44 matches
-
geamul tramvaiului niciun doctor nu practică autodisecții plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa captivantă liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale se sare cu parașuta de la etajul șapte în curse nelegale soarele îmi împarte anii ca pe niște cai în ducipali și bidivii nu mă pot risipi între păunii cuvintelor și sarea iubirilor (atât ) de vii ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
le însoțesc facerea; sciziunile pot ține de ritm sau de vopsea, cel mai frecvent fiind supusă unui asemenea tratament culoarea albă. În compoziția „Cosașul” bunăoară, albul bine conturat al cămășii personalizează subiectul, îmbogățindu-l cu sensuri ezoterice. În tabloul „Făt-Frumos” Ducipal strălucește muruit asemenea cu chipurile protagonistelor. El este doar vehiculul dintre lumi, simbolul „spațiu-timp” întrupat într-o ființă fantastică, vorbitoare, ce aparține și prin culoare - în contrast cu întunecata, pestrița ghionoaie - binelui și vieții. Deși încovoiați de efort, țăranii, aceste „combine” vii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
au curățat carnea de pe oase... - Atunci n-avea coarne? mă ia gura pe dinainte. Se vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă pământu’... - Băi, Mardare, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Robbe-Grillet, cu scuze pentru romanul său prost Proiectul pentru o revoluție la New York, Barba Yani Vanghelos și soldatul din Mesagerul de Mihai Giugariu, Marcel din Baby-Foot J. F. Caatmeur, Peer Gynt din Peer Gynt de Henrik Ibsen, Alexandru, călare pe Ducipal, Darius, regele Perșilor, mort, bătrâna Teodora, maica lui Mihai Viteazul, călugărița Teofana, episcopul de Rădăuți, Teodosie Barbovschi cu Limba română la piept, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, maica Zenobia, în călugărie, Nicolae Iorga ținând muțește un discurs, fără îndoială despre Istoria românilor, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a ocolit. O birjă tocmai se Întorcea În trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul. ― Bună seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gheorghe Azap Ningea Peste câmpii și peste codri, ningea anțărț, mi-aduc aminte, Ca un potop de inocență purces în planul vertical; Aș folosi oximoronul, anume că: ningea fierbinte Și sforăia ca Toguendama sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru și mi-e ciudă că o asemenea candoare S-o tălmăcească în cuvinte știa doar Bardul din Mircești
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
pe zidul cuvintelor - / amprentele copitelor pe consoane de fân, / chiar după taifun, aprinse rămân...“; / „Mă duce-n toate părțile, / știe singur unde sunt porțile - / c-a tot galopat prin urechea universală: / arta hipică-i o mare scofală...!“ // „Eu n-am Ducipal - ar fi fost prea banal...! / Am Ciber-Pegas, dar dear fi și un cal...“». Va urma. Dintre toți care au scris despre opera și personalitatea savantului de la Chișinău, Eugen Simion l-a portretizat, călinescian, cel mai bine. Mihai Cimpoi are „figura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în societatea timpului. Cei “trei viteji” sunt recrutați din cele trtei provincii românești:”Becicherec I;toc de Uramhaya “( Transilvania),”Kyr kalos de Cucuraza “(Muntenia ) și “Născocor de Cârlibaba “( Moldova). Primul, țigan de origine dar ajuns nemeș, călare pe calul său Ducipal și însoțit de “frătuțul “Crăciun, trece prin felurite peripeții, căutându-și iubita, pe Anghelina. Al doilea, de obârșie grecească, datorită falsificării unor hârțoage, ajunge nobil și în tovărășia lui Trandafir Tânșarul pleacă în lume să-și încerce vitejia spre a
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348143_a_349472]
-
îmbrăcate în rochiile lor albe ca spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi căzu din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continuă în vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar cu stea în frunte, strălucitoare ca un cristal. Era steaua ce-o călăuzea pe ea în viața netrăită încă, în viața viitoare care spera să fie o viață plină de iubire, plină
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
domnule !, - mi-au zis, / și caută să te întorci cu viață, / mi-au zis, / și caută să nu te rătăcești / în mădularele / cifrei 1 // Nu mă grăbesc să mă supăr. Eu sunt o șea. / Noada zeului mă presează / de spinarea ducipalului. Poetul dintr-o „Sfântă Treime Stănesciană“ - ca în poemul Rudă și strein cuvântului - suferă „cu trupul“, ceea ce determină „refuzul sâmburelui de a se naște“, aidoma eroului din pântecul maicii-împărătese, așteptând a i se făgădui [ara-Tinereții- fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte, ceea ce permite, în schimb
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ploua cu vulturi pe pridvoare / de din argintul lunii, mare, / ce răsărea pe lângă ierbi / lucind alergăturile de cerbi...» (Maramureș), «despre starea omului de a fi», despre «dezvățarea ochiului», despre «smulgerea măștii», despre «dorul de om», despre «stela-bilingvă», despre «cățărarea pe Ducipal», despre «mișcarea omului printre animale și plante, materiale și imateriale», despre o «lege pentru nenăscuți», despre «șapte pietre animale», despre «odă în nici un fel de metru» etc., ori despre Homer: Stea să am, și dau cu umbra-n tine, - / fiece
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
te regula... cu drag. * Nu cadouri mari doreau... Miere, cafea... cartuș de Kent, Altfel, prin dos, te prelucrau, Că tu n-aveai... un argument. * Erau marcați cu marcă în unicul partid; Își osândeau și neamul fără niciun scrupul; Erau pe ducipali, călări, printre înalte astre... Pe noi, umilii lor prieteni, ne tot loveau cu...pucul. * La șefii lor, mai marii, dacă aveam chemare, Nu ne lăsau să mergem, de teamă că vorbim. Mergeau cu lingușeli și laude deșarte; Altfel, cu vârf
