66 matches
-
poate, substanță și sens. Dar să ne întoarcem iar la autori. Din punctul de vedere al pragmatismului de gospodină care a invadat până la cele mai fine interstiții ale vieții noastre, A treia forță: România profundă trebuie să pară de un donquijotism desuet. Este genul de carte care se scrie pentru a te achita de o datorie de onoare față de conștiința proprie, este cartea care capătă deplin sens dacă ești convins că, până la urmă, totul este doar între tine și Dumnezeu, e
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 by http://confluente.ro/A_treia_forta_romania_profunda.html [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
că atlanții „se duc și acum și înoată spre munții/ Pe care trăiește doar poetul” (salvamarul), deși e sigur că sfaturile îi vor fi iarăși ignorate de către cetate, aceasta riscând să repete cataclismele istorice și sociale, poetul, nicicând vindecat de donquijotism, ia atitudine civică, avertizând(u-ne) într-o Postdecembristă: „principial nu s-a schimbat nimic/ libertatea a rămas/ arta de a juca în lanțuri...”. Tot aici găsim, alături de alte reușite și înălțătoare poezii, o rugăminte - „(...) supuși la curte astăzi rugăm
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1418195781.html [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
iarnă. Poezia are aici un caracter compensatoriu, ea umple „saharele singurătății”, alungă „arșița și teama”, alungă tăcerile și durerile, poemele „încălzesc în fiecare seară/ casa înfrigurării”, vindecă răni. Nu poate însă poeta să nu recunoască această nebunie a poeziei, un donquijotism primejdios de care se teme: „Ce pajiște de gând nebun/ Nădejdile ce mi le pun în scris” (Scrisoare). Numai că bucuria poeziei îi asigură o seninătate copleșitoare, jucăușă, încrezătoare. Primele două volume de poezii (Drum, Darul zilei, Sonete) divulgă un
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1425659524.html [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
inclusiv sub aspectul limbajului (există situații când, chiar în interiorul discursului de tip științific, Mircea Băduț stă să încalce regula rigorismului discursului aplicat, intervenind cu pasaje intertextuale sau cugetări personale presărate adeseori cu ironie subtilă sau cu fin umor). Puse laolaltă, donquijotismele și antropolexicele dau naștere unui oximoron: "rătăcirile" după modelul personajului din La Mancha (care, în treacăt fie spus, nu are niciun moment oroare de ridicol, aventurile picarești pe care și le provoacă și la care se înhamă fiind tratate la
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/mircea_badut_1470057965.html [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
nu înainte de a insera speculațiile sale de factură științifică. 'Donquijotismele antropolexice' iau în cătare și destructurarea basmului (a se vedea Fot-Frumos și Ileana-model). Datate, fără însă a respecta o ordine cronologică strictă (e vizată perioada 1987-2015) sau o logică textuală, donquijotismele lui Mircea Băduț conțin citate din Winston Churchill, Karl Marx, Spinoza, Demostene, Steve Jobs sau John Lennon. Ca o concluzie, departe de a fi o carte "ezoterică", 'Donquijotisme antropolexice' este o carte necesară (carte reflex anti ignoranță, anti blazare, anti
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/mircea_badut_1470057965.html [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
versuri, Soare stâns, și unul de proză, Cartea cu chipuri. Publicistica lui M., prin care adie o boare de lirism, poartă pecetea firii lui contemplative. Ceea ce o caracterizează este bunul-simț, ca și, în comentariul politic, scrupulul moralității, semn de oarecare donquijotism, în pofida unui spirit de observație care ratează rareori. Cronicile literare sunt scrise prietenos, cu o mână de poet gata să-și înflorească textul cu metafore gingașe. Era elev în penultima clasă de liceu când, în 1920, i se tipărea o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
zâmbesc ironic: macho? Și ironia cu care formulează întrebarea este, într-un fel, ea însăși un răspuns. Căci pentru turistul venit din nord, "machismul" este un soi de lăudăroșenie bărbătească în care se amestecă sângele iute, soarele tropicelor și un donquijotism căruia îi place să braveze. Obișnuit să considere firească numai aroganța care are cont la bancă, el se uită contrariat la un "macho" care merge ca și cum ar gândi tot timpul: "Eu! Și nimeni nu mai este ca mine!" Mă tem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
