82 matches
-
vine la capătul unei convertiri surde și treptate, care, în cazul lui Augustin, a îmbrăcat forma unei suferințe durînd cîteva luni. O nemulțumire crescîndă față de propria viață și o insatisfacție dureroasă față neoplatonismul epocii au fost fermenții din a căror dospire a izbucnit pocăința lui Augustin. Drumul Damascului nu există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
nu era un boem pur-sînge. Era poate în spirit, dar nu în literă. Poezia pe care o scria nu era rod al inspirației risipite în retorica de pahar, ci, pînă să se înfiripe pe hîrtie avea nevoie de decantări și "dospiri", cum spunea, iar pentru asta trebuie disciplină, rigoare. Din acest motiv au și fost derutați prietenii, care credeau că între poet și om sînt mari diferențe. Într-un text aflat la sfîrșitul volumului de Opere, Nora Iuga povestește că, întrebat
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
ploioase au înzăpezit umblătoare pustiuri tot mai clar văd chipul unui semen ce gândește în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi deșiră ghemul rodirilor spre o împletire ce-mi zguduie casa vânturători și mistuitoare dospiri se strecoară pe sub ușă pe lângă tocurile ferestrelor toate-s parcă numai suiri și glezne ce se apropie de mine ca o pândă în flăcări până nu o mai văd n (din Glorie anonimă, volum în curs de apariție)
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
tînjesc după înduioșări de valuri, rotunjimi falsificate de corsete cheamă luna să-și ascută secera de ele, săgeți în urmărirea celui care n-a implorat norul să nu-i aducă furtuni ci doar să fie mai blînde în copilărie așteptam dospirea globurilor cu aburi risipite de tren Eu îmblînzeam și balaurii locomotivei - cu cît se înfuriau mai tare cu atît puterile slăbeau mai mult Mă fascina lumea plină de mister a contururilor estompate prin care nu conteneam să alerg, să sar
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
filozofului francez s-au întîmplat multe în arena intelectuală. Mai întîi de toate, așa-numitul curent poststructuralist a ajuns la o maturitate a gîndirii și a conceptelor, depășind euforia bățoasă a începutului și găsîndu-și propria matcă. Influența lui Foucault în dospirea acestui curent contemporan predominant în domeniul umanioarelor și al științelor sociale a fost covîrșitoare, poate mai puternică decît a oricărui alt teoretician sau filozof. Vorbim într-un vocabular foucauldian, formulăm ipoteze apelînd, chiar fără să ne dăm seama, la concepte
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbează/ a chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în lumea văzutelor cît și în cea a nevăzutelor, cu excepția morții "grase", travestite în materie, cu excepția monștrilor cu identitate umană, pregătiți industrial pentru "topitoria" thanatică, mereu activă, cu amuzant blazon sacerdotal: "bîlciul e
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
așa cum politicienilor le lipsește fibra morală, orice excelență găsindu-și sursa într-o dereglare cronică. Și cum din coabitarea cuvîntului cu nebunia ies lucruri memorabile, în cazul lui Thomas Bernhard (n. în 1931) singura dificultate stă în descrierea nebuniei din dospirea căreia i-au apărut cărțile. Să începem cu biografia: lăsat de părinți în grija bunicilor, cu o mamă pe care nu o va vedea decît în poze și cu un tată care se sinucide la 43 de ani, Thomas va
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
mine în chip de vlăstar înmlădit în falduri de unde ochi peste ochi să-și contopească culoarea în privire mâna ta caldă de mâna mea când se ține lumea viselor să aducă la tine dar în aluatul iubirii înainte de a fi dospire de vrajă mit născut din povestire oricând putem pleca în alte forme cât însă mai suntem mânunchi de dileme împarte-mă în porții de postate poeme citește-mă în zori până seara mă uită nu te întoarce fugi de orice
BUNĂ DIMINEAŢA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384286_a_385615]
-
