102 matches
-
unui personaj de neidentificat - cu care se poartă dialoguri imaginare - degenerînd apoi în îndepărtate și ireale, exotice decoruri: "într-una din serile acelea de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte scrisorile, luminile, reflectoarele, departe, foarte departe, pădurile în
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
trei ori controlează barmanul paharul de cristal pentru că forma veselei devine conținutul său. Poate ar trebui să mă întorc și să mă așez la măsuța mea și să cotrobăi în pachetul de țigări început, pe care se află imprimat un dromader trist - și el un simbol al Orientului? Simți un fel de greață, ca și cum ai aștepta să primești pomană, și îți ridici capul, de aceea vezi înălțimile bolților. în acest foaier al hotelului, cu vitrine și vaze delfice, poți asculta muzică
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
cunoștințe sînt, pentru ei cinci, de cînd "se aflau încă în stadiul de degete de sine stătătoare și nu bănuiau că, împreună, vor forma, cîndva, o mînă", o boală fără leac. Printre poftele de tot felul, fie bizare, ca pasiunea dromaderului cumpărat de domnul Sașa pentru juninci, fie interzise, precum jindul mamei lui Onufrie după ficatul crud de rață, își face loc o dorință cît se poate de normală: să știi trecutul tot, așa cum a fost. Doar că trecutul nu mai
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
comentariile sau autocomentariile emise de ipostazele în număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap de șeic și fire de răzbătător. Mi-l imaginez îmbrăcat în mătăsuri albe, călare pe un dromader înalt de patru metri și foarte agil, străbătînd saharele de la un țărm al mărilor și oceanelor la altul, în căutarea acerbă de arteziene înconjurate de vegetații dulci și răcoroase ori de armate de pigmei cu cefele tocmai bune de retezat
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
agață ciorapii, nădăjduind că aceștia vor fi umpluți cu daruri. Cum aceste țări au devenit în ultimii ani niște atracții turistice foarte solicitate, localnicii se străduiesc să le ofere musafirilor adevărate spectacole: Moș Crăciun sosește pe plajele însorite călare pe dromader, se fotografiază cu cei mici și le oferă cadouri. Copiii din Siria primesc cadouri de Bobotează, nu de la Moș Crăciun, ci de la... o cămilă sfântă. Legendele povestesc că magii au călătorit într-o caravană cu multe cămile, printre care se
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
din spatele unor stânci; cocoașă este la locul ei, direcția este bună, capul, însă, pare că nu mai există. Cămilă ”fără cap” se dovedește a fi un foarte bun magician, întrucat adevărul despre unde a disparut capul este dezvăluit doar atunci când dromaderul schimba direcția pentru a face cale întoarsă. Iluzia optică este perfectă, iar filmarea realizată dintr-un unghi favorabil, arată cum poate o cămilă ”fără cap” să se plimbe calm și fără probleme de orientare pe aleile Grădinii Zoologice.
Magie la Zoo: O cămilă ”fără cap” pășește maiestuos () [Corola-journal/Journalistic/66357_a_67682]
-
Grigurcu Cu o modestie nu lipsită de orgoliu, orădeanul Ion Davideanu face un portret al poetului din provincie, care e și un autoportret: ,Poetul din provincie își controlează/ respirația, ridică stiloul și înghite în sec,/ nici la capătul deșertului acest dromader,/ insinuant, nu cere și nu este primit cu apă:/ aceasta se cheamă, simplu, Condiție...// Tenacitatea lui este proverbială, foarte/ departe de calea de dispariție, nisipul clipelor/ îl cîntă doine în chip de valuri și de valsuri/ albastre: aceasta se cheamă
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
s-a spus, că Omul este/ măsura tuturor lucrurilor, se aude o voce, a tuturor trupurilor...// Un înger sau un duh necurat mereu îi șoptește,/ fii pe pace, iar el nu îndrăznește măcar să rîdă/ ridică stiloul și înghite în sec..." (Dromaderul insinuant). De unde rezultă, grosso modo, două lucruri. Mai întîi un joc al contrariilor, între gravitate și ironie, între satisfacție și insatisfacție, între afirmare și retractilitate etc., joc favorizat, desigur, de ambianța mai mult ori mai puțin nefavorabilă, propice complexelor ruminării