PRIETENII ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343375_a_344704]
-
stejari și arțari falnici, sub care dansau domnițe îmbrăcate în alb. Dalia adormi înaintea mamei Minela. Cartea ia căzut din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continua să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar cu stea în frunte, strălucitoare ca un cristal. Era steaua ce-o călăuzea pe ea în viața netrăită încă, în viața viitoare unde spera să fie plină de iubire, plină de pasiune
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
ținută dreaptă pe spatele cailor, măreață și elegantă, îmbrăcați în haine soldățești de culoare verzuie, încălțați cu cizme negre, având carâmbul înalt, cizme lustruite de străluceau razele soarelui în ele ca într-o oglindă. Ajunși în dreptul fetei și-au oprit ducipalii și au salutat-o ridicându-și cascheta, făcând din cap o reverență. O întrebă pe unde trebuie să o apuce ca să iasă în strada principală. Aflând direcția, au pornit-o spre aceasta. Unul dintre ei, un flăcău cu ochii albaștri
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
în societatea timpului. Cei “trei viteji” sunt recrutați din cele trtei provincii românești:”Becicherec I;toc de Uramhaya “( Transilvania),”Kyr kalos de Cucuraza “(Muntenia ) și “Născocor de Cârlibaba “( Moldova). Primul, țigan de origine dar ajuns nemeș, călare pe calul său Ducipal și însoțit de “frătuțul “Crăciun, trece prin felurite peripeții, căutându-și iubita, pe Anghelina. Al doilea, de obârșie grecească, datorită falsificării unor hârțoage, ajunge nobil și în tovărășia lui Trandafir Referință Bibliografică: Ioan Budai-Deleanu promotor al promovării limbii literare române
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346761_a_348090]
-
îmbrăcate în rochiile lor albe ca spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi căzu din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continuă în vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar cu stea în frunte, strălucitoare ca un cristal. Era steaua ce-o călăuzea pe ea în viața netrăită încă, în viața viitoare care spera să fie o viață plină de iubire, plină
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ți-aduci aminte pe când umblai cu ochelari de cal și ne priveam la un film trei D fumează-ți nebuniile ca pe pipa păcii joint cu joint dai în fericire/expres dezorientat / parchezi lateral sau cu spatele să pască iarbă ducipal și caii se împușcă nu-i așa /fără permis / întinzi alea trei tricouri cu te ador mirosind a mol păstrând în formol teiubescurile hrănești ecologic ego-ul/ești cel mai frumos bărbat din orașul acesta / atât de vegetarian încât ai zidit
ZAHĂR CUBIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377742_a_379071]
-
a doua a narațiunii, Alexandru apare ca un înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind și câteva mici istorisiri satirice, cu intenții moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară orală: în orații de nuntă, descântece, colinde, basme, zicători
ALEXANDRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în grad ca el și apoi îl ajutase la nevoie... Încurcate-s căile domnului, omule. Asta o spun și pentru că mai adineauri am început să-ți povestesc durerea mea, dar tu ai dispărut ca fumul și ai reapărut călare pe Ducipal... --Și care-i necazul tău, mă rog? --Simt că am să leșin de foame și de sete... -Știam asta, dar nu mă lăsa inima să plecăm din Armenime fără să aflăm tot ce se putea afla... ...Nu-mi dădeam seama
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
deasupra ascultătorilor. Doamnelor și domnilor, scumpii mei cetățeni și concetățeni! Sunt informat, și emoția mă copleșește planetar, că în premieră absolută aici, la noi, în această mândră și vitregită parte a țării, s-a născut un mânz cu aripi, un Ducipal redivivus. Mama sa, iapa, se simte bine și e în afara oricărui pericol. Noi ne simțim minunat și plângem. Plânge și domnul director al postului. E un plâns general. În sfârșit eforturile Prefecturii au dat roade prin acest pui de gloabă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
celor din Apus. Trăiască Lupta pentru Pace !” “Domnilor, vă vorbește un doctor veteran navetist cu o înde-lungată experiență în creșterea, îngrijirea și înmulțirea vacilor de lapte. Nenumărate vaci mi-au trecut prin mână. Și iată că a apărut ca un Ducipal, cum spunea domnu redactor Tourbatu la care noi ținem foarte mult ca și la post, a apărut din negura legendelor traco-dace, scito-ilire și de-a noastre harmăsarul moldovenesc cu aripi. Propun să-l încreștinăm ca Moldar, adică moldovan cu aripi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
două râuri cu denumiri pecenego-cumane, din țară. Viață fericită, ce mai! Muncă puțină, leafă mare, toți, de prin preajmă,întâmpinându-l cu osanale. Și ajunse, acum, să pășească în a doua jumătate de secol de viață, escaladând-o, ca un ducipal, din buestru în buestru,în momentul de față, casa fiindu-i plină cu musafiri. Toată spuma societății locale, se afla,în jurul meselor, din cele două mari saloane, din care, prin culisarea ușilor de la mijloc, se iscase un salon de excepție
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
uliță, deasupra unei icoane. De câte ori mă uitam la el, eram convins că tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga, îmi umpleau sufletul de mândrie. Nimeni nu m-a lămurit că tabloul reprezenta un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]