29,295 matches
-
stână, Așteptare). În toate aceste poezii tematice funcționează aceeași sensibilitate de tip romantic, care permite ca în același text să apară cuvinte poetice din zone semantice diferite, cromatică, portret artistic colectiv sau individual, religie, istorie. Sentimentul acut al înstrăinării și dorul manifestat între străini apare la Goga ca un accent semănătorist, exagerat exploatat de istoria literară. În fapt, depărtarea de locurile și de oamenii dragi, dorul purtat în lume a plinului vieții satului apare la Goga drept o stare și un
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
semantice diferite, cromatică, portret artistic colectiv sau individual, religie, istorie. Sentimentul acut al înstrăinării și dorul manifestat între străini apare la Goga ca un accent semănătorist, exagerat exploatat de istoria literară. În fapt, depărtarea de locurile și de oamenii dragi, dorul purtat în lume a plinului vieții satului apare la Goga drept o stare și un sentiment tipic romantic, cu un ușor accent militant. Pe calea evocării satului și a oamenilor lui, începând de la universul familiei, eul poetic recuperează, printr-o
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
care funcționează ilegal: Citește și dă mai departe", de parcă un text ar putea fi citi la fel de toată lumea, dacă toți vorbim englezește. Dar, vai, nu-i așa domnilor, confraților, am făcut o experiență tristă. într-o zi mi s-a făcut dor de bărbatul meu care a murit acum 10 ani. Era poet. Și am întins mîna și am luat din raft cartea lui crezînd că o să-l găsesc acolo întreg cu gîndurile, cu amintirile, cu emoțiile lui, că o să facem conversație
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
îi cade steaua. Nici gînd, stă bine, sau de asta reușește să ne convingă Dan C. Mihăilescu, fără poze și planșe color, dar cu o vervă care stropește și contaminează. O vorbire (scrisă...) în treizeci și trei de episoade, de pe urma căreia rămîne dorul după ,armonia liniilor, eleganța rotunjirilor, spirala, voluta, bucla...". După ordine și ronde-bosse în lumea atît de descleiată, am fi tentați s-o credem, a lui Mitică. Iar Bucureștiul, ei bine, el rămîne un conviv care (se) amețește dar nu (se
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
unei epoci își pierde distincția. Și în constrast cu lumea interbelică, lumea de astăzi este una din care parcă orice urmă de distincție a pierit. Nu am fost niciodată la Balcic, dar citind paginile lui Mircea Berindei, m-a apucat dorul după stațiunea interbelică a artiștilor români. Nu m-am așezat niciodată pe scaun avînd grijă ca șezutul să nu acopere decît jumătate din suprafața lui și spatele să nu-mi atingă deloc spătarul, dar, aflînd educația subînțeleasă de care aveai
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
apucat regretul că nu am trăit-o. Nu am văzut niciodată o femeie prinsă într-un corset înalt și țeapăn, menit a-i da siluetei o alură sobră și sulegetă, dar, citindu-l pe Mircea Berindei, mi s-a făcut dor de femeile acelea rigide și protocolare, pe care, dacă le-aș fi întîlnit, neîndoielnic că le-aș fi putut iubi. Și exemplele pot continua încă multă vreme. Paravanul venețian nu se numără printre cărțile de care pomeneam la începutul acestor
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
vă surîde, nicidecum, tipicul vieții selon le modčle, mai bine-ar fi să nu deschideți asemenea carte de prudențe și grijiri. Dacă, în schimb, vă dau, măcar din cînd în cînd, tîrcoale melancolii de școală veche, amintiri despre Bucureștii foști, doruri de întîlniri la care te uiți vorbind sau, pur și simplu, curiozități documentare, Cu fața spre trecut nu e, chiar dacă are ceva peste cinci sute de pagini, lectura pentru care să aștepți vacanța următoare. Răsfoiți-o acum, trecînd peste duioșiile
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
să mă adaptez în astfel de condiții. trăi, neneaca! Bună ideea de a cumpăra boiler... Casă asta e o rădăcină... nu renunță la ea! postarea ta și muzica grecească pe care o ascult acum m-au făcut să îmi fie dor de plăcintele bunicii, de bătrânii din familie care învârteau mărgelele toată ziua. chestie complet lipsită de sens credeam eu. nu renunță la casa. dimpotrivă, pune și tu o cărămidă. undeva în cer, cineva va zâmbi! hihi, am fost și eu
Viaţa la ţară by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82752_a_84077]
-
bunicilor tăi și cred că e un loc minunat pentru un week-end la aer de munte sau pentru o viață tihnita de pensionar. Viața la țară și Duiliu Zamfirescu.. sau locul în care oamenii nu cer timpului schimbare. Mi-e dor de viață dinainte de lumea lui Bill Gates..de genunchii juliți și nu de ochii obosiți care împușca rate la calculator De ce avem nevoie mereu de o ‘madeleina’ de-a lui Proust ca să ne aducă aminte de lucrurile simple, frumoase, în
