221,804 matches
-
să treacă prin inimile româno-vieneze un curent incendiar, iar Bobiță al nostru, alias Constantin Virgil Bănescu, după un răspicat nu și nu și nu și nu, pe care l-au învățat toți cei de față pe de rost, și-a dus fluierul iubit la buze și a scos din el o veche melodie iudaică, trezind în spectatorii vrăjiți înălțătoare sentimente de înfrățire între popoare (vă atrag atenția să nu cădeți în cursă: sînt ironică!) în sfărșit liberi... pe Dunăre în jos
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
Patricia Vargas Llosa. Două posturi de televiziune - TVR 1 și TVR Cultural, dacă nu mă înșel - au socotit că merită deplasați la aeroport câte un operator și un reporter pentru a marca la telejurnalul de seară sosirea lui. M-am dus la aeroport să-i întâmpin. Și așa se face că am asistat la scurtul interviu luat scriitorului imediat după ieșirea din sala de bagaje. Este abordat de o tânără tunsă scurt, cu un microfon în mână și urmată de cameraman
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
Prezentatoarea știrilor ne spune că Marió Vargas Llosa (accentul ei e ca în vocativul românesc de la Maria: Marioo!), ,celebru scriitor peruan, a sosit în România însoțit de verișoara Patricia și de a treia soție". Știrea mă lasă perplex și mă duce cu gândul la Radio Erevan: e drept că Vargas Llosa nu a venit însoțit de două persoane ci de una, e drept că soția lui Mario este chiar verișoara lui, Patricia, și e drept că Vargas Llosa nu a avut
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
căutați în zona haiducilor ce hălăduiesc prin codri în căutarea prăzii. Din acest motiv, să nu fim mirați că destui români îl privesc pe Bogdan Iancu nu cu compasiunea acordată victimei, ci cu regretul că n-a reușit să-și ducă la bun sfârșit opera de artă începută la orele trei ale nopții. Așa că să nu-mi spuneți că toate acestea n-au nici o legătură cu semiexecuția din garajul familiei Iovan!
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
dintre capitolele dedicate acestor teme merită o discuție aplicată. Cred că o masă rotundă care să aibă drept tematică discutarea acestor concepte din perspectiva diverselor credințe religioase care domină lumea contemporană ar fi mai mult decît interesantă și ar putea duce la definitiva îndepărtare de ceea ce Samuel Huntington numea posibila ,ciocnire a civilizațiilor", marea amenințare pentru lumea contemporană. Observațiile lui Alexandru Șafran, foarte pertinente, oferă omului dezinhibat din punct de vedere mental șansa de a privi lumea înconjurătoare cu alți ochi
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri, totuși T.M. nu dăduse semne la urma urmei că înregistrase efectiv prezența lui, nu l-a întrebat cum își duce existența, la ce lucrează, care sunt ultimele lecturi și busola de care e ghidat. Cum ar fi putut interpreta dezinteresul cu care era primit? A.K. nu era exagerat de susceptibil, nu credea că dezinteresul marelui scriitor ar fi un
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
deocamdată, el urmând să primească (sau nu) girul participanților la colocviul clujean, împreună cu observațiile și ideile lor complementare. În ce ne privește pe noi, românii, însă, este vorba de o premieră națională în domeniu, proiectul urmând, dacă el va fi dus până la capăt din punct de vedere ideatic și administrativ, să fie depus la Bruxelles, în competiție. Enciclopedia ar urma să fie alcătuită din mai multe ateliere tematice, fiecare atelier fiind condus de specialiști în temele respective din fiecare zonă sau
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
Frankie ca să se perfecționeze, pe sine, dar și pe alții (adică să îi aducă în faza în care să câștige un meci de titlu). Aceste scopuri îi mână într-atât încât ajung componente bătute în cuie în personalitatea lor. Ceea ce duce la un oarecare reducționism al psihicului, dar... Criticii americani (cei britanici sunt de acord cu mine) au concluzionat că O fată de milioane, al 25-lea film al lui Eastwood, este cel mai bun de până acum pentru că se reîntoarce
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
trăiesc lei.) Dimpotrivă. Sunt perioade întregi nesemnificative din existența sa, pe care memoria afectivă a autorului nu le-a înregistrat și pe care s-a așternut, definitiv, uitarea. Octavian Paler a ținut cândva un jurnal propriu-zis dar nu l-a dus până la capăt și n-a mai vrut să scrie unul niciodată. Și totuși... Despre jurnale se pot spune multe lucruri; jurnalul poate fi, printre altele, un ,pro domo", o justificare în fața posterității, o ,magnifiere", într-un mod sau altul, a
