94 matches
-
cred că îi pare rău. Mă duc să-i fac o surpriză. Mă duc să-i duc flori și s-o cer de nevastă. Că o iubesc, dă-o dreacu! Aia e! Nu poci să trăiesc fără ea. Iar de dormeză, țață Marioară, nu-mi mai trebuie d-aici înainte, că, ia uite, mi-am luat sofabed! și le arătă geanta de pe umăr. ‒ Oleleoo, muicăăăă! Și ce e ăla sulfapet, mă, Silvică? ‒Ei, ce să fie? E un pat, pe care
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443848144.html [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Mă gândeam cum să continuu romanul. M-am așezat la masă, făcându-mi cruce și mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru bucatele de pe masă. Același lucru l-a făcut și Tina. Terminasem de mâncat și mă întinsesem în camera mea pe dormeză pentru odihna de după amiază când a sunat interfonul. „Constantin este”, mi-am zis în gând. Tina se retrăsese în camera ei. Am apăsta pe buton și am auzit pașii urcând agale scările. Erau pașii lui pe care-i cunoșteam din
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglanda_a_doua_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN PORȚII EGALE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Intră în casă! Suntem noi și liniștea, liniștea toată spânzurată de pereți; descalță-te iute lângă dormeza mea și lângă mine vino, cu ochii tăi șireți. Vino aici, unde iubirea-i gata strânsă și arde aerul lovit de câte-o șoaptă; mătasea asta tu o ții mereu ascunsă în aceeași mireasmă de caisă coaptă. Vino aici și
ÎN PORŢII EGALE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 by http://confluente.ro/In_portii_egale_george_pena_1388085156.html [Corola-blog/BlogPost/347611_a_348940]
-
de sufragerie, stil nu știu care, frumoasă, cu motive intarsiate, scaune de piele cu spetează curbată, asemănătoare cu cele pe care le văzusem în spațioasa vilă, fotolii joase și masă de hol spre fereastra care da în stradă, iar alături, în stânga, o dormeză cu noptieră mare, plină de cărți. Plafoniera era aceeași din camera ei de fată, lacrimi și frunze de cristal, iar parchetul, denivelat, era totuși galben ca lămâia. Mă mirai, în timp ce ea dispăruse pe o mică ușă de lângă dormeză, că în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în stânga, o dormeză cu noptieră mare, plină de cărți. Plafoniera era aceeași din camera ei de fată, lacrimi și frunze de cristal, iar parchetul, denivelat, era totuși galben ca lămâia. Mă mirai, în timp ce ea dispăruse pe o mică ușă de lângă dormeză, că în acest spațiu mai avea loc în stânga o pianină pe care fusese așezată o fotografie cu suport de carton. Era ea, cu o expresie nostalgică, ca și când ar fi murit la acea vârstă timpurie, șaisprezece ani, inocentă, dar cu decolteul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai ales la Georg Heym, în poemele Demonii orașelor, Zeul orașului sau Umbra Vitae. Alteori poetul are limpede viziunea locuirii într-un intermundiu și într-un timp decăzut, din care nu mai e posibilă salvarea: "Ancora grea înnămolită între arcurile dormezei / și lanțul încordat printre cearșafurile zdrențuite / se pierde prin spărtura din tavan, / prin gaura din acoperiș, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Cînd norii se strîng / zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Dar și în polonă, germană, franceză, engleză. Erau dicționare. Enciclopedii. Literatură beletristică. Istorie. Geografie. Memorii. Mi-au sărit în ochi nume diferite. Churchill, de Gaulle, Gorbaciov. Soljenițîn. Mircea Eliade. Paul Sartre. Cinkiz Aitmatov... Lângă peretele opus, spre miază-zi, trona o dormeză dublă, cu ladă la capăt, cu o lampă electrică modernă. Pe noptieră alte câteva cărți: Henrich Böhl, Petre Pandrea... Iaca! Aici e raiul și iadul singurătății mele!... Rai când sunt sănătos. Când citesc. Când ascult muzică. Când port, în liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
v-au eliberat, mai țineți minte? În 10 mai ’64. Eram În fabrică, lucram, și vine plutonierul și spune: „Ia-ți bagajul și mergi pe secție”. Eu lucram la tapiserie, și era maistru unu’ Șora, la care Îi trebuia o dormeză... Și Îmi spune: „Domne, iei doi-trei oameni și Îmi faci”... Că el avea nevoie pentru plan și eu eram vechi acolo... Și când se dă maistrul pe lângă mine și Îmi spune: „Vezi că pleci acasă”. „Păi cum să plec acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de ebrietate, mai ales. Mă duc să văd ce naiba vrea. Vorbiți încet și feriți-vă să spargeți sau să răsturnați vreun lucru. În rest, parcați-vă și simțiți-vă ca la casa voastră. Cărțile de joc sunt acolo, jos, sub dormeză. Cafea, n-am! Nici suc! Nici crăpelniță! Auzi, chiriașule, coboară și Dănuț vocea, complice, dacă tot te duci, încearcă, barem..., hmm..., știi și tu..., cere-i o foaie, de palmares, pentru noi, adică, un fleac, o bancnotă de-o sută
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
O ascultam, și în momentul acela doamna Pavel bătu la ușă. - Mi se părea că aud vorbind, spuse, nu era vocea dumneavoastră, și când colo sunteți singur și dormeați - semn c-am îmbătrânit. - Nu, nu dormeam, stăteam numai întins pe dormeză. Mă ridicai. - Nu e nimic, mă scuzați, continuă, am venit să vă spun că dimineața, când erați la tribunal, a trecut pe aici nepoată-mea și a adus cartea asta pentru dumneavoastră, s-o citiți - și-mi întinse un volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mult. Și tu însuți știai ca și acum că era scris în sângele nostru, deasupra pieirii lui, certitudinea reîntâlnirii ca o lege universală”. Își ridică fruntea, și în clipa următoare se prinse cu mâinile după gâtul meu, mă aplecă pe dormeza lată, în lumina vagă a felinarului de pe bulevard, ce străbătea în odaie, stăturăm muți încă mult, cu trupurile unite în dreptul umerilor, formând o mare literă V cu vârful spre perete. Apoi își coborî mâinile pe spatele meu. Rochia, strânsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
