războiului, al oamenilor lăsați fără case, al mamelor rămase fără copii, al omului vidat de propria conștiință... Pentru ce să îndur
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1460828967.html [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
de pian ratat ce mimează o stare de intelectualitate prin referirea permanentă la colonelul Lawrence, al cărui nume îl reținuse din conversația unor studenți, dar despre care nu știe nimic. El are însă o vocație de artist, fiind un visător donquijotesc ce aspiră către desăvârșire. "„Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet...”", exclamă el. Personaj cât se poate de banal, el a fost ales tocmai din acest motiv
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
cu începere de la Întoarcerea lui Don Quijote (1972), o poezie a bucuriilor vieții trăite sub raza luminii astrale („stea”, „ghețar”, „goelanzi” sunt vocabule esențiale). Fără a face concesii versificației „angajate” și „militante” cerute de ideologia comunistă, el exaltă figura artistului fantast, donquijotesc, „târând în zare cerul pe pământ”, aducând la sol „azurul fântânilor cerești” și palpând stările germinale inefabile („Închinător la morile de vânt,/ am privit ceea ce nu avea întrerupere, / am căutat ceea ce încă nu devenise făptură”). O permanență rămâne evocarea Nordului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Caton, Erics, M. Pall, Narcis, S. Mușat, Sapho, Senez, Sentino, Sergiu, Stef, Ștefan, P. Ștefan, Trubadur ș.a. În 1902 e ales secretar al Asociației Generale a Presei. Un timp a avut și o mică slujbă: bibliotecar la Ministerul Domeniilor. Personalitate donquijotescă, ancorată în vis și mitomanie, scandalizând prin discrepanța dintre inteligența de elită și sărăcia stridentă a omului, P. a fost una dintre figurile cele mai încărcate de neliniști ale boemei bucureștene. Bolnav de tuberculoză, se întoarce în satul natal; moare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
creaturi al căror numitor comun pare a fi doar imbecilitatea, violența, instinctul carnasier. Cei doi "separatiști" sunt seduși de mit și plătesc naivitatea fiind "mâncați" cu fulgi și pene, însă iluzia lor își are rădăcinile în ficțiunea care-i programează donquijotesc la incarnarea modelului. Comorra este mai puțin organizația mafiotă cu tradiție, una dintre cele mai vechi din Italia, cât un rău eternizat care roade sistematic capul fiecărui locuitor al ghettoului. Tinerii sunt introduși în organizație după un prealabil test al
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are un trai searbăd, presărat cu accidente (ne)fericite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are un trai searbăd, presărat cu accidente (ne)fericite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
puțin, decât "un dobitoc". Nae Gheorghidiu e impresionat de geniul lui gazetăresc, se teme chiar de spiritul lui polemic, însă crede că, în relațiile cu ceilalți, Ladima e un tip falacios și îi tapează pe prieteni de bani. Comportamentul lui donquijotesc e remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică, de Mihail Sebastian. El este, ca să folosim o sintagmă maioresceană, "o figură caleidoscopică". Tot sub incidența indeterminării stau onomastica și identitatea aproximativă a unor caractere. Cea care semnează "T.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Camil Petrescu, amănunt ce îi va servi perfect drept concluzie a sugestiilor sale: Poziția aceasta e un donquijotism, poate nu totdeauna aparent, dar funciar; comportarea publică și, atât cât se știe, privată a lui Camil Petrescu avea ceva adânc donquijotesc, de unde inadaptabilitatea și gravitatea lui ușor atrabulare, tendința la prozelitism, pornirea combativă mergând uneori până la obsesie și mitomanie. Donquijotismul acesta l-a expus, firește, de atâtea ori ironiei ieftine și ostilității perfide a filistinismului de diferite nuanțe, care nu știa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ridicole și mărețe, se impun ca o metaforă a umanității ce luptă să transpună visul paradisiac în realitate, balansând între comic și tragic, împlinire și dezastru, soluții și paradox. În ce ne privește, enunțul emergent care deschide perspectiva câmpului arhetipal donquijotesc aparține tot lui Fred Vasilescu. E un fragment de monolog interior, consecutiv momentului în care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