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
este vocația sa ci oconsider a fi un eșec. Acest eșec nu poate să-i fie imputat decât în parte: în copilărie a fost zguduit din temelii de un traumatism foarte puternic, un adevărat cutremur interior. Oricum, scrie autorul ,îmi duc în lume bârlogul, ca Diogene butoiul". Se vede ca fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de ridicol. A
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
al galeriei, a avut parte de zgomotoase ovații din mijlocul cărora s-au auzit exclamații ca ,Trăiască Brazilia! Trăiască libertatea! Trăiască democrația!" (aflam în 1959.) Între timp, Alvaro Lins a rămas impasibil, așezat în fundul lojii. Când organizatorii conferinței s-au dus să-l invite să prezideze întrunirea, ambasadorul brazilian a refuzat, lucru care, în opinia mea, a fost înțelept. În tot acest timp, eu fusesem lăsat singur în culise și umblam de colo-colo, așteptând ca vreo contraregulă providențială să mă împingă
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
satului și a oamenilor lui, începând de la universul familiei, eul poetic recuperează, printr-o memorie afectivă, bogăția spirituală și umană a originilor. De aceea, durerea alternează romantic cu răzvrătirea, înfrângerea elanurilor sufletului cu înălțarea în lumină. Această dublă stare a dus în poezia lui Goga la întâlnirea armonioasă dintre elegia eminesciană și meditația blagiană. Din această perspectivă, Goga este poate poetul cel mai reprezentativ pentru momentul posteminescian și un precursor al meditației existențiale blagiene. Mesianismul, ca formă a poeziei active, de
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
pentru momentul posteminescian și un precursor al meditației existențiale blagiene. Mesianismul, ca formă a poeziei active, de implicare, înseamnă înzestrarea superioară a cântecului poetului cu datul orfic al libertății interioare. În numele acestei libertăți, întoarcerea la trecut, pentru recuperarea vârstei originare, duce la proiecția într-un viitor capabil să vestească lumii regăsirea în seninătatea și pacea începuturilor lumii. Încheiem aceste însemnări despre volumul de debut budapestan al lui Octavian Goga amintind că, în perioada studenției sale, cel care creiona atât de frumos
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
ale unui regim care teoretiza exterminarea lor și pe care nu-l puteau, nicidecum, susține. în schimb, printre supraviețuitorii comunismului se află și azi destui oameni care, fie că au crezut în el, fie că nu, au colaborat cu regimul, ducînd adesea existențe paralele. Ei preferă să uite acest lucru și acele vremuri. În sfîrșit, merită subliniată participarea sufletească a autoarei la problematica și suferințele de zi cu zi ale Israelului și cetățenilor săi, analizate lucid și afectiv în același timp
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
deodată și-a zărit umbra și și-a amintit că e singur și la ce bun aurul pe care îl zămislise dacă nu vedea nimeni isprava lui și nimeni nu era acolo să se bucure de ea și s-o ducă mai departe. Asta mi s-a arătat mie în laboratorul lui Paracelsus și mă gîndeam la poet, la nobila și ipocrita lui lepădare de lume. Aproape că mi se pare ridicol tot ce vă spun cînd aici, în fața mea, se
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
dar - potrivit propriilor reguli, și spre frustrarea constantă a cititorului - nu o ilustrează prin exemple și citate. În ultima vreme, par totuși să se fi înmulțit construcțiile vebului a iubi cu conjunctivul. În Internet se pot găsi foarte multe exemple: ,duceți-o la Mall pentru ca iubește să cumpere tot felul de lucruri" (astromania.hypermart.net); ,Jazirah este un cal care într-adevar iubește să sară, cu sau fără călăreț" (echitatie.go.ro), ,femeile, ca și copiii, iubesc să spună Ťnuť" (sanatatea
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
spune Gheorghe Parusi, despre el s-a scris enorm, e, în primul rînd, un oraș vorbit. Și guraliv nevoie mare. Un tîrg ale cărui bîrfe și cancanuri s-au tot întins de bouche ŕ l'oreille și care n-a dus lipsă de pețitori printre scribii onești și, deopotrivă, în rîndul mondenilor cu talent. Gheorghe Parusi mizează în prima parte a cărții, Cronica documentară, pe vechii cărturari și pe monografi, iar în Cronica sentimentală pe scriitori de toată mîna. Altfel decît