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră exact în punctul pe care îl arătase băiatul și se îndreptară într-un trap ușor și vioi în direcția celor ce-i așteptau bucuroși și nerăbdători. Pe drum se întâlniră cu Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gazelei“. Din cauza asta, drumul de întoarcere a fost unul dintre cele mai lente, neplăcute și greoaie călătorii de care își aminteau cei doi frați. Se știa că un cal putea sfărâma pietrele cu copitele, lăsând urme de neșters, pe când copitele dromaderilor, ca niște pernuțe, ridicau doar pietrele, ce reveneau îndată la locul lor, și rareori reușeau să le spargă. Ca să nu lași nici o urmă trebuia să fii foarte atent la fiecare metru și, cu toate că se simțeau destul de mulțumiți de treaba făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
săi scumpi, gândiți pentru a conduce o mașină și nu pentru a merge atâtea ore prin pietrele ascuțite ce tăiau ca niște cuțite, se făcuseră ferfeniță și, în cele trei ocazii când a încercat să continue călătoria pe spinarea unui dromader ciufut, a fost cât pe ce să-și rupă gâtul. Și, într-adevăr, nu era ușor să-ți menții echilibrul într-o fragilă șa beduină, în timp ce nărăvașul animal înainta pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
necesar ca o armă. — Mă bucur să aflu asta... - Îi strânse mâna cu putere. - Acum ar fi bine să plecați - spuse. Mulțumesc pentru tot. În câteva minute, elicopterul se pierdu din vedere, timp în care Gacel încărcă pe cei trei dromaderi care mai erau în viață patru dintre caprele muribunde și porni, cu pas vioi pe drumul ce ducea spre munții îndepărtați. Știa că acolo va trebui să facă față unei bătălii grele, dar începea să aibă o idee clară despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Doamne ajută! murmură. Dar de îndată ce rosti aceste cuvinte, înțelese că în acel loc, în acel moment și în acele împrejurări, nu Dumnezeu, ci el însuși trebuia să se ajute - așa că, luându-și inima-n dinți, se ridică în picioare, apucă dromaderul de dârlogi și, pentru ca acesta să se scoale și să-l urmeze, sâsâi, așa cum văzuse că făcea tuaregul. Când, jumătate de oră mai târziu, călcă iarăși pe nisip, se simți într-un fel reconfortat, ca și cum finețea și moliciunea lui alungase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de om cât vedeai cu ochii, porni la drum făcând un ocol până la locul unde-l aștepta numărul unu, și amândoi se apropiară de grupul format de cadavrul rigid al numărului doi, de Maurizio Belli, ce zăcea inconștient, și de dromaderul indiferent ca întotdeauna. Aruncară doar o scurtă privire spre cadavru, convinși fiind că nu mai puteau face nimic pentru el, și încercară doar să-l reanimeze pe italian, care, după câteva minute, deschise ochii și-i privi perplex. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai bună și erau mai bine înarmați, deci era clar că nu voiau să-l lase nicicum s-o ia spre stâncile care l-ar fi apărat. Cu toate acestea, la câteva minute, chiar de după acele stânci apăru un alt dromader călărit, de astă dată, de Suleiman Sayah, ce se îndrepta spre răsărit, încercând să-și întâlnească fratele într-un punct îndepărtat pe câmpie, dinainte stabilit. Văzându-l, cei patru bărbați își dădură seama că toate eforturile lor erau condamnate eșecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de când suntem bogați și începem deja să avem „nevoi“...! Le îngădui totuși celor două femei ca pe drumul de întoarcere spre marea peșteră să-și noteze dorințele pe o bucată de hârtie, și-l ajută pe Suleiman să încarce singurul dromader care le mai rămăsese. — Ai grijă... Bănuiesc că încă mai avem dușmani - îl sfătui. Nu face caz că ai bani și stai cât timp ai nevoie. — Sunt îngrijorat că te las singur... Dacă apar probleme? — Aici...? Nu cred. Femeile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lui Allah!“, „Așa a vrut Allah!“, „Cum o vrea Allah!“ (în arabă, în original). Râu secat (în arabă, în original). Girba sau gerba, burduf din piele de capră în care se păstrează și se transportă lichide (în arabă, în original). Dromader domestic folosit pentru deplasări rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi (în arabă, în original). Jaima, cort folosit de popoarele migratoare din Africa de Nord (în arabă, în original). Sinonim al cuvântului „tuareg“ (în arabă, în original). Se preferă termenul targui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vârful spre cer, mai răzleț, câte un biet chiparos, Ca semn distinctiv că țara e sfântă, atâta cât e; că-i lumea pe dos! Măgarii-s sălbatici, mănâncă nisip și pietriș; e iarba comoară Cămilele zac pe sub palmieri, căldura și dromaderul doboară. E apa prea rară, în picături se împarte; veniți să facem fântâni Îs rocile acestea minune sfințită, depozit de apă sau, poate, plămâni Ți-e dor de verdeață; ai vrea să-ntâlnești smochini, măslini seculari, Dar apa-i puțină