autobiografică a pieselor Suflete tari și Jocul ielelor, ca și a câtorva lucrări epice.121 Nu ignoră nici latura donquijotească a personalității lui Camil Petrescu, amănunt ce îi va servi perfect drept concluzie a sugestiilor sale: Poziția aceasta e un donquijotism, poate nu totdeauna aparent, dar funciar; comportarea publică și, atât cât se știe, privată a lui Camil Petrescu avea ceva adânc donquijotesc, de unde inadaptabilitatea și gravitatea lui ușor atrabulare, tendința la prozelitism, pornirea combativă mergând uneori până la obsesie și mitomanie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poate nu totdeauna aparent, dar funciar; comportarea publică și, atât cât se știe, privată a lui Camil Petrescu avea ceva adânc donquijotesc, de unde inadaptabilitatea și gravitatea lui ușor atrabulare, tendința la prozelitism, pornirea combativă mergând uneori până la obsesie și mitomanie. Donquijotismul acesta l-a expus, firește, de atâtea ori ironiei ieftine și ostilității perfide a filistinismului de diferite nuanțe, care nu știa ori nu voia să vadă decât naivitate sau impostură tocmai în luciditatea și dezinteresarea lui."122 Invocând studiul De
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
câmpul arhetipal al lui Don Quijote își are sorgintea în chiar una din componentele psihice și temperamentale ale lui Camil Petrescu. Am precizat deja că fostul său coleg de școală, Constant Ionescu, credea sincer că aceasta era însăși starea sa organică, donquijotismul fiind cel mai redutabil adversar al scriitorului nostru. Ladima e, în multe privințe, însuși cavalerul spaniol silit să trăiască în mijlocul realităților românești din perioada interbelică. Personajul din Patul lui Procust este dublul arhetipal al eroului din opera lui Cervantes, operă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cât mai aproape de straturile experienței naționale, în Eminescu."269 Revenind la nucleul euristic al acestui capitol, crochiul-necrolog, schițat de presa bucureșteană, după sinuciderea poetului Ladima, dezvoltă o altă perspectivă arhetipală: "poetul smintit și cumsecade" este o secvență în racourçi a donquijotismului funciar al actantului. Am adus suficiente argumente pe această temă în paginile anterioare. Să reamintim doar că prietenii și colegii lui Camil Petrescu au văzut în donquijotism o principală trăsătură a omului pe care l-au cunoscut, o stare intimă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
altă perspectivă arhetipală: "poetul smintit și cumsecade" este o secvență în racourçi a donquijotismului funciar al actantului. Am adus suficiente argumente pe această temă în paginile anterioare. Să reamintim doar că prietenii și colegii lui Camil Petrescu au văzut în donquijotism o principală trăsătură a omului pe care l-au cunoscut, o stare intimă, pe care o transferă ficțional și măștii sale romanești care este Ladima. Așadar, ca o explicație complementară a comportamentului exterior al membrului de la "Sburătorul" citind cu nervozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care se imaginează continuarea aventurilor cavalerului pe o corabie care îl poartă către Noua Spanie. Exilat prin voința regelui și a Inchiziției, Don Quijote e însoțit în călătorie de o mână de „dușmani ai Spaniei” și de un echipaj convertit la donquijotism, alături de care își va urma sminteala nobilă, va fi înghițit în pântecele Leviatanului sau îl va întâlni pe urmașul cavalerului Amadis de Gaula plutind pe un vas fantomă. Ajuns în Lumea Nouă, Cavalerul Tristei Figuri va da semnalul începerii unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
159-165, Ist. lit. (1982), 166-172; Brădățeanu, Istoria, I, 202-206; Popovici, Romant. rom., 452-461; Ist. lit., II, 527-539; Radu Pantazi, C.A. Rosetti. Gânditorul. Omul, București, 1969; Vasile Netea, C.A. Rosetti, București, 1970; Marin Bucur, C.A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar, București, 1970; Zaciu, Lecturi, 82-85; Săndulescu, Continuități, 222-227; Dicț. lit. 1900, 751-753; Cristea, Faptul, 19-24; Cioculescu, Itinerar, I, 64-72, IV, 71-76; Dana Dumitriu, Introducere în opera lui C.A. Rosetti, București, 1984; Indrieș, Polifonia, 66-70; Holban, Literatura, I, 1-19
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
cu obiectele pe care pune mâna sau cu locurile și ființele pe lângă care trece (dacă mănâncă ciorbă, devine ciorbă, dacă trece prin pădure, se transformă într-un copac, într-un urs etc.). Punând laolaltă o armură goală (aluzie limpede la donquijotism) și un scutier "fără personalitate", romancierul italian parodiază cuplul Don Quijote-Sancho Panza, fapt ce va fi confirmat și de desfășurarea erotică ulterioară a poveștii. În momentul în care "se confruntă" cu erosul, cavalerul nostru renununță la orice act fizic, preferând
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sigur este fratele, vecinul, prietenul sau dușmanul nostru, dar cineva, Doamne Dumnezeule, cineva!". Acestui personaj livresc Michel Tournier i-a adăugat elemente surprinzătoare prin alăturarea lor, și anume proustianismul metodei de introspecție folosit până la dimensiunea unui stil în log-book și donquijotismul momentelor sale de pierdere a lucidității. Spontana apariție a unor halucinații îl face să devină circumspect, de unde și brusca sa hotărâre să se organizeze, să-și administreze "noua proprietate" insulară, dobândită involuntar. Acesta e de fapt momentul în care intențiile