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
folles. Pe el pune toți banii hagiograful de lume al Ziarului de Duminică și nu s-ar crede că pierde. Fiindcă Mișu Văcărescu (adică înainte-pomenitul Claymoor), crescut într-o familie cu aplecare spre serenade, spre tabieturile de oraș, știe să ducă bătrînul iarmaroc de nas. Îi prinde, carevasăzică, slăbiciunile. De fapt, Bucureștiul, acela din fragmentele de cronică pe care, în amintirea copilăriei din grozava Barieră a Vergului, îl însăilează Gheorghe Parusi și din anecdotele rumenite bine despre ospețe de cumetri și
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
de un suflet creștin al cărui nume se pomenește de vreo cruce de piatră cu frumoase și vechi săpături, dispar felinarele de un metru, cu lampă mititică de petrol veșnic afumată, stinsă de fiece adiere de vînt...": Bucureștii ce se duc... Despre același Henri Stahl vorbește și Dan C. Mihăilescu într-un crochiu creionat de la Bellu. Ar trebui să fie trist. E, în fapt, codița aceleiași pledoarii (care sare de la chisele la Mița Biciclista și de la scrisorile de epocă la reportajele
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
reflecțiile de care pomeneam mai sus. Mai mult chiar, printr-o coincidență stranie, titlul cărții de față ne poate ajuta să-i privim rîndurile dintr-un unghi cu totul aparte. Mircea Berindei a fost întruchiparea vie a ideii de exigență dusă pînă la limita sinuciderii scriitoricești. Pe scurt, a scris mult și a publicat puțin, șovăind mereu și răzgîndindu-se în ultima clipă, rupînd manuscrise întregi și rescriind același text pînă la acel grad de retușare perfecționistă dincolo de care pînă și autorul
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
cînd totuși a publicat - debutînd la 56 de ani, în 1970 -, ecoul publicului și al criticii a fost minim. Pesemne că numai pereții garsonierei lui din Strada Sfinții Apostoli știu cîte manuscrise a distrus dintre cele pe care le-a dus totuși pînă la capăt. E cazul tipic de intelectual a cărui exigență, ridicată prea sus, ajunge să se întoarcă împotriva lui, retezîndu-i cutezanța ieșirii în lume. În același timp, Mircea Berindei întruchipează foarte bine convertirea exaltării juvenile în rigoarea drastică
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
patetism și prețiozitate, mai ales că vocea lui Rebengiuc le face și mai emfatice. Nici coloana sonoră nu e tocmai decisă, muzica e de obicei empatică, într-o singură secvență devenind - nemotivat - contrapunctală. În plus, mi se pare că regizorul duce prea departe reconstituirea "Reconstituirii", exploatând punerea în oglindă chiar și când aceasta nu e relevantă. De pildă, văd necesitatea (recontextualizantă i-aș spune) secvențelor cu pelicula de propagandă difuzată într-o sală, când plină, când goală, dar nu și pe
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
în DEX, la adverbul mai ("în formule interogative, cu referire la o situație nouă") și la verbul a face; în al doilea caz, este înregistrată posibilitatea de variație între construcția cu sau fără mai: , = cum îți merge? cum o (mai) duci?". De fapt, valoarea atenuativă provine tocmai dintr-unul din sensurile obișnuite ale adverbului mai - ,în plus, încă", nou pe lîngă ceea ce făceai; altceva, în genere, ce mai faci? - deci presupune un contact prealabil între interlocutori. Cred că această motivare semantică
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
aș da vina pe Tavernier), filmele despre Evul Mediu - cele europene, de obicei - au fost invadate de sordid și grotesc. Asta în timp ce cele despre Antichitate și-au păstrat curățenia pe care le-a conferit-o vechiul Hollywood. Trist, mi-am duc aminte de un film de Eisenstein din 1938, Alexandr Nevski, în care cavalerii teutoni erau albi ca neaua. Așa că romanul/grecul pare să fi ieșit dintr-un cadru al unei reclame la detergent (nu, nu mă refer la cea cu
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
este mult prea vag în definirea personajelor, printre care și cele secundare, ca cel interpretat de Bates. Așa că dă lovitura de grație majorității thespienilor, doar Tilda Swinton și Caine (al cărui personaj nu e tocmai lipsit de contradicții) rămânând să ducă lungmetrajul pe umerii lor. Nu știu dacă vă vine să credeți dar acest scenariu dezastruos e scris de Ronald Harwood, un scenarist al cărui input a fost esențial pentru Pianistul! La ce să te mai aștepți de la întâlnirea dintre un
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]