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
nevinovat și deștept până la proba contrară (Beatrice Vaisman). • E un tip care mai și gândește uneori... • Egalitatea sexelor - un concept inventat de bărbați pentru a nu plăti întotdeauna la restaurant. • Arabii spun că dacă ai un bun conducător de cămile, dromaderul poate să lipsească! (Mircea Radu Iacoban) • Cine plătește comanda muzica... Ceilalți dansează după cum li se cântă. • Pasăre, să nu-ți faci cuibul pe pământul seniorului. (proverb castilian) • Bravo, te-ai întrecut pe tine... Ca pe altul n-ai nici o șansă
SECRETUL & CUSUT CU AŢĂ ALBĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349403_a_350732]
-
anotimp, să-mi înflorească, iar, magnolia din poartă și-n zori să-mi ningă pe sub pleoape cu flori de colț culese la reflux, prezentul să nu-mi fie doar trecut... mi te-aș fi vrut,aici, acum, când gândul-mi dromader bătrân și ostenit de-atâta drum, de ploi, de frunze, de pământ, de mine și de vânt și... de cuvânt, de ziua mea, Măicuță, la tine mi s-a dus.... mi te-aș fi vrut, mi te-aș fi vrut
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
Clubul de la Roma” ca și „baronul de Vlașca” nu va da niciodată „o dispoziție”. O simplă sugestie dată cui trebuie și când trebuie are efect de Lege. Este normal că purtătorii de mesaj se prezintă dese ori cu cocoașe de dromader. Dar !indicația” ajunge la cine trebuie și Legea a fost dată. Chiar și promulgată deoarece însuși președintele țării apleacă urechea la șoapta însoțită de semnul de recunoaștere. Cu morile de vânt nu te poți lupta. Asta nu înseamnă că veșnic
CULTURA ŞI GEOPOLITICA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352279_a_353608]
-
-n America. Pilonii rotunzi din fața conacului susțineau acoperișul ce adăpostea o verandă luminată încă din primele ore ale dimineții de razele generoase ale soarelui. De pe prispa conacului, undeva, în vasta câmpie a Bărăganului, se vedeau movilele ca niște cocoașe de dromader, semne ale unei civilizații de mult apuse. După instalarea puterii populare, prin ferestrele deschise ale fostului conac, se auzea în permanență zgomotul unei mașini de scris, la care bătea de zor un contabil bețiv, ce suferea de un sifilis, ajuns
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
pentru un scaun în față e scumpă, dar merită banii, căci spectacolul perindării sutelor de personaje ține peste trei ore. Trec agale caruri alegorice flancate de alaiuri răsărite parcă din basm, unii călare pe armăsari superbi, alții chiar și pe dromaderi. Bubuie asurzitor tobele heralzilor și țiuie bicele păzitorilor ordinii, un fel de bodyguarzi timpurii, îmbrăcați în pânză simplă de sac. Într-un final apoteotic, undeva către miezul nopții, explodează exorbitantele focuri de artificii. Își merită din plin faima de final
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
de iarnă...din vântul lumii trist,stingher... Tu poezie milenara,ai ridicat o stea pe cer! Din murmurul izvoarelor ,tropotul căprioarelor, Plai de dor ,clipă de amor ...ard vulcanii amintirilor Lacrimi de iubire ,lacrimi de jale...se pierd în urma unui dromader Valul mării cântă ,lumea frământa un gând efemer... Tu poezie milenara ,ai ridicat o stea pe cer! Din ființă sau din dorința,flori de iubire răsar în primăvara Viața dulce ,viața amară sub bolta stelara,în clipa de seară Un
TU,POEZIE MILENARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358789_a_360118]
-
holbăm la excesele oricui și să le imităm comportamentul. Ne plictisim repede. Explicațiile complicate ne obosesc. Deșteptii ne obosesc. Proștii ne încântă. Îi privim cu apă-n gură și oftăm de placere. Facturile de lumină și gaz ne cocoșează. Țara dromaderilor fericiți. Unora le place criza. Anul trecut cele mai profitabile companii ale statului au fost Electrica și Romgaz! Țara telespectatorilor fericiți. Unii intră în șomaj, alții se pregătesc să fie șefi. Președintele Boliviei a încetat greva foamei de șase zile
LUMEA ÎN CARE TRĂIESC de DONA TUDOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358781_a_360110]