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu mai există, "Prin gălbenușul ce venea pe canal/ căutam embrionul Soarelui, al galaxiei, cu vârful de la floretă". E aceeași imposibilitate de revigorare a lumii, același joc al cavalerismului asumat și desuet. E aici ceva din inutilitatea vechilor cavaleri, un donquijotism poetic conștientizat și poate tocmai de aceea preluat cu tot ce înseamnă el, ridicol și tragic. Totodată e unul dintre textele în care intenția picturală este mult mai evidentă, dar e un desen al unui peisaj urban doar ghicit, lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anii din urmă, cu un moto din Cervantes, „Întoarce-te, Măria Ta, señor Don Quijote, că mă jur pe toți dumnezeii că nu-s decât mânzări și berbeci cei cu care vrei să te măsori”, se așază cu adevărat sub semnul donquijotismului, cu precizarea că aici închipuirea are un accent real asupra vieții, iar Sancho Panza (personajul echivalent e Iuliu Manoilă) se molipsește ireversibil de maladia Cavalerului Tristei Figuri (protagonistul anonim al romanului, numit Studentul). Spre deosebire de faimosul său înaintaș, Studentul controlează metodic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
din galeria eroilor lui Shakespeare. Cumplit ridiculizat de Caragiale (vezi "Conu Leonida față cu reacțiunea" și, mai ales, schița "Boborul") capul "revoluțiunii" de la Ploiești ar avea, dacă judecăm fără patimă, măcar două justificări capabile să-l scoată de sub acuza de donquijotism. Mai întâi, faptul că militase în numele ideii de republică și, apoi, conjunctura, despre care nimeni nu mai are azi habar: "revoluțiunea" fusese plănuită a izbucni simultan în mai multe județe. Numai că liberalii radicali din Turnu Severin, Craiova, București etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
învinsă, căci ea începe în fapt în același timp cu viața. De aici caracterul univoc al destinului care nu este decît o "expresie a morții noastre zilnice"149. Numai că așa începea, crede Cioran, adevărata vitalitate a ființei umane, un donquijotism nesimulat și deloc suspect (el vorbea de bărbăția noastră). Acesta era în fond omul disperat, cel ce va transforma pînă la urmă, dacă vrea să facă din viața sa ceva fecund, pătimirea ca atare în destin. Pentru omul cioranian astfel
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fapte moral-politice. Cu alte cuvinte, tare greu le-am putea demonstra că noi, românii, urmașii lor, nu mai umilim oamenii pentru că sunt diferiți și minoritari. Text publicat în Romania liberă, 4 decembrie 2006 Partea a V-a Educația: reformă și donquijotism Riscul dilemei: asimilare sau segregare? Mărturisirea ministrului Reformei Ilie Șerbănescu făcută în 10 martie pe un post de televiziune că nici acum nu avem politici industriale au blocat probabil mulți cetățeni care stau la pândă noaptea să vadă dacă are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de neînțeles cum oameni cu educație superioară tind să-i blameze mereu pe alții pentru tot ce li se întâmplă (eventual guvernele), sunt gata, nu pentru critică, ci pentru demolare și trecere în derizoriu. Probabil că normalitatea continuă să fie donquijotism curat. Text publicat în 22, 19-25 iulie 2005 Leagănul politic al clanurilor universitare În urmă cu zece ani citeam un studiu care purta titlul: „On trusting more and contracting less” („Să ne încredem mai mult și să contractăm mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sub preș devin tragedii A cuceri/ A căpăta. Feminismul de la Vest la Est Femeile și liberalismul yoghin Celebrii și celebruțe, români și româncuțe Etică publică, sau monopol pe morală? 1 Decembrie: examen moral Partea a VI-a Educația: reformă și donquijotism Riscul dilemei: asimilare sau segregare? Gheișa, vizitiul și ciobanul: noi „trenduri” ale calificărilor în România Cu Don Quijote înainte. Etica în universități Leagănul politic al clanurilor universitare Ofensivă și ofensă, sau: despre disputa între pedigriul universitar occidental și dreptul primului ocupant
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sale naturale, astfel că aceasta se dezechilibrează, se răstoarnă. Poate nu e chiar o pierdere catastrofală a "normalității", o "monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci un excedent de trăire, revolta unui intelectual claustrat în condiția sa împotriva servituților acesteia. Un donquijotism ofensiv agita ființa exaltată a junelui Noica, ducîndu-l la suprapunerea teoriei și realului, printr-o delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație a pasivității benedictinului, o deschidere violentă, răzbunătoare, a spațiului vieții interioare înspre
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]