confesiune, evocare, povestire (...). Rareori autorul are opinii despre altceva decât despre propria operă. De aceea, mai ales confesiunile din ultimul sfert de veac se întâlnesc cu universul povestirilor. Există un fenomen pe care am putea să-l numim fenomen de dospire. Cu cât înaintează în vârstă, aceleași adevăruri se auresc, capătă dimensiune mitologică, devin vârstă de aur, seamănă mai mult cu o poveste decât cu o ,,amintire din copilărie’’. Fănuș Neagu izbutește ,,să mute centrul de greutate al receptării sale de pe
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
de umoare atee va gusta din disperarea lucidității. De aceea e o lipsă de imaginație să crezi că destinul poate fi periclitat din afară fără ca mai întîi o fisură să se fi căscat pe dinăuntru. Biografia e doar ecoul unei dospiri spirituale, și cine își trăiește zilele sub pragul de intensitate la care îl îndreptățește înzestrarea nu poate da vina pe împrejurări. Altfel spus, dacă realitatea ne e ostilă e fiindcă așa am clocit-o în spectrul intențiilor ascunse. Traian Brăileanu
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
Nu știau ce sunt. Nu semănau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur și simplu nu i înțelegeau. EVUL MEDIU În Evul Mediu, pe vremea când europenii aveau meseriași-bijutieri, rușii mâncau paie. Fără tradiția asta meșteșugărească și fără dospirea asta adâncă, nu se poate face supercivilizație modernă. Xenopol spune așa: Viciul esențial al istoriei românilor, din cauza războaielor neîntrerupte cu turcii, e absența de dospire îndelungă a Evului Mediu. EXTREMELE Extrema dreaptă, ca și cea stângă, e falimentară. Omul nu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pe vremea când europenii aveau meseriași-bijutieri, rușii mâncau paie. Fără tradiția asta meșteșugărească și fără dospirea asta adâncă, nu se poate face supercivilizație modernă. Xenopol spune așa: Viciul esențial al istoriei românilor, din cauza războaielor neîntrerupte cu turcii, e absența de dospire îndelungă a Evului Mediu. EXTREMELE Extrema dreaptă, ca și cea stângă, e falimentară. Omul nu e dispus, de dragul unei minorități numite elită, să ajungă iobag. Nici ultimul măturător nu este dispus să renunțe la libertate pentru că în frunte se află
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
orașului. Ce era să zic? Un să trăiți măcar schițat prin înclinarea coloanei vertebrale (ca și cum coloana vertebrală ar fi fost inventată numai pentru așa ceva) și coborârea obedientă a frunții peste propriile-mi priviri supuse, ca un aluat în curs de dospire. Pe Valy nu-l lăsa directorul de-o parte. Cu el avea ce avea de împărțit tovarășul Sima. Valy îi suflă de fapt, lui Sima, cel mai bine în supă. Până și eu de la el învățasem (mi-am dat seama
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de fond altoit pe un temperament. Iar dacă apetențele ascunse îi împing pe unii spre o optică de deschidere evlavioasă, iar pe alții spre o luciditate de timbru ateist, atunci nu putem vorbi de o alegere propriu-zisă, ci de o dospire mergînd spre un deznodămînt interior. De fapt, tenta finală a volumului nu e încurajatoare: în materie de sensibilitate religioasă nu suntem liberi, așa cum nu sîntem liberi să hotărîm dacă inima trebuie să bată sau nu. Credința ține de sistemul nervos
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
Principala calitate a cronicarului e ușurința de a întocmi recenzii la termen, adică sub presiunea timpului. Într-un cuvînt, cronicarul e un intelectual cu viteză de reacție, înzestrat cu condei iute, care poate scrie repede, fără gestații lungi și fără dospiri interminabile, niște texte înzestrate cu fler discriminator. În schimb, cine nu poate scrie sub presiunea scadenței redacționale, acela n-are șanse să fie cronicar. Intelectualii înceți, cu peristaltism livresc de tipul ocluziei mentale, adică acei constipați care se dau de
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia și își rafinează mereu stilul. Pe scurt, caută mereu să atragă atenția, speriind, flatînd sau scandalizînd. Prezența lui, pe cît de incomoda, e chiar fermentul din dospirea căruia se întreține viața unei culturi. Compagnon preia fină observație a lui Thibaudet, si anume ca, în timp ce în viața politică franceză stîngismul este inerent (putîndu-se vorbi prin urmare de o tendință sinistrogira generală), în același timp literatura Franței a cunoscut
