8 matches
-
so-called "contradictions" present în the work and life of the writer. It is a typical process by which they seek to legitimize approach and reconsideration of Dostoevsky's work în the communist regime, but also an attempt to undermine certain dostoevskian theses, ideologically sensitive, and therefore to manipulate în one way or another how the reception of the text by the reader. It is arguable the effectiveness of such a method and it does not represent the subject of this study
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
misconception is rooted în the way he questions the origin of evil and pain, în glorifying faith and suffering aș source of man's moral regeneration 11. Arguably, the most subtle analysis of Dostoevsky's contradictions belongs to the renowned dostoevskian exegete, Ion Ianoși who accuses the writer of "willfully confusing" bourgeoism with the revolutionary spirit, mentioning the "serious confusion of addresses" from his later texts, particularly în the novel The Demons 12. The "realism" of Dostoesvky's creation is also
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
reveals the "general view of degeneration and collapse of a noble family: Dmitri, the "selfish dominated by despicable vices", Smerdiakov, the "lecherous villain", Zosima, "a dead and fleshless face", while the whole interpretation of Crime and Punishment reside în reflecting dostoevskian realism, at the expense of the religious, psychological and political themes which constitute the substrate of the novel. From a similar paradoxically perspective, the renowned Romanian literary critic, G. Călinescu, suggests that the old pawnbroker woman is a symbol of
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
de lipitori, înlocuitor de cal ș.a.m.d. Acuzat de crimă, de vreme ce totul pleda a face din el un țap ispășitor fără cusur (vezi romanul pe aceeași temă al lui B. Malamud), Zahei este condamnat la ocnă. Descriptor în linie dostoevskiană al bolgiilor subterane, V. Voiculescu portretizează conglomeratele sufletești de inocență și promiscuitate, de puritate și perversiune. Antologia de texte voiculesciene comentate cuprinde două părți. Cea dedicată poeziei se remarcă prin analiza aplicată, didactică a unor texte menite să argumenteze evoluția
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în Invenția lui Morel a lui Bioy Casares, unde actorii dramei sunt convertiți în imagine pentru eternitate. Histrionicul Leon Negrescu cu spiritul său faustic are intuiția naturii metafizice a noii arte, aliaj fragil de versatilitate și frumusețe. Cu intensitatea posedaților dostoevskieni, el hamletizează fascinat într-un decor feeric căruia prezența sanchopanescă a lui Grig mesmerizat de frumoasa Emilia (Mirela Zeța) îi conferă o aură tragică. Emilia este muza noii arte, o altă efemeridă printre atîtea efemeride, de fiecare dată în alt
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
sufletească. Și poate tocmai din această disfuncție, din această fisură lăuntrică, agravată de un fel de sălbăticire prin absența oricărei culturi comunitare, s-a născut mai nou o formă incredibilă de criminalitate, criminalitatea salvatoare, criminalitatea mîntuitoare, criminalitatea mesianică. Un psihopat dostoevskian, un narcisiac mistic, posedat pînă la delir de propria sa investitură, un anume Petru Corogeanu, împreună cu alte patru sau cinci făpturi eșuate care se autointitulează măicuțe, au ucis o biată bolnavă psihic la pseudomănăstirea din Tanacu, jud. Vaslui, în timpul unei
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
București, pe lângă Groapa Gunoaielor, devine cerșetor, vânător de lipitori, înlocuitor de cal ș.a.m.d. Acuzat de crimă în calitate de țap ispășitor fără cusur (vezi romanul pe aceeași temă a lui B. Malamud) Zahei este condamnat la ocnă. Descriptor în linie dostoevskiană al bolgiilor subterane, V. Voiculescu portretizează conglomeratele sufletești de inocență și promiscuitate, de puritate și perversitate. Antologia de texte voiculesciene comentate cuprinde două părți. Cea dedicată poeziei se remarcă prin analiza aplicată, didactică a unor texte menite să argumenteze evoluția
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
suas" (Tristia V, 1, 63-64) sau "Est aliquid fatale malum per verba lavare" (Tristia V, 1, 59). Creația de exil a lui Ovidiu are o arhitectură muzicală în care contrapunctul este suferința tragică. Ovidiu n-avea voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]