190 matches
-
gândească și să regândească, în afara prejudecăților, atât opera, cât și opiniile despre autor, fiindcă "rumoarea" interpretativă ar putea uneori să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de fapt, "contactul personal cu opera". Contează pe experiența sa de lectură, pe meditativ și dubitativ, în privința receptării, pe analiza dezinvoltă a textelor. Un handicap mărturisit este acela că un critic tânăr trebuie să devoreze în trei ani ceea ce alții au asimilat în trei decenii. Este într-adevăr un efort copleșitor pentru cineva care vrea cu
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
eram deloc familiarizat cu poezia Constanței Buzea..." (p. 31). E drept că avem de-a face și cu o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același timp la curent cu tot ceea ce se întâmplă în pitoreasca viață literară românească. La curent, cu
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
care devine lizibilă nu numai o figură stilistică, ci și una morală. Dibuitor, consternat parcă de propria sa ființă, resimțindu-și anticipat efortul (și orice gînd pare pentru d-sa un efort), demersul eseistului e bucuros congruent cu umbra lui dubitativă, dacă nu de-a dreptul negativă. "Vinovat fără vină", Livius Ciocârlie își inventează la tot pasul felurite obstrucții, ezitări, impedimente mai mult sau mai puțin insurmontabile, care-i îngăduie a-și plăsmui un "personaj". Unul desigur impur, care nu poate
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
judecăți cu substrat filosofic, religios, estetic, etic, duse uneori pînă la limita anecdotei, fără nici o legătură directă cu situația politică din anul 1989. Andrei Pleșu scrie această carte cu seninătatea și luciditatea unui stoic trecut prin experiența creștinismului. Fire fundamental dubitativă, el pune totul sub semnul întrebării, găsește analogii surprinzătoare și extrage înțelepciunea din întîmplările aparent anoste ale vieții cotidiene. O banală observație a unui țăran îi deschide noi căi de înțelegere a spiritului antic grecesc: „Aflu de la un țăran (tînărul
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
așadar, dintr-un context favorabil, epoca înregistrând în continuare, pe direcția inițiativelor integratoare întreprinse de Asociația Internațională de Literatură Comparată, un interes sporit pentru stimularea comparatismului românesc. Sau totul n-a fost decât o modă trecătoare? S. V. - Evident, afirmația dubitativă, conținută în ultima parte a întrebării dumneavoastră, este exclusă din start, ca fiind superficială și acut nedreaptă. Seriozitatea și durata preocupărilor comparatiste, lucrările individuale sau colective publicate, o demonstrează cu priso- sință. După ctitorirea teoretică de către Tudor Vianu, a urmat
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
lui Uite Hemingway... ( și spusese o întâmplare, la Paris, cu prietenul lui Fidel). Pe urmă îl întrebase brusc pe politicianul român dacă îi plăcea să fie lingușit și dacă acceptă ficțiunea, în general. Confratele, jucând rolul lui Iliescu, se clătinase dubitativ ca acesta, cum face dumnealui când nu prea este hotărât, așa-și-așa... Dar dacă, făcuse sudamericanul, un poet tânăr vă înjură cu talent, cu un talent formidabil, cu artă, dar ce artă.... îl chemați, așa, la dvs., să-i
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
de români. În ce mă privește, n-am avut nici o clipă emoții privind deznodământul conflictului. Raportul de forțe de 200 la 1 nu putea duce decât la un singur rezultat. O bună prietenă, femeie hiperinteligentă de altfel, dar și excesiv de dubitativă, m-a întrebat la o săptămână de la începerea bombardamentelor asupra Bagdadului, văzând că Saddam n-a cedat: "Uite, victoria vine mai încet decât se spunea. Crezi că irakienii au vreo șansă să facă vreo surpriză?" Fără să ezit, am spus
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
ia inima în dinți și vine cu propuneri concrete privitoare la atît de necesara schimbare a canonului literar. Pornind de la academicul DGLR și de la edițiile de la Univers Enciclopedic - Academia Română, Aristarc scrie: " Continuăm (nu el, noi - Cronicar) dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tipărim, la fel, operele complete ale lui Sorin Titel ș...ț și nu am
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