v-au eliberat mai țineți minte? În 10 mai ’64. Eram în fabrică, lucram, și vine plutonierul și spune: Ia-ți bagajul și mergi pe secție. Eu lucram la tapiserie, și era maistru unu’ Șora, la care îi trebuia o dormeză ... Și îmi spune: Domne, iei doi-trei oameni, și îmi faci... Că el avea nevoie pentru plan, și eu eram vechi acolo... Și când se dă maistrul pe lângă mine și îmi spune: Vezi că pleci acasă. Păi cum să plec acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aveau drum prin centrul orașului, obiceiul ei ciudat de a cere cincizeci de EURO. „Cucoană - i-a zis nevesti-sii domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în tăcere pe toate părțile, i-a oferit pe ea morocănos trei sute de EURO. „Dacă matale o vrei pentru trei sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mohorât ca în ziua în care făcuseră tranzacția. „Ce, nu cunoști zicala: văzut, plăcut, achitat și hai noroc!?“ Domnul Bouleanu nu cunoștea zicala, dar nu din cauza ei era să-l lovească apoplexia. În mijlocul atelierului, doi ucenici îi împachetau unui client dormeza lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat era Bouleanu, cumpărătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ce, nu cunoști zicala: văzut, plăcut, achitat și hai noroc!?“ Domnul Bouleanu nu cunoștea zicala, dar nu din cauza ei era să-l lovească apoplexia. În mijlocul atelierului, doi ucenici îi împachetau unui client dormeza lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat era Bouleanu, cumpărătorul dormezei a simțit nevoia să-i trădeze un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat era Bouleanu, cumpărătorul dormezei a simțit nevoia să-i trădeze un secret: „E uimitor ce poți să găsești în dughenele astea de cartier! Cu numai zece mii de EURO iau un lucru pe care la Paris nu-l scot cu o sută de mii. Norocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
continuarea războiului împotriva URSS." După împușcarea condamnatului, cel care l-a anchetat, Toma Drăghici, s-a mutat în locuința lui Pătrășcanu, iar celălalt securist, care l-a interogat nopți în șir, lt.col. Șoltuțiu, i-a luat restul de bunuri: "una dormeză pentru două persoane, trei perini fantezi, una cuvertură, un ceas de bronz ornamental, două fotolii tapisate cu stofă gri, una plapumă și două perine." Șoltuțiu a mai "cumpărat", prin Consignație, "9 jucării figurine de os pentru copii" cu... un leu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Duceau lipsă și de becuri. Pe seară aveam să vedem că au doar unul pe care-l mută de colo-colo, unde-i nevoie. Acum ea ne arăta cele două camere care se fac din ??130 Într-una era doar o dormeză, iar În cealaltă saltele Întinse pe lângă pereți și pe linoleul dintre ele sfărâmătura de pământ amestecată cu pantaloni și pulovăre din geanta noastră. A avut ceva de lucru Florinel până să dea colțul de pâine pe care-l morfolește liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
alta părințelul devenea tot mai tăcut plimbându-se În sus și-n jos prin casă și mi-e că nu scotea mâinile ale din buzunare decât când o proptea pe Steluța de pereții bucătăriei. Noaptea eu dormeam cu Steluța pe dormeză, iar Laur, Andrei și Florinel, pe saltelele din cealaltă cameră. S-o fi făcut de la sine Împărțirea asta, care oricum mie unul Îmi pria. Probabil că dintotdeauna Îmi dorisem o nevastă care să nu vorbească deloc, și-n afară de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nerodul ăla de părințel tot umblând după celălalt nerod, și dacă nu se grăbește o să piardă și apa rece, că lumina oricum i-o luăm. Ne-am mutat cu tot cu bec În livingul cu saltele și Steluța a adus cearșafurile de pe dormeză să ne ștergem. — O să te pupe Pepino, vere, când o vedea că i-ai făcut baia. — Numai de-ar veni odată... Am io o presimțire... L-am visat că-mi spunea că după Anu’ Nou o să mai dea pe-acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
stare. Du-te, vere, dacă nu-ți mai convine. Nu te ține nimenea. Din partea mea ești liber. Mustăcește la mine cu surâsul lui de curvă nătângă. — Bine, vere. Dă-mi-o pe mută să mă duc dincolo cu ea pe dormeză. — Ia-ți-o. Și chiar mă gândeam că dacă asta l-ar mai liniști, să-și petreacă noaptea cu ea În cealaltă cameră, aș mai avea și eu parte de un pic de tihnă până ar da Andrei de Pepino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de trei săptămâni de când Laur Înnopta cu Steluța În cealaltă cameră, pe dormeză, și mai țin minte că asta a fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de cur și lat În umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
livingul cu saltele, Învelindu-ne cu te miri ce și Înghesuindu-ne unii În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați de Andrei de cu seară, Încărcat de băutură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mioara cu gura și cu mâinile În același timp. O mai apucă crizele câteodată, da’ Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse aminte lui Pepino că se făcuse ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]