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire lăuntrică. Cele peste 600 de pagini ale Izgonirii din libertate conțin biografia și corespondența celor doi frați, precum și documentele din arhiva CNSAS privitoare la membrii familiei Fărcășanu. Efectul neașteptat al cărții este că, deși intenția Piei Bader Fărcășanu a fost
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
act scriitoricesc. Cît despre cealalată formă esențială de educare, contactul față către față cu o personalitate modelatoare, adepții calculatorului nici nu vor să audă. Ei navighează din site în site și sunt încredințați că posedă cea mai bună rețetă de dospire a minții. Lor înșile își spun „psihonauți" sau „nautiști", spre a sugera călătoria picarescă pe care o săvîrșesc străbătînd continentele netului, și sunt încredințati că, aidoma mînuitorilor de odinioară ai penei de gîscă, pot scrie cărți bune confecționîndu-le electronic, prin
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
iar alții o iau la vale" (Paradisul XII, 124-126. trad. de G. Coșbuc). Se spune că, în tinerețe, Mathaeus avusese prilejul să audieze cursurile lui Toma din Aquino la Paris (între 1269 și 1272), înrîurirea suferită atunci fiind hotărîtoare în dospirea viziunii sale teologice. Lapidar descris, Mathaeus este un profesor de scolastică tratînd temele vremii cu o seriozitate reculeasă și netulburată, arătînd acea migală pe care o față bisericească, chiar și atunci cînd se apleacă asupra unor austere discriminări conceptuale, vede
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
scrîșnirea, indiferent că e una extatică, provocată de o revelație, sau una dureroasă, pricinuită de o nenorocire. Prin urmare, nimeni nu ajunge să creadă din senin, în virtutea unei facultăți cu care s-a pomenit din născare. E nevoie de o dospire care să ducă la ivirea unei stări de care nu te credeai capabil, numai că dospirea are nevoie de un ferment, iar fermentul în cauză nu e dintre soiurile pe care organismul le produce de la sine. Pe scurt, credința nu
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
nenorocire. Prin urmare, nimeni nu ajunge să creadă din senin, în virtutea unei facultăți cu care s-a pomenit din născare. E nevoie de o dospire care să ducă la ivirea unei stări de care nu te credeai capabil, numai că dospirea are nevoie de un ferment, iar fermentul în cauză nu e dintre soiurile pe care organismul le produce de la sine. Pe scurt, credința nu e un sentiment fiziologic, aflat în prelungirea firească a metabolismului sufletesc, ci o reacție de apărare
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
preferabilă sadismului polemic. De aceea, să ne apropiem de volumul lui cu ochi curioși, de martori asistînd la un caz extravagant, de acromegalie verbală. Volumul e o antologie de meditații și însemnări de lectură, acoperindu-i ultimii trei ani de dospire a minții, interval ce s-a scurs de la ultima carte publicată, Din spatele pleoapelor (2008). Sunt fragmente de întindere mică, majoritatea nedepășind o pagină, cu bătaie apăsat autoreferenț ială: autorul scrie pentu sine reflecții inspirate de o amintire, de o împrejurare
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un sentiment din a cărui tensiune să-și poată trage forța unei vedenii. Neavînd, așadar, predispoziții de dospire mistică, Dan Iacob e o natură meditativă de ordin liric, la care paroxismele de credință sunt înlocuite cu efuziuni de sentiment. Într-un cuvînt, Dan Iacob e un emotiv dornic de dispoziții plăcute în dauna răscolirilor stridente, natura lirică împrumutîndu-i
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
regenerare lăuntrică, și nu formă cabotină de epatare a cititorului. De aceea e o eroare să vezi în memoriile lui Barbu Cioculescu un act de ostentație culturală, hrănit de ambiții publice, cînd de fapt la mijloc e refacerea identității prin dospire retrospectivă. Ochiul eruditului născut pe 10 august 1927 se întoarce îndărăt și trezește la viață un șir de episoade care, prin îndepărtarea pe care o aduc în timp, silesc cititorul la o schimbare de perspectivă: ești mutat într-o epocă
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]