abulic care, în preajma morții, devine un om cu mintea sănătoasă: nu pe Emilia ar fi trebuit să o venereze în timpul existenței sale încărcată de ridicol, ci pe d-na T. Gestul e semnificativ și pledează în favoarea considerării poetului ca erou donquijotesc, fiindcă celebrul hidalgo trăiește irațional, dar sfârșește ca un ins cu o gândire limpede, sănătoasă. O spune răspicat Tudor Vianu: "O importantă semnificație se leagă de episodul final al povestirii lui Cervantes. Don Quijote trăiește ca un nebun și moare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în situația lui Ladima nu e vorba de a declama stihuri, ci de a le compune și include în scrisorile sale deznădăjduite, ceea ce nu schimbă foarte mult datele problemei. Și, dacă acceptăm că firea lui Camil Petrescu e de natură donquijotescă, atunci, conform teoriei pluriperspectivismului lansate de Tudor Vianu, G. Călinescu și N. Manolescu (ceea ce noi credem a fi de fapt o glisare arhetipală), sunt de găsit și alte personaje de factură asemănătoare eroului iberic. Există momente în viața fiecăruia când
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frunte cuvântul "moarte", el își suprimă cele două personae: Ladima și Fred. Rămâne D-na T., Anima și creanga lui de aur, mărturie a unei iubiri exemplare ce stă sub semnul toposului "n-a fost să fie". Un alt aspect donquijotesc comun pentru Ladima și Eminescu este inaderența la realitate, lipsa lor de pragmatism, pe care poetul național le invocă tot în confesiunile intime: "Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricare altul, pentru că eu sunt unul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
politice, devotamentul față de meserie îndemnându-i nu arareori să scrie singuri câte un număr întreg al ziarului, sunt aspecte comune ce pot fi observate chiar și cu un ochi de nespecialist. Altceva ne interesează aici, ca o continuitate a arhetipului donquijotesc: și Eminescu este inhibat, chiar terorizat de lucrurile mărunte, de aspectele banale cu iz birocratic din societatea în care trăiește: "De mă voi pierde vreodată va fi desigur din cauza unui lucru de nimic, mărunțișurile acestea fiind cei mai aprigi dușmani
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nimic, în schimb emit pretenții financiare exagerate și anchilozează progresul prin exces de birocrație. Aceasta este, in nuce, teoria păturilor superpuse a redactorului șef de la Timpul și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care a fost deja evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ultimii ani de viață îi sunt marcați dramatic de o boală degenerativă. Printre contemporani, dar și în posteritate, S. s-a impus ca un erudit și polemist de marcă, original până la excentricitate și bizarerie, elaborând proiecte și ipoteze grandioase și donquijotești, asemeni lui B. P. Hasdeu, cu care a și fost comparat tipologic. Cu o conștiință de sine megalomană - în fond, dacă e privită de la distanță, simpatică și dezarmantă prin candoarea cu care S. își proclama meritele, nu o dată socotite epocale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
de forțe eluzive după stratageme greu imaginabile, măreție mitică devorată de apetitul romantic al autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul educației primite. I se inoculase astfel gustul pentru "chestii tari", adică încleștări cu mize majore, bătălii definitorii ale umanului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tipică mișcărilor de avangardă, într-un stil ce sugerează mai degrabă inconformismul vârstei decât rigiditatea și intoleranța unei orientări doctrinare: „Ne avântăm spre riscurile încăierării, cu viziera deschisă, cu lancea în cumpănire și cu armurile fluturând spre cer, oricât de donquijotesc ar părea unora acest fel de atac, nepotrivit cu stilul tehnicii moderne. [...] Dușmănim demonstrativ și suntem în dragoste statornici. Lovim cu sete în numele Tatălui și ne așezăm piepturile înainte pentru prieteni” (Al. Hodoș, Prezentare). Mai explicit, Octavian Goga vede L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]