891 matches
-
tobe, clopote, diverse vase și instrumente tradiționale. Participanții se strâng Într-un loc public și de acolo se Îndreaptă zgomotos către locuința persoanei care a ofensat comunitatea. Aici, o batjocoresc prin texte inventate pe loc, continuă hărmălaia și produc diferite dramatizări specifice sărbătorilor, cum ar fi mascarea, excesele de băutură și acțiunile licențioase (P. Tokofsky, 1997, vol. I, p. 120). Charivari era un ritual de judecată populară, folosit În cazuri ce implicau o violare a standardelor comunității referitoare la comportamentul sexual
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
realizează - prin selecție și traduceri - o culegere de citate și maxime, intitulată Trei secole de paradox (1983). A făcut numeroase traduceri, unele de bună calitate, din operele unor scriitori importanți din literaturile engleză, americană, spaniolă și a realizat scenarii și dramatizări pentru teatrul radiofonic prin adaptarea unor opere de García Lorca, Buero Vallejo, Ben Jonson, Marivaux, Bernard Shaw, Dickens, Conan Doyle ș.a. Cărțile sale pentru cei mici - Pățania pițigoiului (1954), Corabia tainelor (1963) ș.a. - se adaugă unei susținute activități publicistice. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
lua nuanțe diferite de la o interpretare la alta, dar păstrează aceleași cuvinte cheie legate de miturile și legendele tribului. Aceste cuvinte sunt rostite Într-o anumită ordine pe măsură ce Înaintează cântecul. Dansurile (corrobori) erau Însoțite de muzică, realizânduse un fel de dramatizare a miturilor, ele fiind simple, 263 G.Iaru, op. cit., p. 95 97. 126 distractive, rituale, tradiționale. Ceremonia de sărbătorire prin dansuri și cântec se numea corroborce. Dansurile bărbătești imitau cu pricepere mișcările animalelor, reușind să reconstituie legende și fapte eroice
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
toleranți, mai Înțelegători, considerând că lumea poate conviețui În marea sa diversitate. Spectacole autentice susținute de membrii comunității Tjapukai, reprezintă una dintre cele mai vechi culturi aborigene din Australia. Dansurile rituale (corrobori) sunt Însoțite de muzică, constituind un fel de dramatizare a miturilor. Într-un amfiteatru În aer liber, din apropiere, asistăm la un astfel de spectacol prezentat de un ansamblu al triburilor din regiune, cu cântece și dansuri tradiționale, Însoțite de instrumente de percuție, care nu sunt altele decât armele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
postulării unor norme estetice ca universal valide. „Cultură a crizei”, a. vede în artă o experiență a falimentului și a crizei. Dacă nu există sau a fost epuizată, criza trebuie inventată. De aici accentuarea declinului „natural” al formelor tradiționale și dramatizarea paroxistică a simptomelor decadenței și epuizării lor într-o lume mereu în schimbare și tot de aici imposibilitatea stabilirii unui moment anume în timp pentru ceea ce a fost numit „moartea a.”: momentul unei asemenea morți este conținut în însăși nașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
decisiv al ofensivei plănuite și pornite de Anghel cu mult înainte împotriva chiaburilor și a susținătorilor lor. Particularitățile acestui conflict, care corespund în bună măsură ascuțirii luptei de clasă ce are loc în vremea noastră la sate, explică structura dramatică (dramatizare de Liana Maxy - n.n.), antrenantă a majorității fazelor și episoadelor nuvelei, tăria ciocnirilor, mobilitatea situațiilor, ritmul accelerat al acțiunii, într-un cuvânt - faptul că nuvela e o adevărată «desfășurare» de forțe în luptă (...). Figura cea mai completă a nuvelei este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
diferența este că la teatru îi privești pe actori, în timp ce aici chiar tineretul este actor. Dar jocul este ceva absolut normal!" (Partea a 4-a, Cartea a 10-a, Edit. Garnier, 1969, p. 751) Fără îndoială, datorită spontaneității fenomenelor de dramatizare, conceptul de mimesis are o origine specific teatrală, după cum ne amintește Aristotel, în Cartea I a Poeticii. Termenul "mimos" denumește într-adevăr texte dramatice care nu ne-au parvenit, "mimele lui Sofron și Xenarc", scenete cu subiecte scoase din viața
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez, popular prin intermediul prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă este edificată prin scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau și a restaurării principiului ei de coeziune în chiar punctul de dispersie, de destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crud pe care-l regăsim aici prin aluzia mutilării oculare a Speranței. G.F. Watts realizează astfel o interesantă sinteză între diminutio capitis a lui Orfeu, ca erou al melancoliei, și imaginea unui erou damnat, fără speranță, cuprinsă în cadrul global al dramatizărilor simboliste pe această temă. Speranța stă pe o sferă care plutește pe ape, imagine a extensiei universale nu a Speranței, ci a scepticismului cu privire la posibilitatea acesteia de a ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fatală este ultimativ un obiect, inventată pentru a satisface poftele bărbatului, pe care ea nu le posedă. Ca preoteasă a unei ceremonii cultuale, ea este proiecția imaginației bărbatului. Noțiunile unei mascarade hermafrodite, transsexuale sunt autosugerate"366. Gudrun Körner reține această dramatizare aparent facilă a avatarurilor malefice ale sexualității ca proiecție fantasmală a libidoului. Acest paroxism al senzualității, în care este ambalat răul, îi conferă femeii competența sacerdoțiului impus de un cult păgân, oficiind un ritual enigmatic, precum Salammbô din romanul omonim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe un bloc de stâncă, sprijinit într-un baston, Ulise ascultă ceea ce pare să-i șoptească o eterică figură feminină. În spatele acestei figuri o întreagă scenă fantasmală apare difuz, cu un templu detașat pe fundal, cu grupuri antrenate într-o dramatizare despre care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei priviri atente, gesticulația are amplitudine dramatică, o expresivitate distinctă. De asemenea, o pictură precum Peisaj ideal recuperează cronotopul arcadic, cu un templu în fundal și o fântână în prim plan, pe pereții căreia se poate distinge un basorelief cu dramatizări pe teme mitologice. Două femei iau apă de la această fântână și una dintre ele a așezat o amforă pe marginea ei. Raportul dintre trecut și prezent este ambiguizat, în definitiv, nu poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
uneori chiar un sens mariologic. Feminitatea nu face obiectul revendicării unei sexualități virtual punitive, a unui erotism pervers, a unei senzualități rafinate în registru decadent, ci dimpotrivă, se dorește spiritualizată în căutarea unui sens superior. Mai mult, se poate observa dramatizarea unei atitudini protectoare din rolul pe care-l joacă personajul-confident în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, cel care-l separă pe cel îndurerat sau perechea de îndrăgostiți de mulțime. Interesul pentru un personaj atât de controversat erotic și investit peiorativ precum Salomeea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și nicidecum abandonul somnolent al nudurilor culcate. Cele trei sculpturi relevă în Storck nu doar o simplă ilustrare canonică a temei, ci efortul unor interpretări, o dramatizare pe care o regăsea în momentul climactic al piesei lui Oscar Wilde. XI.6. Kimon Loghi: Postmortem Laureatus Pare surprinzător că Loghi nu a realizat propria sa Salomee, totul în datele sensibilității și orientării estetice a pictorului presupunea abordarea unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]