18 matches
-
întâlnim nici o urmă de prefăcătorie sau înșelăciune”. Diogenes Laertios, în scrierea lui despre " Viețile și doctrinele filosofilor" sunt cuprinse toate genurile de izvoare ale filosofiei eline : I. directe, prin citarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor și II. indirecte : doxografii, biografii, succesiuni și secte ale filosofilor, cronologii, liste de omonimi, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi, cataloage ale filosofilor (lipsesc două, ultimele două feluri de izvoare indirecte, mai puțin importante. Diogenes Laertios, într-un pasaj din Viața lui Platon
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei sau patru fragmente, câteva considerații detaliate, o reputație transmisă de doxografi. Cam puțin, desigur, dar destul pentru ca, în absența unor texte pro sau contra, să identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. în primul rând, reținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de a arăta că mori așa cum ai trăit: modalitatea de a muri informează asupra conținutului învățăturilor profesate în timpul vieții. Niciun filosof nu are prostul gust de a opta pentru un sfârșit care să-i contrazică trecutul: în cazul lui Diogene, doxograful lasă alegerea între ingestia unei caracatițe crude și mușcătura unui câine; în ambele cazuri, el moare în conformitate cu preceptele profesate: natura crudă este de preferat culturii gătitului, iar animalele indică întotdeauna calea cea bună - inclusiv câinii turbați... Prima versiune: Simon Magicianul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei sau patru fragmente, câteva considerații detaliate, o reputație transmisă de doxografi. Cam puțin, desigur, dar destul pentru ca, în absența unor texte pro sau contra, să identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. în primul rând, reținem
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de la Nag Hammadi erau proprietatea unui călugăr 30. Sistemul gnostic cel mai important și biserica misionară cu cel mai mare succes sînt opera lui Mani, din secolul al III-lea. Mani s-a născut la 14 aprilie 216 p.C. Potrivit doxografului musulman Ibn al-Nad@1@m (circa 988), tatăl său, Pattek (În arabă Futtuq, În greacă Pattikios sau Patekios, În latină Patticius), originar din Ecbatana/Hamadan, se mutase În orașul geamăn Seleucia/Ctesiphon/al-Mad@2@’in. Sub impulsul unei revelații, tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
traducere În germană a textelor se datorează lui H. Schmidt-Glintzer: Chinesische Manichaica, Harrassowitz, Wiesbaden, 1987. 6. Titus din Bostra, Adv. Man. 1.16. 7. Severus, p. 90 Kugener. 8. Ibn Abi Ya’qub al-Nad@1@m este cel mai important doxograf și ereziolog musulman. El dedică maniheismului un capitol (IX.1) din lucrarea sa Fihrist (aprox. 989), ed. și trad. Gustav Flügel, Mani, seine Lehre und seine Schriften: Ein Beitrag zur Geschichte des Manichäismus, Brockhaus, Leipzig, 1862. O traducere engleză este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Schriften: Ein Beitrag zur Geschichte des Manichäismus, Brockhaus, Leipzig, 1862. O traducere engleză este disponibilă În Bayard Dodge, The Fihrist of al-Nad@1@m; A Tenth-Century Survey of Muslim Culture, Columbia Univ. Press, New York, 1970, vol. 2, pp. 773-806. Alt doxograf arab care dă importante informații despre maniheism este al-Shahrast@2@n@1@, Book of Religious and Philosophical Sects, ed. W. Cureton, London, 1846 (reimprimare, Lepzig, 1923). Cea mai bună dintre traducerile recente Îi aparține lui Jean-Claude Vadet: M. b. ’Abd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și trucuri ale meseriei. Chiar și enciclopedia pliniană rămâne descriptivă, enumerativă, fără o adevărată judecată de gust sau viziune de ansamblu. Un zid se ridică între acești istoriografi ai Antichității târzii și concepția noastră despre istoria artei; ca și între doxografii meseriilor manuale și ceea ce numim noi filosofia artei. Aceste tratate așa-zis artistice, de tip "anticar", erau, fără îndoială, de aceeași natură cu tratatele tehnice de echitație, dietetică sau medicină. Nu se fac aluzii la pictură în poemele homerice. Apar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei-patru fragmente, câteva considerații detaliate, o reputație transmisă de doxografi. Cam puțin, desigur, dar destul pentru ca, în absența unor texte pro sau contra, să identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. În primul rând, reținem
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
critică 207; proasta reputație 102, 111, 205; și puterea 115-116; și râsul 70; și relativismul etic 207; și suferința 207; travestit 102, 104, 156, 207; caracterul vag al trupului aristipian 118-119 Aristotel din Cirene 123 Aristotel Stagiritul - și Aristip 103; doxograf 23, 25, 308; eudemonist 157-158; și Eudoxos 156-158, 308; și Liceul 295; naturalist 131; și prietenia 260-261 Aristoxene 52, 123 Boethius 163 Carneiscos 220 Cicero - contra epicurienilor 245, 311; și plăcerea 121, 205; salvator al unor texte 224; stoicul 118
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cititorii cu un ton apodictic și o rostire suverană. Acestea evocă rădăcini străine spiritului enciclopedic și ancorează mize inaccesibile unui travaliu academic unilateral. Citit în oricare dintre fragmentele operei sale (care deține structura unei holograme), Michel Henry nu probează virtuțile doxografului hrănit din superstiția exhaustivității. El face economie de citate, blochează conturile polemice și, mai ales, ignoră referințele critice secundare. Acest boicot sistematic al formalităților trădează vocația esențialului. În locul minuției erudite a enciclopedistului, Michel Henry a ales să folosească muniția simplificată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
piață pe Diogene. Probabil au fost șocați de ceea ce au văzut și au auzit. Faptele lui Diogene puteau să apară lipsite de sens, pur și simplu nebunești. Nu însă și mai târziu, după ce au ajuns relatate și comentate de unii doxografi. Li se acordă deja o justificare logică (dacă a face ceva nu-i absurd, atunci nu-i absurd nici a-l face în piață). Nu mai contează că raționamentul e vulnerabil, el indică deja o altă atitudine. E greu de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
interpretăm vorbele cuiva chiar în sensul literal în care lea exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă întro stare de uimire (tháuma
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că zărește deșertăciunea prin găurile mantiei purtată ostentativ de Antistene în semn de dispreț pentru bunurile lumești (XV
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
piață pe Diogene. Probabil au fost șocați de ceea ce au văzut și au auzit. Faptele lui Diogene puteau să apară lipsite de sens, pur și simplu nebunești. Nu însă și mai târziu, după ce au ajuns relatate și comentate de unii doxografi. Li se acordă deja o justificare logică (dacă a face ceva nu-i absurd, atunci nu-i absurd nici a-l face în piață). Nu mai contează că raționamentul e vulnerabil, el indică deja o altă atitudine. E greu de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorbele cuiva chiar în sensul literal în care le-a exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă într-o stare de uimire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]