din carte sunt convingerile sale intime, nenegociabile, de care cititorul poate cel mult să ia act, eventual pentru a înțelege mai bine personalitatea (exacerbată?) a prozatorului. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, siguranța este totală, nu există nici o nuanță dubitativă, chiar dacă unele dintre afirmații ar trebui să comporte, cu siguranță, discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El prezintă rezultatul finit al gândirii sale, propriile-i concluzii în legătură cu respectivele chestiuni - unele cât se poate de dilematice
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
Andrei Ionescu Iată o pagină emoționantă a romancierului portughez António Lobo Antunes, evocarea bunicilor pornind de la o fotografie ștearsă de vreme. Arta de a reconstitui pe un ton în același timp dubitativ și precis o ambianță de neuitat și de a-l atrage pe nesimțite pe cititor, în ciuda aparentei detașări reflexive ori tocmai datorită acestei eficiente strategii narative, în spațiul vertiginos al amintirilor din copilărie (pe care am avut ocazia nu de
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
cu miză antiumanistă a unui individ care, în urma unui șir de dezamăgiri, s-ar fi limitat a nu mai investi în cei din jurul său decît o simpatie exclusiv literară? Răspunsul lui Lucian Raicu merită credit cu toată alura sa ușor dubitativă: "Rămîne însă de văzut dacă i-a izbutit efortul de desprindere, renunțarea la Ťsentimenteť prea scump plătite și dacă nu cumva acțiunea sa literară, printre contemporanii intens stimulați să se realizeze în opere, nu era tot o formă, încă mai
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
altceva decît niște machiori, mai mult sau mai puțin conștienți ai propriei conștiințe" (p. 197). Ceea ce impresionează în aceste verdicte foarte drastice este, în primul rînd, lipsa de îndoieli a autorului. Scrisul lui Cristian Tudor Popescu nu are nici o nuanță dubitativă. Autorul știe nu doar unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale persoane
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
să adapteze mesajul religios la problematica reală a zilei. În România, abordarea marilor teme ale cotidianului din perspectivă creștină, este, practic absentă. Comunicatele Patriarhiei, care reprezintă punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe, sunt previzibile, inflexibile, lipsite de orice nuanțe dubitative, redactate adesea într-o frumoasă limbă de lemn bisericească. Aceste cuvinte pot părea puțin cinice, mai ales dacă sînt puse în contextul încrederii de care se bucură BOR la nivelul populației, dar din punctul de vedere al dezbaterii intelectuale, intervențiile
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
ei în spiritualitatea poporului...", așadar Eminescu, "creștin autentic", primenit cu un larg interes pentru 'știința teologică', este repede și cuminte înregimentat într-o tradiție bisericească pe care a frecventat-o cu măsură. Antologia se prezintă ca o evidență străină tonului dubitativ cu toate că, judecată autonom, în afara oricărui periplu bibliografic, nu lămurește câteva probleme de fond. Spre exemplu: ce înțelege Mitropolitul Banatului prin "creștin autentic", așa cum îl califică pe Eminescu, și care sunt argumentele în virtutea cărora poetul este văzut ca un tip exemplar
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
ceva, se "dădea ceva) și așteptăm. "E normal să fie atît de cald, zice unul. N-ați auzit că soarele e din ce în ce mai fierbinte, face explozie și pătura de ozon s-a subțiat; nu ne mai poate proteja. "Știu eu? zice dubitativ o băbuță. Era foarte cald și în copilăria mea, dar nimeni nu se speria de asta; e luna lui Cuptor, spuneau oamenii cu înțelegere. Cred că și buletinele meteo au darul să ne alarmeze; ne așteptăm dinainte să se întîmple
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
că, în 1929, după apariția Laudei somnului, Blaga mărturisea cu satisfacție că Arghezi însuși l-ar fi felicitat și îmbrățișat recitîndu-i din poezia Somn versurile: Ťîn somn sîngele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în părințiť". Expresia dubitativă avem impresia că e aci de prisos, întrucît Blaga mi-a relatat el însuși, de cîteva ori, scena petrecută la București, la o librărie: "Lui Arghezi i-a plăcut enorm această poezie a mea. I-a făcut plăcere să repete
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
răspuns cu credință neîndoielnică: Da, Doamne. Astfel, Mântuitorul văzând credința lor, le-a răspuns: Fie vouă după credința voastră (Matei 9,29). Aceleași cuvinte le spune tuturor Domnul Hristos și astăzi. Dar în sufletul unora, de multe ori se cuibărește dubitativul dacă și atunci încearcă scuze: Dacă n-o să am bani cu ce să-i crescĂDacă nu le voi putea oferi un trai confortabilă Omul șovăielnic nu va primi nimic de la Dumnezeu, spune Scriptura (Iacov 1, 6-7). Dar inevitabil apare întrebarea
