62 matches
-
a ,născut" un pui de găină cu patru picioare... Să fie un semn divin că, prin înmulțirea picioarelor galinaceice, ne vom întoarce la tacâmurile din vremea ceaușismului? Șanse există, mai ales datorită faptului că veniturile românilor urcă direct proporțional cu ,duduitul" economiei, încât, peste puțină vreme, nici n-o să le mai vedem... Iar vorbesc ce nu trebuie? Bine, mă scuzați - publicitate. - Tati! Mami!, urlă dintr-odată fiu-mi-o, Ionuț-Jerome. Haideți repede, că începe ,Zambaccianul"... O, cum de-am uitat de
Cuțu în boxa acuzaților by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10833_a_12158]
-
le păstram doar pentru mine... ș...ț Tot de-atunci, un caiet al meu cu însemnări se numea Tăblițele lui Ulise. ș...ț Perioada aceea a coincis cu lupta de rezistență anticomunistă a satelor de pe Valea Dâmboviței, noaptea speriindu-ne duduitul pe drum al dubelor negre ale securității, plecate să aresteze partizanii din muntele Leaota ș...ț Cum despre teroarea de-atunci, la care am fost martor, nu îndrăzneam să scriu, în Tăblițele mele cu versuri și proză am căutat să
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
șiruri nesfârșite de mașini unduind prin valuri de caniculă, femei și bărbați cu brațele și spinările goale, tricouri și cămăși de toate culorile și ochelari de soare, chelneri cu tăvi încărcate de bu-nătăți și adieri fierbinți chemând înserarea prin lama duduitului de motoare, piețe și hale și arcuri de triumf, bulevar-de, autostrăzi, leșinul vertijului multicolor sorbindu-ți sângele, alei și copaci și turnuri de fier și pajiști incendiate de asfințituri." (p. 202) Se simte în aceste rânduri seducător-copleșitoare o viziune neopascaliană
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
vuiet mare și abia am apucat să ieșim pe balcon ca să-i facem semn Domnului Arafat unde să coboare... -Hi-hi-hi!, am auzit atunci din cameră hlizitul enervant al lui Haralampy. Sunteți niște fraieri, domnilor: nu e elicopterul SMURD-ului, ci duduitul economiei naționale... Hi-ho-ha! Așa vă trebuie dacă nu ascultați ce zice Domnul Prim-ministru!... Într-adevăr, ratasem jurnalele tv cu liniștitoarea declarație a domnului Tăriceanu... Însă, important era că auzeam huruitul avântat al economiei 1), nu ?. Care vuiet, într-un
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
censeo Cartaginem delendam (esse!) Și dealtfel eu cred că trebuie distrusă Cartagina!... Pînă și la despărțire, plecînd spre Los Angeles, ridicînd spre mine un braț în semn de salut, mi se păruse că-l aud rostind clasica, obsesiva injoncțiune, prin duduitul ce-l scotea motorul Ogarului cenușiu ambalat... Tot timpul, în drum spre capitala Californiei, mă gîndisem la bătrînul Cato din Utica și la senatul roman în care verbul făcea istorie.
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
ratelea și pe bune și că la șaisprezece ani îmi irosisem deja cei mai buni ani din viață cu tîmpitul ăla. Și-am intrat în casă și imediat am auzit un zgomot. - Ce fel de zgomot? - Ca un fel de duduit. Venind din camera dinspre grădină. De parcă izbea cineva cu picioarele în podea. - Serios? - Nu eram idioată, știam cum sună sexul și, dacă aș fi crezut că o auzeam pe Julie făcînd sex cu un băiat în camera dinspre grădină, aș
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
iubesc pe Julie, dacă schimbă cu ceva lucrurile. - Dacă te dai la soră-mea... - Of, pentru numele lui Dumnezeu. Spune-mi odată ce-ai văzut cînd ai intrat în cameră. - E greșit ce facem. - OK. Spune-mi ce era cu duduitul. - Ha? A. Beau bătea cu piciorul în podea. - De ce? - Pur și simplu. - O, hai. - OK. Pentru că i-o... trăgea. Pe la spate. Și, nu știu, cred că îi venea să dea din picior cînd era excitat. - Și tipul ălălalt unde era
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
-i pe celebrul poet simbolist Veaceslav Ivanov și pe renumitul regizor și teoretician de teatru Fiodor Komisarjevski. Și era firesc ca cel care declarase că un automobil e mai frumos decât Victoria din Samothrace să fie încântat de: „Neostoitul vuiet, duduit, urlet al claxoanelor de automobil, de vocile trecătorilor, toate astea acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau doar deduse
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
