433 matches
-
al tânărului scriitor, de profunzimea și originalitate ideilor lui puse în scrierile sale, de setea lui cunoaștere, de obsesia de a pătrunde cât mai adânc în „abisalitatea Fenomenului uman”, (din acest punct de vedere Ștefan Dumitrescu duce mai departe demersul dostoievskian, de a cunoaște cât mai profund sufletul omenesc, și „sufletul românesc”. A se vedea romanul lui, „F. M. Dostoievski s-a sinucis la București”, care apare acum lansat pe piața de carte internațională de o editură americană). Primele cărți și manuscrise
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/biroul_de_viitorologie_bucuresti_1413245215.html [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
vitezei de derulare a acestora. Nota 1: Dezgustul se instalează atunci când doar buna creștere și teama de ridicolul situației care s-ar crea se opun tentației resimțită de atâția dintre noi de a urma măcar o dată în viață exemplul „demonului” dostoievskian Nikolai Stavroghin, adică să prinzi zdravăn cu dinții de urechea celui mai simandicos personaj din societate și să tragi de ea până i-o vei sfâșia ... Plictiseala devine concretă și activă prin intermediul plictisitorului și plictisitului, gazdele sale predilecte. Dar ce
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_nerusinarea_george_petrovai_1367109323.html [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
soluții la problemele nodale ale unei epoci de crepuscul al feudalismului rus, peste care se grefau puternic și brutal formele noilor relații capitaliste.era perioada când se afirmase în prima sa operă-romanul epistolar Oameni sărmani. Această latură psihologică a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului_.html [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
anulează timpul ca dimensiune: „Degetele Nevei sunt în mare / acolo unde Petru și-a ascuns monștrii într-o peșteră“. Febra albă e denumirea unui poem în proză elaborat sub formă de epistolă suavă, deși coordonatele spațiale se reglează în tonuri dostoievskiene: „Intru și ies din paraclis, cobor într-o criptă, / admirând perfecțiunea complicată a icoanelor (...). / În criptă sunt aliniate patru coșciuge; mă apropii de primul dintre ele. Văd o femeie bătrână, cu falca strâmbă de parcă moartea i-a venit în durere
REVISTA DE RECENZII by http://revistaderecenzii.ro/volume-din-usa/ [Corola-blog/BlogPost/339651_a_340980]
-
suprarealiste, dar al căror răspuns solicită mai curând talentul metafizic sau fantezia: De ce are mâna cinci degete?, Cine a inventat somnul? Există, în sfârșit, întrebările „mari“, întrebările ultimative, cărora îmi place să le spun „rusești“, căci fac substanța multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce există răul?, Care este sensul vieții? Pentru astfel de întrebări, nu poți să propui un răspuns geometric, ci o analogie, o metaforă, un „ocoliș“ transfigurator. E cea mai adecvată soluție. Singura. În loc să spui, savant: „uite cum
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_volum_stelian_gombos_1355480179.html [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
aer liber, sunt instalate câteva sute de scaune unde iubitorii de artă sunt invitați să asiste la proiecția operei Puterea Destinului de Giuseppe Verdi. Mă instalez comod într-un scaun și mă cufund în atmosfera ce o degajă tragismul destinului dostoievskian. Turul nocturn al Vienei, cu zumzetul străzii, cu jocul fantastic al fântânilor arteziene, cu cafenele și restaurante intime, cu terase gălăgioase ale consumatorilor de bere, nu se poate încheia mai providențial decât în Prater și la Turnul Dunării. Praterul era
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
pe care artistul îl întâlnește în peisaje străine și, totuși, familiare. Deocamdată, în cea mai occidentală capitală a Europei. Așa se face că trei din cunoscutele piețe ale Lisabonei se „reîntorc”, în această expoziție, într-o viziune nouă, laolaltă cu dostoievskiana locuință (a pictorului, bănuim) formând marele scenariu. Eroul este, de astă dată, cine altul decât Mircea Eliade în anii petrecuți în Portugalia (1941-1945). Suntem, evident, la punctul terminus al eseului, al intrigii, la „lovitura de teatru”. Niram ne revelă, în
ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_romeo_niram_ese_dan_caragea_1374472073.html [Corola-blog/BlogPost/364233_a_365562]
-
soluții la problemele nodale ale unei epoci de crepuscul al feudalismului rus, peste care se grefau puternic și brutal formele noilor relații capitaliste.era perioada când se afirmase în prima sa operă-romanul epistolar Oameni sărmani. Această latură psihologică a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului.html [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
nu există iubire, după feeling-ul și părerea mea. - Psihanaliștii au luat în calcul pe lângă iubirea senzuală și pe cea tandră și mai puțin un al treilea curent de iubire, descris magistral de Dostoievski în operele sale, chiar definitoriu pentru orizontul dostoievskian, cum spune Berdiaev și anume iubirea hristică, iubirea dintre om și divinitate, o formă transpersonală de cunoaștere și comunicare. De pildă ”Cartea lui Iov” asupra căreia s-a oprit și a analizat-o ca nimeni altul Karl G. Jung - elevul