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Astfel, progresia cronologică semnifică și creșterea numărului de stiluri practicabile timp de o viață. Acest fapt relevă și o altă semnificație a definiției lui Buffon - „Stilul este omul” -, cuvântul Stilul dobândind o semnificație cumulativă, reformulabilă de la singularul afirmativ la pluralul dubitativ, cu condiția că ne referim la datul existenței fizice a unui om. Răspunsul la această primă întrebare poate fi unul singur: este comprimat însuși timpul acordat elaborării și manifestării complete al unui stil. Durata vieții compozitorului nu mai reprezintă corelativul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a nobleței, luxului, si astfel a îndelungatelor răgazuri, în care bărbații își omoară plictiseală construind discursuri ornate așa cum femeile construiesc broderii sofisticate. Oamenii acestei lumi vorbesc în calambururi și jocuri de cuvinte, vorbirea lor le reflectă firea de enigmatici, echivoci, dubitativi, contemplativi. A evita formularea directă este un semn de distincție pentru Gracian, căci numai un ins simplu, rudimentar, isi comunica fără ocoliș gîndurile. Vorbirea presupune, în concepția lui, un adevărat ceremonial, și implicit o inițiere. Există chiar o pudoare a
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
Mai departe, mai departe, ntorn?”, ca imediat răspunsul să vină bătaia armelor noului veac și mileniu, Mai încet, tot mai încet, dintr-o altă dimensiune, abia sugerată, chiar la răscruce de vremi și contraziceri Sufletu-mi nemângâiet dureros resimțit, căci dubitativ: “Mai religioase și mai puțin (din păcate) și Îndulcind cu dor de moarte. suna-vei dulce corn / Pentru mine filosoficești. Eminescu e viu și actual și vreodată?” Întrebarea rămâne pusă; “deasupra tuturora”. Eminescu se află De ce taci, când fermecată răspunsul
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
ale studiului: "Cu prima lui poezie adresată unui public larg (avînd în vedere audiența "Familiei"), Eminescu propune un model propriu, deși încă timid, de abordare a feminității, anume preluarea opticii civile asupra ei și canalizarea acestei optici către ceremonial și dubitativ." Dan Mănucă este un excelent stilistician. însă, în studiul de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
personajele care ezită să aleagă pentru că își dau seama că nu pot alege decît odată ce au înțeles rostul celor întîmplate, un rost mai adînc și mai important decît cel al imediatului. Daria e, fără îndoială, eroina care întruchipează o identitate dubitativă, care, îndoindu-se de temeinicia unei alegeri se îndoiește de fapt de însăși structura ei identitară. E imposibil de stabilit un răspuns colectiv la această dramă a despărțirii, dar impresia mea este că toți protagoniștii descoperă, trăind laolaltă ultimele clipe
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
care? În acela în care acuzațiile sînt, de fapt, evidente calomnii, puse în circulație cu evidentă rea-credință" (O falsă problemă, în Literatorul, 7, 1997, p. 7). Or, deși acel "cred că" te duce la domeniul opinabilului și pune o notă dubitativă în demersul așa de categoric, autorul lui, posesor al unei duble evidențe într-o singură frază, interzice altora dreptul de a avea și ei o părere. "Intru în discuție pentru a o curma", afirmă el superb, dovedind tocmai bine ce
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
avem încredere în părere, socotind-o demnă de luat în seamă, insomniile civice având rost - dar și în obște, care poate judeca utilitatea părerii, ei bine, din sens contributiv a ajuns să fie folosită chiar și de intelectuali în sens dubitativ: dăm "cu" părerea, șase-șase, poartă-n casă, hazardul să trăiască, iar dacă nu "iese", atâta pagubă, mai aruncăm un zar, atâta distracție avem. Urarea "noroc!", mai folosită decât oricare alta, nu arată oare perpetua îngrijorare a românului față de jocurile întâmplării
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
Realizez întrutotul relativitatea productului literar, în orizontul unor relativități mai ample, în virtutea unui scepticism ce se înșurubează într-un fel de-a fi inexorabil. Însă aptitudinea pentru literatură își are tactica sa. Cu toate că se împărtășește, adesea chiar copios, din atitudinea dubitativă a conștiinței, trișează cu scepticismul ei tematic. Așa cum spunea Valéry, scepticul e "un politician al gîndirii, în care nu se încrede complet și totuși o duce pînă la fund, fără să lunece, fără să se împotmolească". Un soi de scafandru
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]