Viaţa la ţară by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82752_a_84077]
-
nu dormeam să învăț; Bucurenci e norocos..e la a 4-a facultatea și nici p-asat n-o termină așa că va avea parte mereu de nopți albe studențești. . Voi toți, care suferă de nu mai pot, dacă tot muriți de dorul referatelor și al proiectelor de facultate, există o soluție! Doar întrebați și găsim și pentru voi referate și proiecte de facut! În cazul ăsta nu o să mai sufere nimeni. Măcar nu va mai prefaceți amărâți și dormici, nici unul dintre voi
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
nimeni? extra la umbră se joacă counter și morrowind. ... în vremuri tulburi, copiii doresc să crească repede, repede, repede... să devină adulți, că s-au săturat să privească cum se joacă adulții de-a oamenii mari umbrindu-le vise și doruri și câte și mai câte...în fiecare din noi e copilul care s-ar juca nestingherit de-a cireșele vesele, ar zăpăcii zâmbetele cu sărutări de joc al jocului desprins de tot și toate, ar alerga desculț prin ploaie și
În vremuri tulburi, copiii se pupă la soare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82889_a_84214]
-
lămurit că n-am nici nerv, nici ochi de fotograf. mă pasiona doar partea tehnică... dragoș, ar fi fost interesante și cele de la prima lansare (cantină/Drept). am reușit să obțin ultimul autograf atunci...anyway, fotografiile sînt minunate. ... îmi este dor de riri...
Riri în imagini by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82905_a_84230]
-
Dragoș Bucurenci Tot azi e și ziua Irinei. Ar fi împlinit 62 de ani. Nu știu ce să mai spun, dorul de Irina n-are nume... În Dilemă Veche de saptamana trecută, Alex. Leo Șerban a ales pentru colajul “15 ani de dileme” unul dintre textele ei: Eu cred ca Irina Nicolau trăia pe stradă. Aproape că un aurolac, amușina locurile
Dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82892_a_84217]
-
ai de gand, ți-ai propus să duci “chestia asta cu verdele/ecologia”; ai în vedere și o mișcare... de un anume gen?!!! o seară bună, oriunde ești! Primiți cu ... Blogușorul? Mai, copii, ce’n asta An V’ați spus dorul, cu alean, pe ast blog: puneți în pom și http://www.lavad.wordpress.com Sănătate și bucurii! AM convingerea că dacă ți-ai lasă puțin să crească perul și te-ai râde nu ai mai avea aerul acesta de bătăuș
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
în ciuda previziunilor pesimiste despre cititorii mai catolici decât Papă care vor renunța să mai cumpere AC din rațiuni de moralitate vexata, le-a crescut tirajul după preluarea de către Realitate Media și, din câte știu eu, n-a regresat între timp. dorule ... părerea ta părerea ta. o acceptăm că nu avem ce face. cât despre tine bucurenci(ule), tema de brainstorming: dc ai renunțat la ideea de “produs antipatic al societății de consum”? ți-a fost frică că odată considerat produs al
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
prima reduta e semnificativ pentru decepția pe care au produs-o în rindul cititorului care s-a hrănit ani la rînd cu umorul-manifest...dar ce să-i faci ,mai devreme sau mai tîrziu ceva sau cineva ne cumpăra pe fiecare. dorule .... mă tot străduiesc să nu bag în seamă oameni că ține. în fine. băi nene în primu rând dak ești “mushchiulos” arata-ti nene identitatea să vedem cine ești mhai și ce acțiuni ai făcut în viața ta. dak chiar
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
până atunci nuj te mai apucă să critici tu lumea nene. fă și tu ceva util în viață și atunic no să te mai primim pe blog cu strigături de genul: lasa-ne, lasa-ne .... update: un articol pentru tine dorule http://epidermik.blogspot.com/2007/11/nu-celor-ce-zic-nu.html Îmi pare rău să observ că are dreptate cârcotașul de Doru. Dragoș, nu vreau să te critic absolut deloc dar cred că AC nu mai merită deranjul viralului. Creșterea tirajului celor de la
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
primele fraze și m-am plictisit...nu m-ai impresionat...nu ai nimic nou...nu șochezi...ești previzibil...au mai spus și alții asta...mai încearcă...dar mai întîi așa cum ți-am mai zis încearcă să înveți să scrii. :)) mersi dorule. pt mine criticile au fost întotdeauna constructive. nu uită: nimeni nu te obligă să te uiți la un blog sau la vre-un articol care nu-ți place. mai mult decât atât nimeni nu te obligă să-ți placă stilul
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
ele. (în fața la british museum în caz că interesează pe cineva:)), nuntă cu kilt la st. paul, 3 persoane m-au oprit pe strada să-mi spună că am bocanci superbi și 5 să mă întrebe dacă sunt franțuzoaica. da, mi-e dor. am zâmbit 5 zile și am plecat zâmbind.