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1494915050.html [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
unul dintre proiectele produse de Casa de producție a TVR. Scris la începutul anilor 70, textul a fost propus de regizorul Jon Gostin ca o explorare a ideii de vinovăție, adusă în prezent. În investigația sa psihologică, Gostin alege „ Lupta dostoievskiană între protagoniști, oameni de o valoare intelectuală și conștiință de sine bine descrise de autor. Am păstrat integral textul, cu mici retușuri. Am schimbat doar intriga, la Băieșu, la data scrierii, era poziționată în anii 50, pe un șantier de
- Part 93 by http://revistaderecenzii.ro/author/jonescus/page/93/ [Corola-blog/BlogPost/340039_a_341368]
-
Revizorul. Curente și orientări în literatura rusă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Epoca de apogeu a romanului realist rus. F.M. Dostoievski - creator al romanului psihologic, psihanalitic, polifonic: Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov. Rezonanța universală a operei dostoievskiene. L.N. Tolstoi - Romanul Război și pace (structură, compoziție, gen). Romanul Anna Karenina (structură, compoziție, stil). Tipologia personajelor în romanele lui L.N. Tolstoi. Rezonanța universală a operei lui L.N. Tolstoi. A.P. Cehov - Proza scurtă: Profesorul de literatură, Salonul numărul șase, Casa
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Revizorul. Curente și orientări în literatura rusă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Epoca de apogeu a romanului realist rus. F.M. Dostoievski - creator al romanului psihologic, psihanalitic, polifonic: Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov. Rezonanța universală a operei dostoievskiene. L.N. Tolstoi - Romanul Război și pace (structură, compoziție, gen). Romanul Anna Karenina (structură, compoziție, stil). Tipologia personajelor în romanele lui L.N. Tolstoi. Rezonanța universală a operei lui L.N. Tolstoi. A.P. Cehov - Proza scurtă: Profesorul de literatură, Salonul numărul șase, Casa
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
a desfășurat exemplar, până când, într-o seară, a văzut o femeie aruncându-se în apele Senei și el nu a făcut nimic pentru a-i împiedica sinuciderea. Acest moment îl transformă în judecător al Sinelui, iar textul, integrând posibile ecouri dostoievskiene (din "Însemnări din subterană") sau ecouri din William Faulkner (din "Recviem pentru o călugăriță"), construiește un monolog în care singura voce a cărții se acuză și se destramă în fața unui narator imaginar, ce îi potențează sentimentul exilului. Prozatorul pare să
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
atunci, de public și de lumea literară, chiar dacă, în ziua de astăzi, s-a ajuns la consensul că cel puțin "Nopți albe" e admirabil realizată stilistic, iar Nastenka, eroina povestirii, este unul din cele mai fascinante personaje feminine din universul dostoievskian. Pentru a-și ameliora reputația, aflată în scădere după repetate eșecuri, Dostoievski începe în 1848 primul său roman lung, plănuit încă din 1846, "Netoșka Nezvanova", pe care nu reușește să-l termine până la momentul arestării. Părți din roman apar în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
relațiile se răcesc complet. Deși, în plan personal, un an deosebit de greu pentru Dostoievski, 1864 este și anul scrierii nuvelei "Însemnări din subterană", considerată aproape unanim de critici o capodoperă. Se apreciază că lucrarea este o prefață excelentă pentru romanele dostoievskiene ce i-au urmat, deoarece pune în discuție teme ce vor ocupa o poziție centrală în opera ulterioară a scriitorului. Aflat într-o situație financiară disperată, Dostoievski i se adresează editorului Feodor Stellovski, cunoscut pentru contractele nefavorabile pe care le
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Serghei Neceaev îl determină pe Dostoievski să înceapă un nou roman: "Demonii". Inițial conceput ca o lucrare polemică care să dezbată temele politice ale momentului și să expună consecințele distructive ale nihilismului, "Demonii" devine unul din cele mai importante romane dostoievskiene. La 8 iulie 1871, soții Dostoievski se întorc în Sankt Petersburg după o absență de patru ani. La Sankt Petersburg, Dostoievski reia legătura cu poetul Apollon Maikov, care îl introduce în cercul literar-politic al prințului Vladimir Meșerski. Prințul patronează un
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
însă arta lui Dostoievski de literatura fantastică, de romantism și de romanul gotic este capacitatea lui de a situa personaje și evenimente excepționale într-un context contemporan și de a le da credibilitate și o dimensiune spirituală și psihologică. Romanele dostoievskiene nu lasă niciodată impresia că ar păși în afara realității apăsătoare. Din acest motiv, se spune că opera lui Dostoievski se înscrie în "realismul fantastic". În volumul "Aspecte ale romanului", E.M. Forster îl așează pe Dostoievski alături de Melville, D. H. Lawrence