bine cu uși de fier și examina înainte de a ieși contorul electric, întrerupînd siguranțele, pleca pe alt continent moral. Ca milioane de G. Călinescu indivizi anonimi, Demirgian avea recreația duminicală. Încă din zorii zilei, pe anotimp frumos, se auzea un duduit teribil în fundul curții lui Saferian, și aproape numaidecât Demirgian ieșea ca un bolid pe poartă, călare pe motocicleta lui. Pleca în excursii în afară din oraș, la Ploiești, la Dunăre. Atunci, dacă s-ar fi desfăcut pe șosea un covor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător cu fiecare clipă, până ajunge la un duduit amenințător care face sticla geamurilor să vibreze. Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici, gingași și nevinovați. Bateriile de la marginea orașului încep să bubuie, gros și grav. Antiaeriana română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
replică Sally. Unde? — La o vacă bătrână care tocmai scosese vițelul din ea, explică bătrânul și scuipă într-un strat îngrijit de mușcate. Jos, în cabină, Eva stătea și se întreba despre ce discutau cei doi. Asculta plescăitul apei și duduitul motorului și se gândea la Henry. Nu era în stilul lui să facă așa ceva. Chiar deloc. Și în fața tuturor oamenilor ălora! Probabil că fusese beat. A fost așa de umilitor! Ei bine, lasă-l acum să sufere! Sally spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la birou și trecu la Ilona, să-i spuie c-a hotărât să facă nunta la Parva, cu alai mare și cu lăutari, iar de cununat să-i cunune preotul Boteanu... Nu apucă să sfârșească. Pe ulița hopuroasă se auzi duduitul unui automobil ce se apropia în goană. Bologa, mirat, se duse la fereastră și văzu că mașina oprește brusc în fața casei. Se întoarse spre Ilona întrebător. In ochii ei, peste rămășițele bucuriei, lucea o spaimă. ― Du-te repede, că te
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot felul de mașini de perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel de ocean sonor normal, trăim în acest imens acvariu ca niște pești surzi care nu mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
într-un vrej, a ieșit în uliță. De unde se afla putea zări lumina aprinsă la ferestrele de sus, acolo unde stătea de obicei domnișoara K. F. I se părea chiar că îi deslușește silueta prin perdeaua de dantelă, se auzea duduitul motorului de la generatorul electric și candelabrul de zile mari era aprins în totalitate. Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de o parte și de alta a intrării. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Deținuții ședeau În soarele cald, iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă dată nepoftit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu trezesc la viață întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeață, pomi în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător care coace cireșele
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fuma, suflând fumul de mahorcă pe geamul tras pe jumătate. Curentul rece de pe culoar era atât de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților trenului acoperea conversațiile. O mulțime de chiștoace și tot felul de hârtii zburau În zigzag, săltate de ritmul roților trenului ce tocmai intra Într-un tunel. Noimann privi În față și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trecu pe sub noi pe șoseaua pustie. Tăcerea absolută a străzilor de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
crea condiții minunate de odihnă și tratament, de ce să nu profite? Doar ca să-l vadă pe el cu laurii pe cap? Sănătatea Înainte de toate! Dacă ești sănătos, treci peste orice. Și peste sănătate, vorba tutungiului. Răsufla ușurat abia când auzea duduitul ca de moară al Skodei. Părăsea orașul precum animalul hățișul protector. Speriat și nesigur, la Început, gata să se retragă sau să se ascundă la cel mai mic zgomot, doar precaut, puțin mai târziu, pentru a sfârși Într-o previzibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cap ziua, crezi c-o să reușești noaptea? E un experiment nereușit, după părerea mea, și degeaba vrei tu... — Ia stați puțin! făcu pilotul, ascultând. Se-aude ceva. Comandantul ciuli urechile. Se auzea într-adevăr un zgomot crescând, un fel de duduit. După un minut, îi zăriră sursa. — Ei, drăcie! exclamă comandantul. De după un pâlc de salcâmi din capătul lanului cu orz se ivi, venind spre ei, un tractor. Episodul 5 Tractoristul Când tractorul ajunse cam la treizeci de metri, uimirea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
citi mesajul contesei: NU PUNE îNTREBĂRI ACUM. URMEAZĂ-MĂ îN GRĂDINĂ MAI TÂRZIU. I. Irina și Elfrida tocmai făceau o încercare curajoasă de a porni o conversație lejeră când speranțele le-au fost spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce se auzea prin peretele sufrageriei. Era ca și când o armată întreagă de oale, tigăi și alte obiecte goale pe dinăuntru ar fi fost azvârlite pe podea, toate în același timp. Zarva oribilă a fost urmată de sunetul unei voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]