Doruri de Londra by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82946_a_84271]
-
de ea ieri-seară, când am ajuns la Paris. Irina a locuit o vreme aici, prin anii ‘90, cu o bursă oferită de Colegiul Nouă Europa, si le scria celor din țară ca aici nu se simte bine, ca i-e dor de gardurile din București. În vreme ce bucureștenii sunt nemaipomenit de inventivi când vine vorba să-și împrejmuiască și ei cu ce au la îndemână imobilele sau terenurile, gardurile Parisului sunt puține, metalice și monotone. Pentru că-i erau dragi Bucureștiul și bucureștenii
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
cosmopolite, întrețin o efervescenta culturală și mondenă relativ agreabila. Când sunt la București, se întâmplă foarte des să mă simt bine. Ceea ce mă îngrijorează, când sunt departe de București, este că-mi lipsesc legăturile cu orașul capabile să întrețină un dor. Îmi lipsesc gardurile Irinei. Sigur că am destule motive să mă întorc în țară, am oameni pe care mi-e dor să-i revăd și proiecte pe care vreau să le duc la capat. Nu ignor avantajele unei piețe în
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
Ceea ce mă îngrijorează, când sunt departe de București, este că-mi lipsesc legăturile cu orașul capabile să întrețină un dor. Îmi lipsesc gardurile Irinei. Sigur că am destule motive să mă întorc în țară, am oameni pe care mi-e dor să-i revăd și proiecte pe care vreau să le duc la capat. Nu ignor avantajele unei piețe în tranziție, în care totul e de făcut, în comparație cu piața occidentală, unde totul pare să fi fost făcut deja. Dar nimic din
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
să fi fost făcut deja. Dar nimic din toate acestea nu reușește să-mi prilejuiască un raport afectiv cu Bucureștiul. Oricât mi-ar placea acest oraș, nu știu încă să-l iubesc și, cu atat mai putin, să-i duc dorul. Daca as fi edil, aș medita la chestiunea asta: la absența relației afective a orașului cu locuitorii săi. Știu, există încă o groaza de probleme legate de funcționalitatea urbei, dar, chiar și dacă mâine toate acestea ar căpăta o rezolvare
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
a orașului cu locuitorii săi. Știu, există încă o groaza de probleme legate de funcționalitatea urbei, dar, chiar și dacă mâine toate acestea ar căpăta o rezolvare miraculoasă, orașul tot ar fi lipsit de arhitectură să afectiva. Nu ne e dor de asfaltul neted de-acasă, nici de iluminatul stradal impecabil. Și nici de ororile arteziene cu care primăriile de sector au decorat câteva intersecții. Poate că, într-o zi, când vom fi distrus și ultimul parc al Bucureștiului, când vom
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
decorat câteva intersecții. Poate că, într-o zi, când vom fi distrus și ultimul parc al Bucureștiului, când vom fi acoperit sau demolat și ultima fațadă lipsită de termopane, ne vom pune și această întrebare: de ce i-ar fi cuiva dor de București? :: text: EvZ
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]