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
desfășoară minuțios pe spații largi și perioade temporale îndelungate, Dostoievski este poetul tragic prin excelență. Făcând aluzie la lucrarea "Nașterea tragediei" de Nietzsche, Nikolai Berdiaev declară: « Creația lui Tolstoi este apolinică. Cea a lui Dostoievski dionisiacă.. Ritmul febril al prozei dostoievskiene, accentul pus pe individualitate, abundența dialogului și a monologului - toate acestea sunt caracteristici inconfundabile ale artei dramatice. În eseul "Dostoievski și romanul-tragedie", Viaceslav Ivanov remarcă: Opera lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg, un simbol al peisajelor urbane
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dostoievski polemizează cu tipuri umane distincte, cu viziune proprie și gândire independentă. E ca și cum operele sale nu ar avea un singur autor, ci ar fi scrise de oameni cu sisteme filozofice diferite: Raskolnikov, Mîșkin, Stavroghin, Ivan Karamazov, Marele Inchizitor. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
copil alte mijloace de a dobândi cunoștințe, mijloace nu numai necunoscute de noi, dar și pe care, conform principiilor pedagogice, ar fi trebuit chiar să le respingem. » afirmă Dostoievski în "Jurnalul unui scriitor". Cele două modele de virtute din proza dostoievskiană, prințul Mîșkin și Alioșa Karamazov, se apropie, în consecință, mai mult de lumea copiilor decât de fauna personajelor dominate de vicii și idei materialiste. De o puritate pre-adamică, tânărul Alioșa își îndeplinește ucenicia la o mănăstire, sub îndrumarea starețului Zosima
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
este chiar drama omului sărac, pentru care libertatea interioară, individualitatea și respectul de sine se surpă sub imperiul condiționărilor sociale. "Oameni sărmani" este un exemplu foarte bun al realismului social de inspirație gogoliană (mai ales prin nuvela "Mantaua") caracteristic operei dostoievskiene din perioada de debut. Începând cu "Însemnări din subterană" însă, scriitorul va aborda teme psihologice și spirituale mai complexe. Nuvela "Însemnări din subterană" este împărțită stilistic și structural în două părți. Prima parte este un monolog, ale cărui idei, aparent
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
el este adesea batjocorit și desconsiderat de ceilalți. „Idioția” lui, în realitate un diagnostic impus de cei care nu îl înțeleg, reflectă modul prin care vulgul percepe expresia creștină „sărac cu duhul”. Romanul "Demonii" se deosebește de celelalte mari creații dostoievskiene prin narațiunea de tip cronică pe care o dezvoltă. Folosind persoana întâi, naratorul intradiegetic, Anton Lavrentievici G., are un discurs oscilant și lipsit de obiectivitate, iar faptele relatate în calitate de martor direct, dar discret, al acțiunii se îmbină adesea cu episoade
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
om posedat de "Legiune" (un grup de demoni), iar demonii alungați au intrat într-o turmă de porci: "Frații Karamazov", ultimul și cel mai voluminos roman al lui Dostoievski, are statut de "magnum opus", fiind considerat cea mai importantă lucrare dostoievskiană. Acțiunea se concentrează în jurul conflictului dintre Feodor Pavlovici Karamazov, un latifundiar bătrân, avar și depravat (un „bufon” și „măscărici în carne și oase”), și cei patru fii ai săi. Fiul cel mare, din prima căsătorie, Dmitri, un militar hedonist și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
premonitorie și devine influențat de orice semn care îi pare a proveni dinspre supranatural. În ultimii zece ani de viață, Dostoievski era de altfel convins că „Antihristul se născuse”, iar sfârșitul lumii (apocalipsa biblică) urma să aibă loc curând (obsesii dostoievskiene pe care narodnicii vremii le considerau drept „delir” și „halucinații epileptice”). Se insinuează astfel un alt factor care poate explica atașamentul ferm al lui Dostoievki pentru formele populare de religiozitate, în afară de influența importantă a educației tradiționaliste din familie si anturajul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mod repetat atât halucinații auditive cât și vizuale, unele dintre ele luând forma unor veritabile stări de extaz; Dostoievski le va interpreta drept confirmări ale existenței Raiului, și în consecință a unei lumi supranaturale. În opinia mai multor biografi opera dostoievskiană însăși reprezintă totuși o dovadă a permanentei lupte dată între scepticism și credință în conștiința scriitorului, remarcat fiind de către aceștia și faptul că multe personaje ale marilor lui romane și nuvele deși credincioase, ele nu sunt însă și neaparat ortodoxe
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]