32 matches
-
la capătul puterilor, m-am întins să mă culc. și era atunci o lumină și eu eram nemîncat. băusem mult. și eram doldora de vodcă. și lumina cu mine în pat s-a culcat. * și era femeie. și m-a drăgostit. și, peste noapte, s-a sculat și m-a învelit. și am adormit. și, aproape, am uitat. Am ținut moartea mea în puf Numai eu, dintre toți muritorii, am avut parte de moarte cu dar. Așa se-ntîmplă, uneori, iaca, numai
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Femeie, ce-i drept, nu om. Și nici măcar tu femeie, ci fecioară. Moartea mea e pîn' la moarte fată. Vino, tu, fă, moarte, să te mai sărut o dată! Și vino, tu, fă, moarte, prințeso, vino să ne iubim. Să ne drăgostim cît cuprinde. Să ne sărutăm cu dor de buze de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
întuneric, cu cer turi, cu neștiința lor în ale contabilității biruindu-i jos, în cantină, printre hârtii, cu altfel de tăceri. Își simțiseră gândurile sărutându-se așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu-i aruncă la picioare [Ranevskaiei] livada, ca monedă de schimb ” (101); „Soluție antică : fiica Îl conduce pe tatăl orb. Aici, Liubov, cu ochii aburiți de lacrimi, ia locul lui Oedip, cel cu ochii străpunși”(105); „Lopahin, acest Bolingbroke În drăgostit de regina pe care o detronează”(111); „Liubov e o Mutter Courage a aristocrației. O Mutter Courage pe dos, căci , pe cîtă vreme mama brechtiană nu are astîmpăr, Liubov rămîne nemișcată”(114); „Livada de vișini a fost balena albă a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frumoasă dintre un om în vârstă și o femeie mai tânără decât el... Starea aceasta nu va dura mult, pentru că așa cum se temea Mirel, diferența de vârstă dintre ei își spune până la urmă cuvântul... Silvia nu poate trăi cu el drăgostea trupească, la care se adaugă curtea insistentă a unui coleg de serviciu care o iubește cu adevărat... Între Silvia și colegul ei dragostea care se înfiripă va izbucni asemenea unui gheizer la suprafață. Amândoi sunt tineri, se iubesc, și sunt
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
care vă mulțumesc în mod deosebit, cât și pentru cărțile oferite! Pentru tot ceea ce însemnați dumneavoastră pentru mine și familia mea, am dorit să vă dedic această poezie, intitulată: Îndrăgostit de Bucovina Bucovina este-un mit De care v-ați drăgostit, Purtat în inimă cu dor Spre bucuria tuturor. Din al dragostei ei fruct Carte bună ați născut Și-n tipar văzu lumina Mare „Dor de Bucovina”! De pe-al Oltului meleag Veni Malciu pe drumeag În suflet cu omenia, Adâncind
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351238_a_352567]
-
Mărțișor, Cap de primăvară, Sâmbra Plugului, Scoaterea Stupilor și Drăgostițele. Este o zi în care se dă de pomană. Drept urmare, ca în oricare sărbătoare creștină, nu se spală, nu se toarce, nu se țese. Este, printre altele, o zi de drăgostit și se ține mai mult de fete și de femei, dar, atenție, trebuie respectată de bărbați pentru că Mucenicii lovesc cu măciucile pe cei care nu le respectă ziua... Să nu uităm că este și echinocțiul de primăvară (20 martie, dar
FĂRĂ MĂRŢIŞOARE ŞI PAHARE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345620_a_346949]
-
spontan de-o fantomă Cu timpul însă, viața mi-a zâmbit, Iar, bucuria mea a fost enormă Când poza ta, pe ,,net” mi-ai dăruit. Nu știu ce sa-ntâmplat, mă luase valul, Însă, tu, pe parcurs mi te-ai schimbat. Mă-drăgostisem, pierdusem controlul Azi, ți-ai fi dorit să mă fi-ncurajat. Mă-nșeli de-atâtea ori, mă amăgești Bine-ar fi fost să știu ce ai în gând, Ce ai de spus, ce vrei și cine-mi ești... Cu ce tentații
RĂMÂI CU BINE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359938_a_361267]
-
domnule șef al zbierândelor liniști tartare - se vede că ți-ai amenajat - în dos supozitoare - și acum simți acut nevoia de Gardian și de Mare - iar el - sumbru Gardianul Memoria (Valurilor) - este tocmai „coana” Istoria... Istoria asta - pe care ai drăgostit-o ca Prostul - iar ea și-a făcut de cap cu toți felcerii de noapte - cu toți camionagiii de seară - cu toți boschetarii din luna amară: da - numai așa a dat de unul - cel mai sinistru: Rostul Istoria asta care
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dragu-mi-i de Dragobete Să mă drăgostesc cu draga, Să-mi dea iar cum îmi mai dete Buze dulci mai dulci ca fraga Noaptea-ntreagă pe-ndelete. Și mi-i drag și dor de dragu-i Dornică să se despulpe Când nu trec nici bine pragu-i, Și șireată ca
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
chiar de ea. Se așeza sub un macat, în patul cu salteaua umplută cu paie, și citea până adormea cu cartea în mâini. Cu Bebe, a avut multe lucruri interesante de discutat, și-au făcut mărturisiri de iubire, s-au drăgostit cum au dorit, dar timpul lor fusese prea puțin și prea scurt față de ceea ce dorea ea. Și nici n-au fost prea multe zile petrecute în acest fel, rămânând parcă neîmplinită, față de cum aștepta să fie..., fiindcă îi făcea mare
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
Bebe știa s-o mângâie unde și când era momentul. Nu putea uita niciodată momentele de fericire de care numai cu el avusese parte. Îi plăcea până și transpirația lui, de aceea l-a sărutat de-atâtea ori când se drăgosteau, subsuoară, loc plin de umezeală cu gust sărat, dar excitant. Într-o rochie lejeră de mătase naturală, în acea dimineață Violeta plecă prin Târg. Lipsise destul de mult și celor ce-i întâlnea trebuia să le dea explicații, pe unde a
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează lângă dânsa, fruntea, ei o netezește, O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. El din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
luat-o cu el. E așa de greu de priceput ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un prim sărut, fugar, urmat de un altul, apăsat, este modul lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi tu oare că există În acest oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
parcă n-ar fi văzut nimic. O patrulă îi opri în dreptul bisericii, alta la cârciumă. La conac trăsura rămase în uliță. Grigore cu Titu și Isbășescu intrară pe jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gângurind melancolic. Parcul cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la bun început. Corpul meu e profund atașat de corpul femeii mele. Am de fapt două corpuri, și de fapt întreaga mea viață e dublă. Chiar dacă aș fi decerebrat, ca un animal de experiențe, corpul meu ar fi încă în drăgostit de corpul femeii mele. Nevoia mea de inti mitate cu ființa cu care trăiesc merge mult mai departe decât viața sexuală. Unii sunt speriați de viața de cuplu tocmai din cauza perspectivei de a-l vedea pe celălalt în cele mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fereastră... 685Și tot sufletul dintr-însul pare - atunci că și-l înhoalbă Și-l adună-n ochi de trece peste fața ei cea albă. El s-așază lângă dânsa, fața ei o netezește, O desmiardă cu durere, o sărut, -o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, 45 {EminescuOpVI 46} 690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă Și adânc la el se uită, i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început cu toții să strige Îngroziți, numai că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk mă drăgosti cum știa ea mai bine În noaptea aceea. Zicea că e de bine s-o Împuiez În asemenea noapte și că aveam să Înțeleg totul după ce-o să se crape de ziuă. N-a trebuit să aștept mult, pentru că noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
infirmier nou, subțirel, fără rânjet pervers, dar cu ambele palme bandajate, îi pasă palmat Regelui o rețetă împăturită, laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le transportau pe asistente pe tărâmuri fără stres și fără tamponaje excretorii, Suveranul se lăsă pe burlanele lui și, prin gurile de aerisire ale Corpului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (care căzuse, de un timp
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta, într-adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră pe limbă atunci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acestuia îi e îngăduit să pătrundă (comparațiile nu mai sunt, de data aceasta erudite, ci coboară în sfera de jos): În mijlocul acestor munci, deodată,/ Îi năvăli în minte-un gând, că-n locul/ În care sta, iubita blestemată/ s-a drăgostit și-a-ncercat norocul!/ Culcușu-l fripse și sări îndată/ Cum sari din somn când te cuprinde focul,/ Sau ca țăranu-ntins când vede-o vârcă/ Înaintând, și află că-i năpârcă!". Față de celelalte poeme eroi-comice renascentiste, Ariosto introduce elementul moralizator, trimițându
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
simbolizând soarele.285 Drama nenuntirii dintre soare și lună este reluată, pe plan mitic, într-o altă ipostază existențială, care face legătura dintre teluric și cosmic cucul și turturica: CUCUL: Dulce turturică, / Dalbă păsărică! / Hai să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / Cântând împreună. TURTURICA: Pentru dumneata / Eu n-aș zice ba; / Dar zic și zic ba / Pentru maica ta, / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare / Ea mi-a bănui / De
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i bănuitoare / Și fermecătoare / Ea mi-a bănui / De te-oi prea iubi / Și m-a fermeca / De te-oi dezmierda. CUCUL: Dragă turturică, / Pasăre dălbică, / Nu-mi fi dușmănică, / Vara că ne-ndeamnă, / Și frunza ne cheamă / Să ne drăgostim / Și să ne iubim. TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, / Că zău, m-oi preface / Azimioară-n vatră / Cu lacrimi udată, / Și de foc uscată, / De toți lepădată. CUCUL: Oricum te-i preface
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]